3,048 matches
-
nimeni dintre apostoli nu luase încă legătura cu acea comunitate creștină și că această bucurie de a o vizita cel dintâi i-ar fi revenit lui. Această vizită, o cerință a sufletului său, era un atestat de recunoaștere și o răsplată morală pentru credința romanilor care, dacă l-ar fi avut pe sfântul Petru în mijlocul lor, nu ar mai fi avut trebuință de o altă dovadă de recunoaștere ori de consolare apostolică. Cohors Italica, unde se afla centurionul Cornelius, nu făcea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați; Aruncați colanele de aur, ale rănilor răsplăți. Suntem chemați acum, de-ale îngerilor strălucitoare oști! (64-66). Erau înrolați în legiunea Gemina și, după cum se deduce din versurile citate, au fost uciși din același motiv ca și centurionul Marcellus (foarte probabil în același an 298). Legiunea Gemina, cantonată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian, ori la vreunul din cei următori, dar nici un asemenea calcul nu este admis datorită unui detaliu din text. În capitolul II, guvernatorul face aluzie la o răsplată numită decennalia: dacă era vorba despre deceniul domniei lui Dioclețian trebuie să ne reîntoarcem la 293, an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să renunți și să sacrifici, vei fi satisfăcut în dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius a răspuns: „Sufăr
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii abominabile izvoarele din oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
custodele, spunându-i că l-a contaminat. Pentru acest gest, împăratul l-a exilat într-un castel ridicat într-un loc singuratic, poruncind să fie torturat. După ce a stat închis un an și câteva luni, a primit conducerea imperiului ca răsplată a mărturiei sale; momentul decisiv al trecerii de la păgânism la credința creștină, care a avut loc abia după un secol, după conciliile de la Constantinopol I (381) și Calcedon (451). 3. Religia soldaților din armata romană a secolului IV Problema religioasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ales, fără a lăsa ca nemulțumirea personală să afecteze relația cu elevii, profesorii pe care i-am putut observa În activitate conștientizau că, de fapt, calitatea demersului lor didactic e o formă de respect a propriului eu, dincolo de raportul muncă - răsplată financiară. În acest sens, am apreciat nespus activitatea unui domn Învățător care, la o școala din Paris, avea o clasa de Învățământ simultan, cu două grupe de elevi, de a II-a și de a III-a. (foto) Vizitele culturale
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
combustibilul tonic al speranței sunt Însemnele cele mai caracteristice ale libertății umane. Dar, Încă o dată, libertatea de a trăi independent de ordine sau de a inventa o ordine proprie, orice ordine, această libertate nu există.” (A. Pleșu) După faptă, și răsplată. (Întreaga morală creștină se bazează pe avertismentul cuprins În enunțul acestui proverb, iar codurile juridice moderne Încearcă și ele să-l impună tot mai mult În viața comunităților umane: „Rău faci, rău găsești”; „Fapta bună laudă pe om”; Cine scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
această dorință ascunsă umilește darul făcut. Sunt, apoi, alții care, puțin având, dau totul. Aceștia cred În viață și În mărinimia vieții, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sunt și din cei care dau cu durere, și doar durerea rămâne botezul acestora. În sfârșit, sunt cei ce dau fără a simți nici durere, nici bucurie, recunoscându-și virtuțile; Ei sunt asemenea mirtului din vale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
multe ori amăgit sfârșește prin a fi disprețuit de toți. Μ Când nu te rușinezi de tine Însuți În intenția de a face un lucru urât, cum te-ar putea opri oare rușinea de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l respectă. Μ Orgoliosul este, În realitate, un nefericit, deoarece, neputând să recunoască În față meritele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poruncii divine și ridică pumnalul pentru a-și sacrifica unicul fiu, fidelitatea acestuia Întru credință nu putea să nu fie răsplătită: În clipa supremă a sacrificiului, Îngerul trimis de Dumnezeu va opri brațul tatălui, care-și va recăpăta astfel fiul. Răsplata va fi, prin urmare, Întotdeauna pe măsura gradului credinței fiecăruia: o mai mică sau mai mare mulțumire a propriei conștiințe. Μ Ce e necunoscutul? Optimiștii spun că nu este altceva decât una dintre numeroasele posibilități de explicație la care Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
merit, dar chiar și o plăcere. Cum este posibil să simți o plăcere a durerii? Explicația este dată de convingerea lor În adevărul următorului raționament: renunțarea la bunuri meschine și efemere pe acest pământ echivalează cu o achiziție sau o răsplată (dobândirea, În schimb, a celor eterne și divine din cer). Ascetul creștin Îndură așadar suferințe, insulte, oprobrii, se lasă chinuit În viață pentru a fi fericit după moarte. Μ Plăcerea, chiar și aceea a simțurilor, nu reprezintă un rău prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comportamentul hoțului de profesie: când, pe moment, nu are ce fura, „Își fură propria căciulă”, ca să nu-și piardă deprinderea de a fura sau pentru a-și menține mereu proaspătă satisfacția/plăcerea de a Înșela sau de a fura. Μ Răsplata firii discrete a cuiva este, În realitate, una amară: cel În cauză ajunge să știe mai multe lucruri decât și-ar fi dorit vreodată. Dar secretele reprezintă, se știe, o povară și chiar un pericol, deoarece ele sunt, În același
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l interesează aici este argumentarul cu ajutorul căruia poate valida continuarea metanarațiunii umaniste (povestea omului, aflată În pericol de a lua sfîrșit, un foarte unhappy end). Secta este și locul În care omul este Îndemnat să creadă, nu prin promisiunea unei răsplăți transcendente, ci, În primul rînd, printr-o morală practică aducătoare de satisfacții: hedonismul Îsi reia aici rolul avut În Antichitatea greacă, fără a se confunda nici o clipă cu cel consumist, fals (pentru că permis doar de și prin producție). Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu se face pe gratis... ea implică și cheltuieli. Ce poate fi mai explicit în acest sens decât scenele (mai degrabă comice) în care, de la Goldoni la Marivaux sau la Beaumarchais, slujitorilor li se propun ludovici de aur ori alte răsplăți în schimbul unor informații indispensabile... ceea ce e indispensabil se plătește! Lucrurile stau oarecum diferit în piesele istorice ale lui Shakespeare, unde moneda de schimb poate fi înălțarea în rang; de fiecare dată, însă, perspectiva unui beneficiu, material sau moral, motivează acordul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fapt remarcat deja de la Molière și până la Goldoni, în piesele cărora servitorii sunt invitați să „supravegheze” în schimbul unei recompense achitate în ludovici de aur. În supraveghere nimic nu este gratuit, iar serviciile, cerute și făcute, presupun de fiecare dată o răsplată. În mod excepțional, Lubin - ca un alt Arlecchino, dar mai puțin abil - se află în situația unui agent dublu care, ca să-și poată îndeplini misiunea, are nevoie de un post de observație strategic. Deși gândit inițial pentru o formulă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să determine cetățenii la a-și completa umbra unui mod al lor de-a fi ideal pentru societate. * Egoismul este ambalajul oricărui dorințe puternice de creație. * Pericolul atomic reflectă pactul cu Diavolul, făcut pentru dezvoltarea tehnicii, ce-și așteaptă acum răsplata. * Erudiția a anticipat efectul tehnologiei asupra informației, adică ivirea informaticii. Motiv pentru care ea păstrează doar un rol decorativ, cel puțin atât timp cât nu este capabilă să suscite gânduri noi pornind de la ceea ce înmagazinează. * Suntem bântuiți de dorința lecturării lucrurilor, ca și cum
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în el până dimineață, când și-a strâns bagajele și dus a fost. Îl iubeam din tot sufletul, ratasem o programare la hair-stylist ca să ajung în piață, îmi sacrificasem o după-amiază întreagă numai pentru el și uite care îmi era răsplata... Nu e cazul să insist cu morala: canarii și carașii aurii sunt ca florile, doar pentru decor. E bine de știut încă un lucru foarte important: nu tot ce este viu colorat se păstrează în apă; numai florile și peștii
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
asupra deținutului. După Goffman, aceasta este una dintre caracteristicile comune instituțiilor totale care utilizează munca instituționalizaților. „În alte cazuri, desigur, instituționalizații trebuie să muncească din greu, uneori mai mult timp decât prevede programul normal de muncă, fiind motivați nu de răsplată, ci de amenințarea cu pedepsele corporale.[...Ă În unele instituții există un fel de sclavie, timpul individului fiind întru totul la dispoziția personalului; în astfel de locuri, sentimentul eului și sentimentul posesiunii pot ajunge să sufere o înstrăinare față de capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dat exemple de inițiativă, înființînd Societatea „Bunul Școlar”, pentru ajutorarea orfanilor de război 3), sau (ca președinte al Societății Corpului Didactic Primar) „organizînd o loterie pentru construirea unui cămin a(l) fiilor de învățători din județ”.4) Distins cu medaliile „Răsplata muncii pentru servicii aduse învățămîntului”, clasa I (1913), evidențiat de fiecare dată în rapoartele inspectorilor, a sfîrșit fără glorie, fiind scos din funcția de director și înlocuit „cu un nou venit în Bacău, de la Focșani”. „Colegii lui au protestat contra
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spus că ea era destinul vieții lui Yourcenar. În iunie 1952 i-a fost decernat premiul Femina Vacaresco. Cariera ei era acum asigurată. Toată primăvara s-a desfătat cu noua ei glorie, pe măsură ce se construia o încredere renăscută. Propria ei răsplată a fost să călătorească. A plecat cu Grace în Franța, Italia și Spania și chiar s-a gândit să meargă în Maroc, exact ca în zilele dinainte de război. Acum se aflau departe de "paradisul lor insular" de un an (1951-1952
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
doar durerea aprinsă suind înspre creștet/ din oțel înfipt cu putere-n rărunchi// în sfârșit m-au găsit, eram singurul care/ vinovat e de-a fi mai puțin vinovat/ eu pe calul meu alb ei bursuci fără număr/ murind drept răsplată într-un mod minunat". Tentația de a descoperi o falie necesară în regimul normalității, în realul perceput drept contondent, așadar agresiv pare, de cele mai multe ori, grefată pe o marcată conștiință a diferenței față de exterioritate, când nu presupune chiar conștiința alterității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trebuie să blesteme (...) Totul să fie înțeles, reținut, toate aceste principii să fie însușite de fiecare urmaș al lui Israel. Atunci puterea noastră va crește ca un copac uriaș ale cărui ramuri vor oferi fructele numite bogăție, bucurie, putere drept răsplată pentru această existență cumplită, care, vreme de secole, a fost unica soartă a poporului lui Israel". Cu această promisiune se încheie profeția pe care batrînul rabin a făcut-o în fața supușilor săi. ... Altă povestire, alt decor. O stradă pustie la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că oferta creează propria sa cerere, vei dori să "călătorești" din nou, poate mai des și mai mult. Iar dacă pentru Columb, Dumnezeu, după cum i-a spus regina Isabela, a creat pămînturi noi pe care să le descopere, ca o răsplată a strădaniei sale de călător, și tu, cititorule, vei găsi cu siguranță lumea ta dacă vei îndrăzni pînă la capăt să fii tu însuți fără să te trădezi niciodată. De aceea, împreună cu Montaigne, îndemnul meu este să dai pagina, să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]