3,662 matches
-
dramă" vezi James, Art of the Novel, pp. 298- 300, 322-323. 27. Jbid., pp. 320-321, 327-329. James atacă atît povestirea Ia persoana întîi, cît și "maiestatea voalată a "autorului" iresponsabil" (povestitorul omniscient). 28. R. Fernandez, La Methode de Balzac: le recit et l'esthetique du roman, în Messages, Paris, 1926, p. 59 și urm. 29. Oskar Walzel, Von "erlebter Rede", în Das Wortkunstwerk, Leipzig, 1926, p. 207 și urm.; Albert Thibaudet, Flaubert, Paris, 1935, pp. 229- 232; E. Dujardin, Le Monologue
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
destructivă a prezentului și incertitudinea angoasantă a viitorului: "Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka și eu aș vrea să ucid,/ dar de-i interzis,/ măcar să recit/ ce-ar fi astăzi de scris" (Prolog). Distanțarea de sine, melancolia bolnavă și izolarea sunt prezente ca trăsături expresioniste într-un imaginar poetic definit de inovații la nivelul limbajului și de preocuparea romantică pentru armonii sonore: "Nu sunt om, sângele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
arată că româna nu are impersonal de tipul celui din franceză (il). Ca și alte limbi pro-drop, româna acceptă subiectul postverbal, care se acordă cu verbul. Obligativitatea acordului morfologic marchează coindexarea dintre subiectul nul și subiectul postverbal exprimat: Si-au recitat proi [poezii de Eminescu]i. Subiectul pasivului cu a fi este interpretat în română ca argument, spre deosebire de subiectul pasivului cu se; această situație intră în conflict cu proprietățile selecționale ale pasivelor inergative. Agramaticalitatea pasivului cu a fi pentru inergative este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
baie a scrie, a picta, a decora, a pescui, a ara, a culege, a traversa, a semăna, a fotografia, a cheltui, a mătura, a deretica, a împleti, a visa, a fura, a minți, a învăța, a mânca, a bea, a recita, a fuma, a suge, a tricota, a murmura, a asculta, a traduce; a se pregăti, a se spăla. Cornilescu (2001: 484−488) arată că nominalizarea supin + subiect este întotdeauna de tip activitate/proces, obiectul nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bine, tocmai cu acele „jucării” sau cuvinte pe care nu le-am avut În copilărie, pe care le admiram, cuvinte pretențioase ce se rostogoleau de pe buzele unor adulți plătiți ca să mă educe și pe care aceștia aveau decența să le recite cu fraze cu tot luate din cărțile pe care le răsfoiau, rezumate sau sinteze ale altor rezumate sau sinteze, dar cu morga necesară când pronunțau tocmai aceste cuvinte „ezoterice”: destin, personalitate, eul nostru profund, hazard și posibilitate, numen și fenomen
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ci să fi „Îndrăznit” a face câteva ample interviuri și discuții cu el, filmate acasă sau la universitate, În fața studenților - dar câte universități l-au invitat pe Nichita? -, să-l auzim azi, pe o peliculă color și calm, profesionist Înregistrat, recitându-și poemele, discutând cu colegii, cu tinerii care l-au Înconjurat mereu. Să nu uităm: la moartea lui, au apărut pagini Întregi cu amintiri și Încercări de a-i profila uriașa, seducătoarea personalitate, dar unde?! Nu, nu În patria limbii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de către toți cei trecuți prin malaxorul social al regimului totalitar al "dictaturii proletariatului". Încă o ciudățenie a misterului varvarian îl lasă perplex pe Dimitrie Cristea, și acest lucru se întâmplă atunci când Sticlaru, "poetul răsfățat al Varvarei", la una din adunări recită patetic un poem închinat primarului, lăudându-i spiritul revoluționar și dragostea pentru satul natal. Emoționat de această poezie Dimitrie Cristea îl felicită pe autor și rămâne șocat de reacția poetului: "Dă-l în mă-sa, e-un imbecil și jumătate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grav decât altădată al lui Sadoveanu sau Călinescu. După 1990, România a căzut din nou pradă Zodiei Cancerului. Frica de a fi taxați drept naționaliști i-a făcut pe mulți să bată în retragere. De pildă, Victor Rebengiuc care a recitat Doina lui Eminescu pe 22 decembrie 1989, la Televiziunea Română, refuză s-o mai facă pe 13 mai 1993. Pe acest fond socio-politic și cultural, se ivește poezia lui Cezar Ivănescu care evidențiază modelul ontologic eminescian. Admirația "criticului total" (Mihai Cimpoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și el din momeala "hașișică", dar s-a trezit repede, brusc și tragic, prin elaborarea Baladei în urma unei excursii, în 1956, în Delta Dunării. Trezirea aceasta s-a datorat tot Doinei lui Eminescu, poezie pe care poetul Primelor iubiri a recitat-o la facultate în chiar zilele Revoluției din Ungaria. Tot celebra Doină marcase și începutul morții civile a lui Eminescu. Scoaterea lui Labiș din programele școlare, în anii 1990, rimează cu un al doilea asasinat al lui Labiș căruia șaizeciștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poeziei. Întreaga sa operă este de fapt un unic tragic poem al coborârii "muntelui" literaturii, de la monumentalitate la fragmentarismul gâfâit, meschin, contorsionat. Poetul are revelația morții poeziei: nu o spune, ci ne-o sugerează. Înainte de-a muri el însuși, recită ultimul poem al neantului: "În-tu-ne-ri-cul". O spun cu mare tristețe: o sută de ani de eminescologie nu a descifrat universul poetului de la Ipotești, care are dimensiuni infinit mai de neînțeles decât s-a prefăcut George Călinescu a descoperi cu atâta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
platul de lună îl va schimba în plin perfecțiune! Ora 21,55, în acceleratul București Vatra Dornei, deviat prin Barboși Iași, în gara București Nord, peisaj concentrat în oameni, eroarea multiplicată de fiece secundă, cuvinte și țigări, este ultimul drum, recită-mi Luceafărul! lasă-mă-n durerea mea! capăt de vagon și extremitate anterioară, creier rudimentar, de s-o fi găsind ceva în capul rîmei, umflătura imaginară de prea multă coadă, sacoșa pot s-o las și eu aici? n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cele care rămîn nu dau decît un randament mediocru. Nimeni nu mai citește, iar limba, ruptă de sprijinul scrisului, se îndepărtează pe încetul de latina clasică. Preoții, cel mai adesea analfabeți, nu mai cunosc nici măcar formulele liturgice pe care le recită pe dinafară. În timp ce satele rămîn mult timp departe de creștinare, în timp ce păgînismul cîștigă teren chiar în orașe, din ce în ce mai mulți fideli se dedau cultului relicvelor, aproape de superstiție. E venerată o bucată de stofă despre care se spune că ar fi fost
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
m-a fixat cu o privire tristă care aveam impresia că vroia să-mi spună: "Ei, ce crezi, tinere, parcă eu nu știu că aveți dreptate? Dar misiunea mea nu era să caut unde se află dreptatea, ci să vă recit minciunile din textul ce mi s-a impus...". Sosit la mașină, ne-am strâns mâna și ne-am despărțit cu salutul stereotip: Do svidanie 7. În același timp mă întrebam însă în sinea mea: "Oare destinul ne va îndruma să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Israel. Nu cunoșteam pe nimeni din cei prezenți la misa celebrată în Catedrala din incinta Complexului Invalizilor din Paris, care a fost pentru mine prima ceremonie religioasă catolică la care asistam în Franța. Am urmărit de aceea cu interes textele recitate pe lângă acelea din Evanghelie, două capitole din profetul Isaia și s cântările psalmodiate melodic, plăcute până și urechilor obișnuite să se delecteze cu sunete muzicale de altă natură. La un moment dat, asistența a fost invitată să se așeze în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
papură îmi țineam gura cînd lîngă mine mai era cineva. Cînd însă eram singur, îmi dădeam drumul la obiecții, reflecții și la "mișcat mărunt din buze". Vorbești singur? se miră soția mea. Nu, nici vorbă, mint cu tupeu. Dar... Eh, recitam din Hamlet în gînd și... probabil... Da, probabil. Ce Hamlet, dom'le?! Eu înjuram birjărește pe cubanezul care mi-a cîntărit cașcavalul. La verificare, acasă, am găsit lipsă o jumătate de kilogram din cele trei cumpărate. Anafura mamei lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost cu coronițele. Cine și cum le-a luat. Mi-a rămas în minte serbarea. Pe scenă, noi, absolvenții dădăciți de doamna Averescu, iar pe iarbă, în față, publicului format din părinți. Fiecare dintre noi a făcut câte ceva. Unii au recitat versuri de Eminescu, Alecsandri (...și cu sergentul zece), Goga sau Coșbuc (Trei, doamne, și toți trei). alții s-au străduit să interpreteze șlagărele muzicii populare de atunci (Patru boi cu lanțu-n coarne...) sau au țopăit cât au putut de săltăreț
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toți sunt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul și încununarea oricărei vieți, că rotunjește și justifică totul. Toți știu citate celebre, povești de dragoste celebre, toți recită, la o adică, capitolul 13 din prima epistolă către corinteni, sau, dacă sunt mai „umblați“, pasajul din Paradisul lui Dante despre amorul care „move il sole e l’altre stelle“. Când se vorbește despre iubire, îmbujo rarea lirică și surâsul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Nimeni nu-și putea imagina în acea vreme, ca o elevă va fi urcata pe masă, în public, să bată step. Ei au văzut scris în programul spectacolului, la această scenă, doar textul unui monolog de acoperire, pe care-l recita cineva în fața scenei (cred că chiar eu) și în care era blamat stilul de viata american, strigându-se tare: „mor sute de oameni ai muncii în țara lui Morgan și Ford, căci foamea le secera pruncii, ce în chinuri și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
diferitelor aniversări. Dorința noastră, ca o clasă năzdravana, cum îi spune G. Nandris, a fost să revenim la vechea tradiție... numai că timpurile erau altele...și posibilitățile la fel reduse. Nu puteai vorbi public despre Bucovina decât indirect, nu puteai recita ceva cu vechile hotare, căci te coborau alții de pe scenă. La toate maniestarile tineretuui nu putea începe ceva fără imnul FMTD, nu puteai cântă și dansa ceva cu specific bucovinean, decat spunând și ceva de colectivă sau că s-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
liceul de fete, cateva dansuri naționale, și ceva dans tematic numai cu fetele.. deci era deja un sâmbure.. se putea încropi mai usor un tablou românesc..dar cum să se cheme... La internat, colegul nostru Valceanu știa din plăcerea de recita o serie de monologuri din Toparceanu printre care și Balada chiriașului grăbit, iar Ortizie Bravescu, când venea pe la noi, aducea diferite scheciuri umoristice care se puteau ușor prezenta. Tot în acea perioadă unii băieți începuseră a practica gimnastică acrobatica și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
în consonata cu cântecul „Să făcut lunina în sat interprete fiind Lia Vișan și Rodica Mănescu, pentru celalt cântec la modă bondite erau destule, orchestră și ansamblul vocal cântă „Semna-vom un nou legământ” Iar presedintel e colectivei M Tomorug recita: “În sat la noi avem lumină Și becu-n noapte luminează, Iar viata-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
lumină Și becu-n noapte luminează, Iar viata-n roade ne e plină Și muncim cu muntea treaza..” Se plângea de colectivă numai babă Râdă care era Croitoru iar pentru a se putea porni veselia cu dansurile populare colectivistul Nicu Sorea recita: “În satul nostru dintre vai, În strai de sărbătoare, Azi joacă fete și flăcăi Cuprinși în horă mare... S-avanta-n jocul strămoșesc, Se-nvart și chiuie cu foc, În vechiul grâi ce-l moștenesc”. De multă vreme-n acest loc... și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
tradiționale locale precum plugușorul, fiecare regăsindu-se în versurile compuse de însăși învățătorul Ioan Marcu, colinde, sorcove. Moș Crăciun (ulterior “reciclat” și rebotezat de tovarăși Moș Gerilă) era nelipsit, ascultându-i pe micii școlari care, cu emoție în glas îi recitau poezii, dansau și cântau, fiind apoi răsplătiți cu daruri. Dar și în cursul anului școlar erau organizate în școală expoziții cu lucrări ale elevilor, din obiectele executate cu migală și strădanie de micuții școlari, ce împodobeau clasele în care învățau
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
de multe ori religioase. Tot doamna Aspazia Oțel Petrescu afirma: „Rostirea unei poezii te îmbărbăta, te înduioșa. Afară era o poezie normală, dar în închisoare te întărea. Cel care compunea abia aștepta să se întâlnească cu ceilalți pentru a le recita ceea ce compusese”. „Poezia era calea prin care puteai să trăiești frățietatea creștină. Trăirile exprimate frumos de altcineva, cu aceeași pătimire ca și tine, îți dădeau sentimentul că mai ai un frate care suferă ca și tine, că nu ești singur
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și Sfinții Săi. Cel care a adus în atenția credincioșilor poeziile maicii Teodosia a fost Părintele Teofil Pârâianu, un alt om a cărui viață a fost marcată de întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca. Adesea, în conferințe sau predici, părintele Teofil recita din poeziile maicii Teodosia, pentru ca, foarte recent, actrița Manuela Golescu să scoată mai multe CD-uri cu poezii recitate chiar de ea, într-un frumos și generos efort de a aduce în atenția publicului creația de o valoare duhovnicească inestimabilă
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]