3,256 matches
-
Iar explozie de voioșie, iar pupături, iar concordie cosmică. Și ce? Și nimic. O sărbătoare normală. Toate ar fi rămas molcuțe și dulcuțe ca-ntr-un Biedermeier de provincie dacă peste doar trei zile Mircea Mihăieș nu și-ar fi răsfoit la București (zice că absolut senin și detașat) dosarul de securitate. Poate că ar fi bine să ne povestească odată ce gândiri spuse sau scrise a văzut în cele peste 200 de file. Mă gândesc că momentul cel mai potrivit ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Ibrăileanu. Către o teorie a personalității, colecția „Noua critică și Istorie literară“, Editura Cartea Românească, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Autobuzul „Outopos“ Am dat întâmplător, printr-un sac cu ziare, de o revistă culturală numită „Outopos“. Am răsfoit-o și m-a lovit un soi de nostalgie.Poate ar trebui să spun că a fost o zi senină de primăvară, cu păsări cântătoare prin copaci, cu muguri pocnind în razele suave ale dimineții. Sau o seară furioasă, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
finețe, sper, cât să nu-l rânesc pe autor. Apoi, au fost titluri din 2006 care au dominat - e cazul lui Vasile Ernu care și-a strâns premiile abia anul acesta. O apariție importantă (nu am citit cartea, doar am răsfoit-o, dar îi știu competențele autorului) pare a fi cartea despre avangardă semnată de criticul Paul Cernat. În rest, categoria eseu, carte de teorie sau de ideologie suferă încă îngrozitor. Nu în zona eterata Patapievici-Liiceanu, ci mă refer mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
și ponosit, de parcă n-a mai dormit de multă vreme într-un pat. Comisarul, înalt, brunet și bronzat, cu o uniformă impecabilă, îl privește cu un ochi critic, apoi ia din mâna unuia din carabinieri dosarul întins de acesta. Îl răsfoiește puțin, le face semn celor doi subordonați să plece, mai răsfoiește vreun minut dosarul... În fine, își ridică iar privirea spre bărbatul amuțit acolo, în scaun. — Știi italiană? începu abrupt comisarul. — Da, știu, îi răspunse aproape imediat bărbatul, ridicând capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
un pat. Comisarul, înalt, brunet și bronzat, cu o uniformă impecabilă, îl privește cu un ochi critic, apoi ia din mâna unuia din carabinieri dosarul întins de acesta. Îl răsfoiește puțin, le face semn celor doi subordonați să plece, mai răsfoiește vreun minut dosarul... În fine, își ridică iar privirea spre bărbatul amuțit acolo, în scaun. — Știi italiană? începu abrupt comisarul. — Da, știu, îi răspunse aproape imediat bărbatul, ridicând capul din pământ. — Cum te cheamă? — Petrică Scarpete. — De unde vii? — Din România
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
am avut cum s-o citesc pe toată, cap-coadă. Și nici nu cred că ar fi bine s-o înghițiți așa. Cartea cu bunici trebuie gustată în tihnă, cu lingurița, nu hăpăită în picioare la fast food. Deși n-am răsfoit-o decât o jumătate de zi, tot am ajuns să mă prind că acolo s-au strâns mult mai mult decât 92 de prozișoare: hai să nu spun că 92 de romane abia așteaptă să le scrie cineva, dar măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
aplaudaci sau huligani de serviciu, în persoane care pot valida, completa sau contesta o informație. Și de aici încă un lucru pe care jurnaliștii îl pot învăța de la bloggeri. Am greșit. De câte ori v-a sărit în ochi o erată când răsfoiați un ziar? Rar - pentru că eratele, în cazul fericit în care există, sunt împinse spre colțurile cel mai puțin vizibile. De câte ori ați văzut cuvinte, fraze sau paragrafe tăiate dintr-o însemnare din blog și înlocuite cu informația corectă, alături de mulțumiri persoanei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
galbeni? CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Sunt zile care se preling moale... Emil BRUMARU Sunt zile care se preling moale în ploaia măruntă, sub o zare cenușie, obturând mințile și sufletul degradat încet-încet a pagubă și-a plictis... Nu fac nimic, răsfoiesc cărți, le aduc pe pat, mănânc mere tăiate cu cuțitul, sorb cu poftă iaurturi degresate (0,1% grăsimiă, mă simt pierdut, fără continent de bază, fără părinți, fără prieteni, fără iubită, fără ibric, fără nasturi la prohab, somnolent în pijama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
la coșul de gunoi?“ Un trecut de care nu-și mai amintește nimeni Ceea ce face ca aceste fotografii ale nimănui să fie fascinante este tocmai emoția pe care o trezesc privitorului. Fără îndoială, amintesc de albumele bunicilor, pe care le răsfoiam în copilărie, cerând detalii despre cei pe care nu i-am cunoscut niciodată. Pe atunci, avea cine să spună povești sepia, despre magazine care azi nu mai există, despre copii care au crescut mari și bătrâni care s-au stins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Sfânta Scriptură... Dar nu despre răsfățul întru buchisirea acelorași prieteni de hârtie, până la extaz, hotărâsem să mă destăinui, nu! Dimpotrivă!!! Vreau să pomenesc despre spaima feroce produsă de reîntâlnirea cu dânșii! Am tocit, cu o curiozitate crescândă, prin 1992 (mai răsfoisem de câteva ori povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci prin 1992, mă îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
se întâmplă acum în literatura română? Nu, sunt un ignorant, recunosc. În parte e vina mea, în parte cred că nu s-a scris nimic în literatura română foarte reușit, pentru că de obicei mă apuc să citesc un autor contemporan, răsfoiesc primele pagini și nu-mi spune nimic niciodată. Cred că a fost o problemă în literatura română până de curând, și în cinema la fel. Oamenii au avut un fel de frică de a se exprima simplu despre chestii simple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
o femeie tânără, blondă, luminoasă, mă privi aparent fericită! Îmi aduc aminte cine este, dar (penibil!) i-am uitat numele. O rog să mi-l spună. Îi vorbesc anume răutăcios. Se întristează puțin. O las cu o carte în mâini, răsfoind-o distrat... Aș citi orice, numai să nu scriu. Secretul e să ai de scris cuiva anume, ca și cum ar fi o scrisoare... BUCUREȘTI FAR WEST Manualul de literatură Daniel CRISTEA-ENACHE Întotdeauna m-au amuzat cei care, apăsați de povara culturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Acum, prima jumătate de foaie din Sfânta Scriptură (care este cel mai condensat tratat al creației pentru toate nivelurile, de la copil la savant) se dezvoltă aici la infinit. Sunt înfricoșat de ignoranța mea și, în același timp, bucuros că am răsfoit Mica Biblie, că am apucat să mă înnoiesc la Paște și la Crăciun, sărbătorile de temelie ale spiritului și fizicului meu. Regretele infidelității mele spirituale față de Chipul Răstignirii, indiferența mea de atunci este aici atât de groaznică încât poate fi
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
Apoi ființa de lângă mine va cădea vlăguită pe cearșafurile albe și va rămâne stearpă pentru o zi sau două. Iar eu o să-mi întind mâna stângă și o să aprind lampa de pe noptieră. O să iau cartea de pe noptieră și o să o răsfoiesc cu atenție. Trupul meu sătul va fi cuprins încetul cu încetul de o moleșeală plăcută, iar ochii mei vor alerga peste rânduri pline de litere. Iar spiritul meu, pe cale să adoarmă ca un prunc obez, va găsi cu greu o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scriu la revista asta. E-adevărat că n-o citesc niciodată. Oare revista asta o fi de vină că Steaua Sus-Răsare se poartă așa? Oare ce scriu ceilalți colaboratori ai revistei? Brusc, mă invadează o curiozitate fără margini. Trebuie să răsfoiesc puțin revista. Trebuie. Trebuie. Acum. Scuze, pot să împrumut o clipă revista dumneavoastră? Steaua Sus-Răsare se uită la mine ca la o taină mare. Privirea ei mă cântărește cu scârbă, apoi face o mișcare scurtă din cap spre revistă, fără
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ce-ți cer eu, nu ce propui tu. Hai mă, omule, doar ne cunoaștem de ani de zile, acuma ți s-a sculat ție să-mi ții lecții? N-ai ce face, așa e? Ai luat cărțulia aia de-ai răsfoit-o prin facultate și-mi citești din ea. Hai, ia o pauză cu mine și fă-te profesor ca să-i plictisești pe studenți. Pe mine nu trebuie decât să mă programezi pentru operație. Asta-i tot. Îmi zici când să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și mie ce să iau de-aicea? Parcă latră. Vreau și io o integramă d-aia. Numa să fie ușoară, să nu mi dai bătăi de cap. Femeia îi zâmbește cald. Scuze, chiar nu știu, cel mai bine e să răsfoiți dumneavoastră câteva. Pe mine vocea asta m-ar calma instantaneu, dar brunetul pare să fi mâncat un kil de ciocolată. Hai, mă, fato, zi și mie care s-o iau și gata. A devenit agresiv, dar nu-și dă seama
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-i măgulitor de după geamul gros al vitrinei semn al unei invitații cu mai multe înțelesuri. Femeia nu-i răspunse: plecă mai departe în căutare de altceva. Pictorul se așeză în fotoliu și luă o revistă pe care începu s-o răsfoiască plictisit, nemulțumit. Ion medita la cele întâmplate. Poate privirile fetelor de liceu nu fuseseră atrase de el. Acum își dădea seama că ele priviseră spre el, dar puțin deasupra lui; ochii lor iscoditori nu se întâlniseră în aer cu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
frumos legat în coperți groase de culoare maro. Cu cartea în mână, reveni lângă tânărul nerăbdător, cu ochi iscoditori, plini de o uimire abia perceptibilă. Simțea totuși dorința nedisimulată de-a auzi confirmarea lui...Asta e! exclamă, bucuros, necunoscutul, în timp ce răsfoi cartea și fața îi surâdea adolescentin. Vă rog s-o păstrați până ne întoarcem adăugă convingător. Spuse încă un "mulțumesc" plin de recunoștință și ieși, grăbit, să-i ajungă pe colegii săi. Tânăra puse cu grijă cartea pe birou să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o aibă la îndemână. Trase încet ușa în urma lui, apoi se așeză pe scaunul încălzit de razele soarelui arzător. Luă iarăși cartea în mână și o deschise la întâmplare. Pe o pagină citi o scurtă poezie din lirica veche japoneză. Răsfoi mai departe și se opri îndelung asupra altor versuri, și al altora, ce-i dezvăluiau pentru prima oară sensuri noi, nebănuite... Când își ridică în sfârșit ochii, soarele scăpăra spre apus. Își privi mirată ceasul: timpul trecuse pe nesimțite. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
când oaspetele mi-a zis: Dragă, te rog să mă duci la câteva librării și anticariate din centru sau din partea veche a orașului. M-ar interesa ultimele noutăți editoriale, aș dori să mai văd atmosfera specifică librăriilor sovietice, să mai răsfoiesc vreo carte nou editată, eventual să cumpăr câte ceva. Convorbirea cu el a fost agreabilă, nu a încercat să afle nimic din raporturile misiunii noastre cu "puterea sovietică", nici măcar să afle cum mă înțeleg cu domnul Dudaș. Când, în ultimele zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
din vremurile politeismului grecesc, dar și egiptean, hitit, fenician sau asirian. Câteva dintre reperele istorice sau culturale ale umanității implică și această insulă, aflată la răscrucea căilor maritime dintre nord și sud, dintre est și vest. Dacă ne încumetăm să răsfoim, virtual evident, câteva pagini dintr-o posibilă istorie a Ciprului, sau poate mai precis să evocăm câteva evenimente remarcabile, consumate pe durata a peste zece milenii, vom fi obligați să începem cu "Ciprul neolitic", situat între mileniul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
anul dispariției, fotoliul sau a fost atribuit lui Mircea Eliade, care în discursul de recepție identifica în opera Marthei Bibescu recurenta unor imagini ținând de cultura populară, precum și idei interesante referitoare la profilul spiritual și cultural al europenilor. Și totuși, răsfoind enciclopediile literare, găsim în dreptul numelui ei notații convenționale, care o asimilează unei neobosite realizatoare de cronici mondene. într-o producție relativ inegala paginile de jurnal recompun o personalitate ce continuă să ne impresioneze prin luciditate, profunzime și spirit. în România
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
și pentru cei de la București, Timișoara, Brăila, Cluj, Reșița și alte localități din țară unde s-au evidențiat cei însetați de sânge, răzbunare, invidie, aventură ; dar nu s-au mai căutat vinovații din motive bine știute de toată națiunea românească. Răsfoind presa vremii, ne convingem tot mai mult despre măsura adevărului de la noi, despre dreptate și echitate, invocându-se motivația de "naționalism, ceaușism, comunism,sau odioasa securitate" ignorându-se adevărul și realitatea, cu toate că se cunoaște de către toți cei competenți, dar fiecare
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
spiritului; căci la cel dintâi „originea este maternă“, el are fața dublă, „bărbătesc femeiască“, trăind erotic-emoțional, întrucât la el predomină anima, iar nu animus, ca în cazul uscatului om al spiritului. Incitat de trăsăturile manieriste ale lui I. Negoițescu, am răsfoit din nou Lumea ca labirint a lui Hocke, descoperind, spre surprinderea mea, că un paragraf al cărții poartă chiar titlul „Problema lui «a spune totul»“. Or, am amintit deja de satisfacția copilărească a lui Negoițescu la ideea că, în Autobiografie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]