29,034 matches
-
-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi existat mărturia învierii. Paul Heyse, devenit Von Heyse, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1910, reia hagiografia din Legenda aurea pe alte coordonate într-o nuvelă intitulată simplu Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ucenic apropiat al Domnului nu se joacă la un nivel social sau politic, nu e o dramoletă cu un hoț avar și un stăpân naiv, ci o veritabilă dramă cosmică, avându-i ca protagoniști pe Isus și pe Satana. Origen reia, prelungește și adâncește în chip genial intuiția evanghelistului Luca. Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează prin firea omenească a lui Isus, săvârșind minuni. Ioan Gură de Aur Interpretarea marelui capadocian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ortodox din România apar așa-zise „doctorate” despre apocrife, fără valoare, simple compilații (și nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi așadar ideea: între mefiență programată și belferism pseudocultural, între inchiziție și comedie bufă, între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul ideologic de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din cauza morții unui singur fiu!” (X, 8). Mustrarea profetului se încheie într-o notă stoică: „Stăpânește-ți durerea și îndură pacostea cu curaj!” (X, 15). Cum femeia nici nu vrea să audă de întoarcerea acasă, lângă bărbatul ei, Ezdra își reia discursul, adâncind și mai mult prăpastia între nenorocirea unei singure persoane și aceea a unui întreg popor. Nimic nu poate egala distrugerea Ierusalimului, nu există tragedie mai mare decât aceasta. Femeia nu are decât să compare motivul „meschin” al durerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Ioan adaugă acestui tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți*tc "6. Mitul îngerilor căzuți*" În cartea a opta a Convorbirilor 140 (cap. 20), Gherman, prietenul lui Ioan Casian, îi cere lămuriri lui Serenus 141, unul dintre călugării desăvârșiți din deșertul Nitriei, privind legăturile fiilor lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a inaugurat o tradiție ezoterică paralelă celei transmise în mod deschis de bunicul său154. Philon și Flavius Josephus 3. Primul care încearcă să demitizeze radical fragmentul, dându-i un sens alegoric, este Philon din Alexandria. De altfel, Ioan Casian va relua pe cont propriu exegeza lui Philon, cunoscută fie direct de la sursă, fie indirect, prin mijlocirea lucrărilor lui Origen, Didim, Ioan Gură de Aur, o influență din partea lui Ambrozie și a lui Augustin nefiind cu totul exclusă (dar foarte puțin probabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
însușește interpretarea lui Philon (Comentarii asupra lui Ioan VI, 217; Contra lui Celsus V, 55), fără a o dezvolta totuși în mod sistematic - cel puțin în lucrările care ne-au rămas de la el. Aceeași schemă a lecturii alegorizante va fi reluată, cu puține elemente noi, de către Didim cel Orb, în Comentarii la Geneză (cap. 15 sq.). 5. Omiliile pseudo-clementine, text apocrif datând din prima jumătate a secolului al III-lea d. Hr.158, acordă o mare importanță acestui mit, plasându-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sau metafizică. O regăsim la Philon din Alexandria, cu dubla echivalență pe care o stabilește între îngeri și intelecte, pe de o parte, și între uriași și pasiunile carnale, pe de altă parte. În mediile creștine, această schemă va fi reluată de Origen, Didim, Ambrozie și, cu o anumită discreție, de Casian însuși. În sfârșit, cea de-a treia abordare, ce se va impune cu forța începând din secolul al IV-lea, este alegorico-istorică. Ea apare pentru prima oară la Flavius
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conține scopul, pe Însuși Isus Cristos. În același chip, Filocalia și viața lui Stăniloae se completează, se susțin și se lămuresc reciproc. Altminteri, cum se explică faptul că, după zece ani de tăcere, între 1981 și 1991, el și-a reluat proiectul fără să-și pună problema legitimității științifice a gestului său? Este adevărat că, între 1981 și 1991, s-a concentrat mai ales pe traducerile destinate colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu. Este iarăși adevărat că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei bogate vieți liturgice în comunitățile creștine constituie o nouă mărturie în favoarea vechimii lor”. În continuare, Stăniloae descrie sistemul dionisian în contrast cu „panteismul platonician”. El nu face nici un fel de referire la Proclus, al cărui plan principal - mone, proodos, epistrophe - este reluat de Pseudo-Dionisie și se înverșunează împotriva traducerii termenului proodos prin „emanație”. În opinia sa, „emanație” presupune obligatoriu o metafizică panteistă și de aceea preferă varianta „ieșiri”: Autorul areopagiticelor face prin toate cele amintite deosebire categoricăîntre Dumnezeu și lume. Dar, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost vreme de secole, adică un autor pe care Tradiția îl plasează în secolul I d.Hr., convertit de Pavel în trecerea sa prin Atena, conform mărturiei din Faptele Apostolilor 17,34. Cu toate acestea, într-un text din anii ’30 reluat în volumul Ortodoxie și românism (1939), tânărul teolog, comentând o frază a lui Augustin -in quantum sumus, boni sumus, et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus-, face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și chiar politeism, pentru că, postulând caracterul necreat al energiilor divine, aceasta înseamnă a nu mai recunoaște o delimitare clară între Creator și creație. În Introducerea sa la tratatele lui Palamas, traduse în volumul al VII-lea din Filocalie 225, Stăniloae reia subiectul în cadrul unei întinse polemici declanșate de Jugie în 1925, prin articolul său „Grégoire Palamas” din Dictionnaire de Théologie Catholique 226. Este vorba despre un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apărător al lui Akindynos, și pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul 228. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
joc, după cum vedem, însăși esența misticii - a misticii creștine, în special. Chestiunea absurdă este că, începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina - susținută, precum am văzut, împotriva sfântului Toma - a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia în celebrul său Comentariu la Summa theologica și, vreme de patru secole, în școlile de teologie din Occident, pseudo-tradiția operează fără nici o stânjenire. În cartea sa, De Lubac îndrăznește să denunțe această fraudă teologică, făcând încă o dată apel la vechii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lubac, printre alții (trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare în Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de învățătura despre Revelație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ploaie repede, flăcările s-au potolit și au putut să mă dezlege și să mă dea jos. Eu știam că venea musonul...(rămâne o clipă cu privirea în zare) Mama (se ridică): Hai, gata ! (se duce la masă și-și reia ocupația) Băiatul (gata să plângă, bătând din picior): Da' nu-i drept ! Mama (privindu-l pe băiat, care se uită drept la ea, "bătăios"): Of, ești ca și tatăl tău ! Nimic nu te sperie, nimic nu te împiedică ! Ei, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
conduci la poartă - i s-a adresat profesorul lui Gruia. ― Am Înțeles. Îi voi explica eu ce are de făcut, domnule profesor - a acceptat Gruia. După ce piranda a fost condusă până la poartă și doctorul Gruia s-a Întors, profesorul a reluat vorba: ― Cred că ați luat notă, domnule director, și stimați colegi, de situația În care ne aflăm. Ce e de făcut? Lucrurile nu pot rămâne la voia Întâmplării, fiindcă suntem o clinică cu mulți profesioniști adevărați, În cadrul unui spital de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fata, toată numai incuri. Cum o cheamă? - a reacționat Gruia, fără să și dea seama. ― Tanti Ileana. Așa o cunoaște toată lumea... ― Aaa! Tanti Ileana!... s-a mirat plin de plăcere Gruia. ― Nu mi-ați spus, domnule doctor, dacă doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da’ di săti nu! Așa că, Într-o misiuni de cercetare, În care știi când pleci, da’ nu știi când te Întorci, dacă nu ți-ai luat apî, ești pe jumătate mort... ― Când am văzut că totul e În regulă - a reluat Petrică firul povestirii - ne-am prezentat la căpitan. Era cam pe la prânzul mare. ― Sunteți gata, copii? - a Întrebat căpitanul, ca de fiecare dată când misiunea se anunța grea. ― Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit tata Toader, gustând dintr o porție... Când fiecare și-a isprăvit bucata din față, bătrânul Hliboceanu a reluat povestea: ― În ziua următoare, nu m-au pus la altă treabă, ci mi-au dat voie să „mă prefac a șurubăi” pe lângă tractor și platformele cu bușteni. Colegul meu de la Nicolina se uita la mine cam nu știu cum. „Adică te-ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa că, doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe front! Și un cercetaș nu e un papă lapte, ca omul pus de voi să ne păzească! ― Cred că v-ați edificat asupra marii noastre conspirații din acea seară - a intervenit profesorul. Securistul nu a cedat Însă, ci a reluat vorba. ― Printre voi, În ultima seară, se afla și un bătrân. Cine-i? ― De fapt, acel „bătrân” și nu „un domn mai În vârstă”, cum se cuvenea să vorbești dumneata, este cel mai „periculos” din tot grupul, domnule! Supraveghetorul pus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe tovarășul din Italia!... Nando Rossi își repetă încă o dată numele. Maurer își stinse țigara în scrumieră. Poftim, tovarășe Rossi, ai cuvântul, îl invită Gheorghiu-Dej, ca de la prezidiul unei adunări de partid. În încăpere se făcu tăcere deplină. Nando Rossi reluă: V-am ascultat, cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că personal nu cunosc prea bine situația social-democraților lui Titel Petrescu, dar totuși consider că nu e o situație normală. Ce fapte grave au săvârșit, de ce crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și veni să se așeze alături de el. Dar nici nu apucă să se așeze bine, că Ștefănel, chițăind vesel, săltă de pe pragul pe care stătuse până atunci și o zbughi pe pragul ușii care dădea în cealaltă odaie, de unde își reluă chemările, cu ochii spre bunică-sa. După câteva clipe de cumpănă, maica se hotărî să-l urmeze pe nepot, dar când se așeză alături de el, acesta chițăi foarte vesel și o zbughi înapoi pe pragul ușii de la intrare, de unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]