2,944 matches
-
a sociologilor reformiști le conferea acestora securitatea necesară elaborării proiectelor de cercetare, ,,acoperirea marxistă” fiind indispensabilă oricărei manifestări științifice În cadrul sistemului. Deschiderea teoretică spre Vest a adus În câmpul sociologiei marxiste o serie de teme noi la acea dată: teoriile raționalității organizațiilor, orientarea spre performanță, centrarea pe om, stilurile de conducere, raționalitatea limitată În condiții de incertitudine (C. Zamfir); teorii ale societății postindustriale (O. Hoffman); sociologia grupurilor mici (A. Mihu); teorii ale problemelor sociale (C. Zamfir; S. Rădulescu, D. Banciu); calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cercetare, ,,acoperirea marxistă” fiind indispensabilă oricărei manifestări științifice În cadrul sistemului. Deschiderea teoretică spre Vest a adus În câmpul sociologiei marxiste o serie de teme noi la acea dată: teoriile raționalității organizațiilor, orientarea spre performanță, centrarea pe om, stilurile de conducere, raționalitatea limitată În condiții de incertitudine (C. Zamfir); teorii ale societății postindustriale (O. Hoffman); sociologia grupurilor mici (A. Mihu); teorii ale problemelor sociale (C. Zamfir; S. Rădulescu, D. Banciu); calitatea vieții (C. Zamfir și colectiv; I. Rebedeu); structuri sociale și progres
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a empirismului ca practică sociologică. A existat Însă și un efect neanticipat al cercetărilor influențate de teorii apusene, care a făcut din acestea pricină de respingere a disciplinei de către partidul-stat comunist după 1978. Testând În practica empirică teze sociologice privind raționalitatea socială a indivizilor și organizațiilor, stilurile democratice de conducere, ,,societatea științifică”, comunicarea, satisfacția În viață, calitatea vieții etc., a rezultat, de fapt, incapacitatea sistemului socialist de a le asimila și deci de a se lăsa reformat. Multe dintre cercetările de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teorii generale: metateoria latențelor sufletești, metateoria Noologiei (I. Bădescu); prolegomene epistemologice ale unei teorii explicative a tranziției (C. Zamfir), teoria tranziției ca premisă a postmodernității (L. Vlăsceanu); teoria ,,spațiului social al tranziției” (D. Sandu); analiza cauzală lărgită (C. Zamfir); teoria raționalității umane limitate, individuală și colectivă (C. Zamfir și colab.); perspectiva generală a raționalității sociale (S. Rădulescu; I. Ungureanu); perspectiva ,,retro-instituțională” asupra spațiului social al tranziției (L. Pop); teorii asupra sistemului politic și elitelor (V. Măgureanu; M. Milca; D. Dungaciu). Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
teorii explicative a tranziției (C. Zamfir), teoria tranziției ca premisă a postmodernității (L. Vlăsceanu); teoria ,,spațiului social al tranziției” (D. Sandu); analiza cauzală lărgită (C. Zamfir); teoria raționalității umane limitate, individuală și colectivă (C. Zamfir și colab.); perspectiva generală a raționalității sociale (S. Rădulescu; I. Ungureanu); perspectiva ,,retro-instituțională” asupra spațiului social al tranziției (L. Pop); teorii asupra sistemului politic și elitelor (V. Măgureanu; M. Milca; D. Dungaciu). Răspunsurile teoretice specifice ale sociologilor la provocările tranziției postcomuniste arată o gamă variată de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
modernizarea societății românești, locale și sectoriale. Sociologia a primit de la Început un suport pozitiv deosebit și din partea colectivității, În așteptarea ei de a contribui la Îmbunătățirea condițiilor de viață. Noua tehnocrație a văzut În sociologie un instrument de creștere a raționalității și umanizării sistemului și, În ultimă instanță, de creștere a statutului său social În relația cu clasa politică. Și clasa politică a văzut În sociologie o resursă de modernizare a societății socialiste și, unii, chiar de utilizare a ei În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a sociologiei (1965-1973) temele derivate din programul comunist au fost, practic, abandonate. Al doilea program, care a reprezentat patternul dominant al sociologiei românești În faza sa de maturitate, a avut un obiectiv diferit: schimbarea În direcția modernizării societății românești, creșterea raționalității și realismului organizării sociale, asimilarea științei, În mod special a modelelor cristalizate În Occident, o centrare efectivă pe nevoile omului. Acest program a avut vocația schimbării „de jos În sus”, prin reforme punctuale și sectoriale, forțând sistemul comunist În direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale, asimilarea științei, În mod special a modelelor cristalizate În Occident, o centrare efectivă pe nevoile omului. Acest program a avut vocația schimbării „de jos În sus”, prin reforme punctuale și sectoriale, forțând sistemul comunist În direcția democratizării, a creșterii raționalității și a centrării pe nevoile populației. Programul de schimbare revoluționară prin decizii politice a fost Înlocuit prin unul de schimbare incrementalistă, „pas cu pas”, „de jos În sus”. Programul schimbării de jos În sus a avut, inevitabil, un caracter semisubteran
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
importantă, susținută de regimul comunist. Sociologii au promovat modelele de dezvoltare socială a organizațiilor prin asimilarea ideilor americane: relații umane, centrate pe producție și pe om, stiluri moderne de conducere. Sociologii intenționau să injecteze În activitatea societății românești mai multă raționalitate și știință dezvoltată În sociologia occidentală. Sociologia exemplarității „importa” din țările dezvoltate modele de raționalitate care promiteau succes. Se sugera că asimilarea unor asemenea modele este perfect compatibilă cu proiectul comunist și că asimilarea lor urma să reformeze treptat, „din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
asimilarea ideilor americane: relații umane, centrate pe producție și pe om, stiluri moderne de conducere. Sociologii intenționau să injecteze În activitatea societății românești mai multă raționalitate și știință dezvoltată În sociologia occidentală. Sociologia exemplarității „importa” din țările dezvoltate modele de raționalitate care promiteau succes. Se sugera că asimilarea unor asemenea modele este perfect compatibilă cu proiectul comunist și că asimilarea lor urma să reformeze treptat, „din aproape În aproape” sistemul comunist. Modele de exemplaritate a organizării sociale nu erau de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
numai că judecă În termeni de costuri și beneficii, ci sunt capabili ca, În ciuda aparențelor, să identifice și soluția optimă (rațională). Fără a intra aici În discuția amplă pe care operaționalizarea de către J. Coleman a mai vechii idei weberiene a raționalității individuale o angajează, ne referim, pe scurt, doar la o singură fațetă a ei: În ce măsură teoria este una normativă (ar fi În interesul lor ca oamenii să aleagă varianta optim-rațională) sau una descriptivă (așa și procedează ei În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
model de a pătrunde Într-o cultură; model de evaluare a unei culturi; model cultural descriptiv al unei societăți; model de existență (mod de existență) a comunității ca model de timp sau ca model habitus; expresia unui nou tip de raționalitate istorică. Modelul cultural explicit ne conduce la Înțelegerea acestuia ca: model de evoluție a culturii unei comunități; model de comportament al membrilor comunității, de conduită; răspuns al omului la condițiile de existență. ,,Modelul cultural - definire și Înțelegere sociologică” (capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ai Ortodoxiei - n.n. 33 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Dacă n-ar fi o Rațiune din veci, cum ar fi putut apărea peste tot o rațiune înțelegătoare? Iar acea Rațiune din veci nu poate fi decât personală, căci nu poate exista o raționalitate fără subiect. (n. s. 21, p. 169) 35 Făcătorul lor este Cuvântul, va fi numaidecât o nebunie ca nefiind înainte de El nici cel mai mic interval, să se spună că era cândva când nu era Cel veșnic și că Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
științei. El e, poate, mai dispus acum să ia în seamă poziția celor care studiază relația dintre religie și știință (epistemologi, istorici și filozofi ai religiei și ai științei), anume că religia și știința reprezintă variante diferite, dar complementare de raționalitate și de înțelegere a realului ; că nu există un etalon care să permită măsurarea celor două tipuri de cunoaștere, astfel încît să poată fi dovedită obiectiv superioritatea cunoașterii științifice asupra celei religioase. în ce privește științele religiei, ele își stabilesc cu grijă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
li se cuvine, le putem lua perindarea pestriță, în ansamblul ei, drept material simbolic. Putem privi spectacolul lumii cu un ochi sensibil la analogii verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
profit de sens. Pe deasupra, am devenit de o vreme conștienți că o bună parte din spectacolul modernității, din principiile și din regia lui paradigma istoriei, laicitatea, atenția față de demnitatea persoanei, accentul major pus pe libertatea ei, chiar tipul occidental de raționalitate coboară de-a lungul unui traseu complicat, dar coboară totuși dintr-o tematică religioasă. Nu e atunci pertinent să luăm în calcul posibilitatea ca, pornind de la acest spectacol, să urcăm spre domeniul care l-a inspirat? Experimentul cusan nu pune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau o lege, o afacere sau un copil, o casă etc. Și eu cred că nu există un alt criteriu mai valoros și mai înălțător socialuman ca bucuria lucrului bine făcut de ființa omenească, aceasta fiind cea care umanizează principiul raționalității din economie, și nu numai, îl privește mereu din perspectiva „sănătății întregului viu comun” în afara căruia nimic nu are sens! Să credem și să sperăm, dragi prieteni, că odată învățată bucuria lucrului bine făcut și economiștii din administrația publică se
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
comun” în afara căruia nimic nu are sens! Să credem și să sperăm, dragi prieteni, că odată învățată bucuria lucrului bine făcut și economiștii din administrația publică se vor comporta în activitatea lor după regula calității, singura în măsură să valideze raționalitatea în condiții de limitare și incertitudine, să o subordoneze aspirațiilor de mai bine ale oamenilor. Descoperiți, dragi studenți, în natura și societatea din voi emoția creației, acea flacără vie care oriunde vă însoțește, vă trezește cu căldura luminii ei, înălțându
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
achiziția a devenit un proces complex al cărui caracter colectiv este tot mai pregnant. Pentru a putea atinge obiectivul final al funcției de achiziții, satisfacerea „clientului final”, și a optimiza toate funcțiile întreprinderii, este necesar să se plece de la o raționalitate a achizițiilor, deoarece s-a constatat adesea că o coordonare necorespunzătoare a achizițiilor în cadrul unei organizații poate constitui o piedică în dezvoltarea acesteia. În domeniul achizițiilor apar o serie de constrângeri și din cauza numărului de persoane implicate la un moment
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
sus în jos”, promovat cu mijloace politice. Programul sociologiei românești, preluat de la Școala de la București, se caracteriza printr-o abordare „de jos în sus”, cu mijloace culturale de convingere și difuzare a modelelor modernității (dezvoltate în Occident), de promovare a raționalității și a centrării pe nevoile omului. Programul de reformă, aflat într-o cristalizare rapidă, a profitat de criza programului comunist și de perioada de deschidere și liberalizare a anilor ’60. Sociologia a fost tolerată și, într-o anumită perioadă, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a oricărei instituții, ca parte integrantă a ordinii sociale stabilite, impune membrilor săi să exercite numai acele acțiuni și să manifeste acele conduite compatibile cu codurile sale culturale, morale și legale. Doar în acest mod pot fi asigurate normalitatea și raționalitatea vieții sociale, „standardizarea” unei mari părți a comportamentului uman permițând o comunicare concertată și inteligibilă a membrilor societății și indicații pertinente pentru modul său de a acționa. Factorul cultural poate explica în bună măsură modul cum funcționează ordinea socială într-
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
aplicate în cazul neîndeplinirii lor. Următoarele motive par să decidă hotărâtor asupra importanței factorului normativ în viață: - necesitatea de a oferi un suport rațional actelor și conduitelor noastre, de a le face accesibile celorlalți, fără a se confunda cu normalitatea; raționalitatea este echivalentă, în acest sens, cu capacitatea individului, oferită de integritatea funcțiilor sale psihice, de a se manifesta în mod rațional, adică de a adopta moduri tipice de comportament și procedee acceptate de acțiune în diverse situații sociale în care
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adică de a adopta moduri tipice de comportament și procedee acceptate de acțiune în diverse situații sociale în care este integrat; - necesitatea firească a raționalizării acțiunilor, respectiv capacitatea de a alege în atingerea scopurilor cele mai eficace și eficiente mijloace, raționalitatea implicând aici sensul weberian de adecvare a mijloacelor la scopuri; - nevoia firească de obținere a recunoașterii, identității și securității sociale și personale, de a nu ne izola de semenii noștri, acționând și comparându-ne în asemenea mod, încât să evităm
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
proceselor intraorganizaținale (distanța formal-informal) al analizelor lui P. Selznick pe linia lui R.K. Merton; b) al relației cultural-normative a organizației cu mediul instituțional și al legitimității acesteia - T. Parsons; c) al comportamentului instituționalizat al indivizilor, dotați cu capacități cognitiv-decizionale limitate (raționalitate limitată) și al suporturilor rutiniere care ghidează și facilitează comportamentele din cadrul organizațiilor - H. Simon. Una dintre primele încercări de aplicare a teoriilor neoinstituționale în studiul organizațiilor îi este atribuit, de către autor, lui D. Silverman. Prin prezentarea concepției acestuia se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
scientismului. Ea a plecat mult timp și în multe cazuri continuă să facă acest lucru (reziduu al concepțiilor antropologice din secolele XVIII și XIX) de la premisa că omul este ființa supremă din univers, ființa cea mai apropiată de perfecțiune, prin raționalitatea specifică, iar individul occidental este subiectul favorizat al întregii istorii umane. Fără a nega direct acest lucru, se impune însă observația că atunci când s-a afirmat supremația ființei umane, s-a sfârșit în intoleranță; rezultatele au fost paradoxale, și în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]