6,870 matches
-
tatăl ei era plecat la munca câmpului. Se scula dis de dimineață, odată cu tatăl ei, dădeau amândoi să mănânce la păsări și la porc apoi pleca cu vaca la văcar iar tatăl ei, pe câmp. Toate acestea îi intraseră în reflex. Seara când venea de la câmp, Gheorghe aducea câte doi saci de iarbă pentru porc și gâște și în drumul lui trecea să ia vaca de la cârd. Aveau o viață liniștită și mulțumitoare, nu duceau lipsă de nimic mai ales că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
reușea să le pătrundă cauzele și, cum somnul își cam luase tălpășița, primul său gând nu putea fi altul decât să se ridice din pat spre a da piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe aici... Mă gândeam, dacă ești de acord, să rămânem în zonă și să cinăm la unul din restaurante... La o adică beneficiem de room service, dacă ești de acord. - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ora : 6 și 37 de minute. nu știe de ce, dar povestea aceasta începe să-l obosească. X simte cît de ridicolă se anunță situația : să aștepți autobuzul într-un oraș pustiu. („De unde știi că e pustiu ?”). Dar așteaptă, totuși, autobuzul. reflexul este mai puternic decît rațiunea, cum X merge în fiecare zi la birou cu autobuzul, e normal să aștepte și azi autobuzul. Pentru că X este un om disciplinat. Pentru că X este un om punctual. Pentru că X refuză să fie prostit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
curent simpatetic a circulat între noi. Și lui, și mie, Capitala ni se părea copleșitoare, deși ne fascina. Și el, și eu eram ușor decalați față de majoritatea colegilor noștri, ceea ce se putea observa la nivelul detaliilor vestimentare și al unor reflexe banale. nici eu, nici el nu îndrăzneam să ne apropiem de colegele noastre, să intervenim la seminarii, să cerem explicații suplimentare profesorilor... Iar în primele săptămîni de cursuri pășeam pe culoarele Universității cu un fel de respect profund pentru vechile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apropie și ea de ghemul negricios din fața mașinii. — ei ? Ce face domnul arici ? — e speriat. — sunteți speriat, domnule arici ? — e speriat și supărat. — să-l rostogolim pe marginea șoselei. Cu mîna înmănușată, Ken împinse ușor ariciul pentru a-i testa reflexele. ariciul se contractă însă și mai tare, vizibil iritat. Un fel de dîră lipicioasă indica traseul pe care îl parcursese pînă în mijlocul șoselei. — este perioada lor de rut, spune Ken. Din cauza asta e speriat și nervos. — a, făcu Betty. V-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prezența de spirit să-l scot și să-l pun într-o valiză. — Hai că ne vom ocupa de tine, îmi spuse Victor pe un ton consolator. ne-am oprit în fața unei mașini mari, roșie cu două dungi albe, cu reflexe violente, care părea nou-nouță și mirosea bine a tehnică avansată, s-ar fi zis că Victor o cumpărase chiar în acea dimineață. Probabil că privirile mele fură traversate de o sclipire admirativă întrucît Victor se văzu obligat să-mi dea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
doi pași de o intersecție. Da, Victor încerca să repare motorul mașinii în mijlocul unei spațiu plat și extrem de arid, sub un cer încă blînd pentru că soarele abia răsărise, probabil de cîteva zeci de minute. Lumina era încă generoasă, plină de reflexe oranj, iar deșertul părea inundat de viață, fiecare piatră și fiecare cactus își etala o umbră complice, mișcătoare. Fîșia albicioasă a șoselei se pierdea la orizont într-un fel de brume albăstrii, ceea ce justifica oarecum imobilitatea mașinii. De ce să continui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lumina și apoi vă las, ne spuse paznicul, grăbit probabil să se întoarcă la meciul său. nu-și făcea probabil nicio grijă în privința nostră. Ce rău i-am fi putut face acestei case aflată în grija sa ? Și oricum avusese reflexul de a închide din nou poarta cu lanțul, deci oricum tot el urma să ne lase să ieșim. Guy Courtois vizitase numeroase palate, reședințe și case impregnate de memorie culturală, petrecuse ore și ore în toate cafenelele cu viață sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nepotrivite, când sunt de față și domnișoare. -De ce, de ce? sări țanțoș Stănică, domnul doctor trebuie să știe tot! Doctorul nechemat așeză pe bolnavul fără voie pe un scaun, îi ciocni genunchii, așezați unul peste altul, spre a le controla reflexele, încercă cu un ac de gămălie sensibilitatea epidermei, privi pe Costache în pupilele ochilor, cu ajutorul unei lumânări apropiate brusc, îl puse să scoată limba afară și s-o țină dreaptă, îl chestionă apoi într-un mod straniu: cât face 15
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
umbla să descopere la moș Costache o atingere a sistemului nervos, vreo infecție localizată. Din felul cum examina doctorul, nu i se păru că are de-a face cu un practician bun. - Domnule doctor, zise el, ceea ce bănuiți dumneavoastră, examinând reflexele, nu poate exista în nici un caz în această casă. - Dumneata ai noțiuni de medicină? întrebă Vasiliad, ostil. - Domnul este student în medicină! comunică Stănică.Doctorul se încruntă și deveni deodată servil. - Daa? N-am știut! Firește că nu e nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
al acestei descoperiri, un loc unde individul se antrenează în experimentarea comportamentelor alternative care ne ajută să colaborăm la realizarea fericirii comune. 4. Însemnări metodologice specifice modelului diferențelor individuale Diferențele fiecărei persoane pot fi considerate, în mod corect, ca fiind reflexul creației lui Dumnezeu care vrea binele fiilor săi și îi umple de darurile sale. Chiar și diferitele dimensiuni ale personalității pot fi enumerate printre darurile lui Dumnezeu ce trebuiesc descoperite și puse în valoare. Termenul de personalitate este rezervat diferențelor
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
al unei cutii de ghete. În circa un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și reflexele roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni la poziția bipedă, din căușul palmei sale, cubul de chihlibar își împrăștia reflexele roșiatice pretutindeni. Pe trupurile noastre, afară, în stratul de flori, în care în ultimii ani, din pricina foametei și la indicațiile lui Ceaușescu, se cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Apoi, rând pe rând, și-au demonstrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
umple de sute. I-am confiscat bagajele. Din pricina asta mi-e și tîrșală să nu mi-l pierd pe servici. 116 DANIEL BĂNULESCU - Când te-ai născut? se încordă profesional, către străin, fermecătoarea. - 8 mai, patruzeci și trei, reacționă, din reflex, cel întrebat. Și, felicitîndu-se că nu numise, până la capăt, ziua de înființare a Partidului Comunist Român, 8 mai 1921. (N-arăta atât de în vîrstă). - Bine. Atunci ia din față! îi comandă Maria C. Nicolici în argou. Și îi întinse
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce l-au luat în vizor, s-au lăsat și asupra lui, cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tatăl se grăbea și nu a dorit să intre în cabinetul directorului, așa că Laur a auzit toată discuția. După prezentările protocolare tatăl lui încheie: - Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastră! Să zicem că-i scăpa o palmă la nervi ca un reflex de apărare. A fost într-adevăr neașteptată ciocnirea dintre ei, aș fi înțeles dar nu putea să fie atât de puternică încât să-l lovească de atâtea ori. Îmi vine ușor să-i fac un rău, nu-mi stă în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prin consecințe, cunoașterea-i un act religios. Ispășim cu voluptate spiritul și cu toată abandonarea în inevitabil. Cum dezintoxicarea de cunoaștere este imposibilă, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obișnui cu doze mici, - să facem și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este un minus de eternitate al morții, iar individuația o criză a infinitului. Atenția neîntreruptă la ființă este izvorul plictiselii. Ce păcat că existența nu rezistă spiritului! Până și Dumnezeu pierde prin atenția noastră. Neantul e atenție absolută. Bucuria e reflexul psihic al purei existențe - al unei existențe ce nu-i capabilă decât de ea însăși. Dorința de a muri ascunde prea multe garanții de absolut și de perfecțiune, prea multă insensibilitate la eroare, încît setea de-a trăi câștigă în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne zărim în ochi - în epavele lui - și să ne mângâiem în naufragiul de poezie care-i privirea omenească. Conștiința neantului împreunată cu dragostea de viață? Un Buddha de bulevard... O idee stinge o plăcere și creează o voluptate. Ațipind reflexele, trezești reflexiile. Gândești doar când se oprește viața. De câte ori o ființă nu se poate "așeza" în fire, se află în prezența Răului. Tot ce ratează derivă din el - și el fiind imanent devenirii, toate ființele au de luptat cu el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mortale? Fiecare purtăm, în grade diferite, o nostalgie a haosului - și care se exprimă în dragostea de muzică. Nu-i aceasta universul în starea pură a virtualității? Muzica este tot - minus lumea. Boala - acces involuntar al absolutului. Luciditatea e un reflex al păcatului zilnic de a fi, iar cunoașterea, o formă vulgară a nostalgiei. Oare cum se răsfrânge viața într-un suflet neîntinat de cunoaștere? Răspunsul ar fi ușor de am ști în ce fel vremelnicia poate fi trăită ca veșnicie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al sunetelor și al gândurilor ne scaldă într-un infinit zilnic. În lumina lui solemnă, plină de un sfârșit vast, orice am face la suprafața noastră se adâncește într-o gravitate incurabilă, într-atît că și clipitul din ochi devine un reflex al Absolutului. Și nu noi ne deschidem privirile spre lume, ci ea se deschide în privirile noastre. Nostalgia morții ridică întreg universul la rangul muzicii. Isus a fost prea puțin poet ca să cunoască voluptatea morții. Există însă preludii de orgă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
agită, amestecul ciudat și neprevăzut de elemente. Teoretic, greu ne închipuim combinația de barbarie și de melancolie decadentă, de vitalitate și de vag, de instinct și de rafinament. De fapt însă, atâția sânt chinuiți de un apus al vieții în reflexe încă sigure! Doruri îndelungi, îmbrățișînd desfășurările cosmice și înflorindu-le de nesiguranțele visului - de unde ar porni ele, dacă imboldurile de la temeiul nostru n-ar scoborî și n-ar urca povârnișul slăbiciunilor noastre? Și dorințele, de ce n-au ele un curs
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]