2,953 matches
-
1961, Mongolia face parte din grupul Națiunilor Unite. De-a lungul istoriei principalul aliat al Mongoliei a fost U.R.S.S., care o ajută economic și militar. În 1986 Mongolia și-a restabilit relațiile cu China, care erau destul de reci din cauza repatrierii chinezilor din 1983. Din 1990, Mongolia și-a deschis relații cu SUA, Japonia, U.E., rămâne însă dependentă de Rusia și China. "Articol principal: Economia Mongoliei" Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit. Cea mai mare parte a populației trăiește
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945. Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU, formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană, organizarea de alegeri libere în Polonia (până la urmă, alegerile au fost măsluite de sovietici), repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei. Armata Roșie, (inclusiv cei 78.556 soldați ai Armatei I poloneză), au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945. Armata germană terminase retragerea
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
critic ferm al deciziei guvernului sovietic de a semna Pacea de la Brest-Litovsk. După preluarea puterii de către bolșevici, a fost membru plin al "Comitetului Central" și al "Consiliului Economic Provincial" din Moscova. În 1919 a plecat în Franța unde a negociat repatrierea soldaților ruși. La întoarcerea la Petrograd, a devenit director al "Jenotdel", o organizație care milită pentru egalitatea femeilor în partidul comunist și în sindicate. Ea a fost de asemenea președintele primei "Conferințe Internaționale a Femeilor Comuniste" ținute în 1920. La
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
mie de irakieni care au fugit de regimul dictatorial al lui Saddam Hussein. Costurile de detenție pentru prima jumătate a anului 2006 se ridicau la 746.385 de euro. În 2005, Malta a solicitat ajutorul UE în ceea ce privește primirea imigranților ilegali, repatrierea celor cărora li se refuza statutul de refugiat, relocarea refugiaților în țările UE și securitatea maritimă. În decembrie 2005, Consiliul European a adoptat "Abordarea Globală a Migrației: Acțiuni Prioritare cu Accent pe Africa și Marea Mediterană"; dar implementarea acestor acțiunile a
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
muncitori pe Insula Chuuk, dintre care 463 au murit. Insula a fost eliberată pe 13 septembrie 1945 când nava australiană de război HMAS "Diamantina" s-a apropiat de insulă, iar trupele japoneze au fost înconjurate. BPC a făcut aranjamentele pentru repatrierea nauruanilor din Chuuk, aceștia fiind aduși pe Nauru de nava BPC "Trienza" în ianuarie 1946. În 1947, Națiunile Unite au aprobat Australiei, Noii Zeelande și Regatului Unit un nou mandat asupra insulei. Nauru și-a căpătat autonomia în ianuarie 1966
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
indirect 10% din populația insulei: Insula avea la sfârșitul lui 2006, de rezidenți, dintre care 96 de procente aveau ca limbă nativă nauruana. Populația era mai mare înainte de 2006, dar în acel an 1500 de oameni au părăsit insula în timpul repatrierii muncitorilor imigranți din Kiribati și Tuvalu. Repatrierea a fost motivată de concedierile masive din industria fosfaților. Limba oficială a Naurului este nauruana, o limbă distinctă a insulei din Pacific, care este vorbită de 96% din etnicii nauruani ce locuiesc pe
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
la sfârșitul lui 2006, de rezidenți, dintre care 96 de procente aveau ca limbă nativă nauruana. Populația era mai mare înainte de 2006, dar în acel an 1500 de oameni au părăsit insula în timpul repatrierii muncitorilor imigranți din Kiribati și Tuvalu. Repatrierea a fost motivată de concedierile masive din industria fosfaților. Limba oficială a Naurului este nauruana, o limbă distinctă a insulei din Pacific, care este vorbită de 96% din etnicii nauruani ce locuiesc pe insulă. Engleza este foarte mult vorbită, fiind
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
revină în URSS. Ei au plecat cu un tren către Viena și nu s-a mai auzit nimic despre ei. Restul au rămas în Liechtenstein încă un an, rezistând, cu ajutorul Liechtensteinului, presiunilor guvernului sovietic de a participa la programul de „repatriere”. (Aliații occidentali, în conformitate cu acordurile stabilite cu ocazia Conferinței de la Ialta, au repatraiat cetățenii sovietici.) În cele din urmă, guvernul Argentinei a oferit azil și circa o sută de oameni au plecat acolo. Evenimentele sunt comemorate de un monument aflat în
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
Îmi iau răspunderea în mod formal și spun că nu există lege (...) Deci, fără forme, cu libertate completă"”. Omogenizarea etnică a României urma să fie obținută prin transferarea minorităților în afara granițelor respectiv, cei care aveau o țară de origine, prin repatriere forțată, iar cei care nu aveau, evreii și romii, prin "transfer unilateral" adică, deportarea și comasarea lor pe teritoriile sovietice de dincolo de Bug (armata germană s-a grăbit să-i retransporte pe acești expluzați pe malul vestic al Bugului, în
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
la putere"". Politicieni și intelectuali români marcanți - înfruntând riscuri serioase - au protestat sau au intervenit pentru îndulcirea sau anularea unor ordine draconice. Spre exemplu, intervenția reginei mamă, Elena, împreună cu Patriarhul Nicodim Munteanu, pentru oprirea deportării evreilor bucovineni în Transnistria și repatrierea orfanilor (rabinul dr. David Safran, trimis de Rabinul Șef al Cultului Mozaic din România a cerut sprijinul Patriarhului I.P.S.S. Nicodim Munteanu și a rămas impresionat de înțelegerea și compasiunea prelatului: "„Știu tot, fiul meu drag, aseară mi-a telefonat eminența
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
strungar. După terminarea războiului, împreună cu părinții, Laron s-a întors în orașul natal, Cernăuți, care se afla în controlul Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]], unde a început sa-și completeze studiile școlare întrerupte din cauza deportării. În anul următor familia a obținut repatrierea la Rădăuți, oraș rămas sub suveranitate română. După ce a terminat liceul, în anul 1945 Laron s-a înscris la facultatea de medicină a Institutului medico-farmaceutic din Timișoara, care tocmai își deschisese porțile. Ca membru în mișcarea de studenți evrei sioniști
Zvi Laron () [Corola-website/Science/317582_a_318911]
-
atamanul de tabără Vasili Nezmaevski. Condiția pusă de Tuciov era ca să fie repatriată întreaga Armată, nu doar un grup restrâns. Nezmaevski nu s-a arătat dornic să-și asume o asemenea responsabilitate. Rolul de conducător al cazacilor în procesul de repatriere și l-a asumat un alt ataman, Osip Gladki. Gladki, fiul unui moșier bogat din Poltava, eșuase în diferite afaceri în Crimeea și Odesa și se alăturase cazacilor în 1822. A participat la campania din Grecia, la asediul orașului Messolonghi
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
Acordul General de Pace. Până la jumătatea anului 1995, cei 1.7 milioane de mozambicani refugiați care au cerut azil în Malawi, Zimbabwe, Swaziland, Zambia, Tanzania și Africa de Sud ca rezultat al războiului, s-au întors ca parte din cea mai mare repatriere văzută în Africa Sub-Sahariană. De asemenea, alți 4 milioane de locuitori s-au întors la locurile lor de origine. Sub supravegherea forțelor de menținere a păcii ONUMOZ ale Națiunilor Unite, pacea s-a restabilit în Mozambic. În 1994, în țară
Politica Mozambicului () [Corola-website/Science/319598_a_320927]
-
în Științe politice la Paris în 1924. A fost deputat în Parlamentul României, membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) și conducător al Misiunii Militare Române în Extremul Orient în 1920, Misiune care a avut sarcina repatrierii din Siberia a prizonierilor români din fosta armată austro-ungară. A avut o prestigioasă carieră didactică universitară: profesor agregat (1925-1926) și profesor titular (1926-1934) la catedra de Procedură civilă din cadrul Facultății de Drept din Oradea și profesor la catedra de Procedură
Victor Cădere () [Corola-website/Science/319047_a_320376]
-
populație în anii 1880-1890 prin colonizarea maghiară pe teritoriul Transleitaniei (Regatul Ungariei) din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Faptul că Bucovina a fost atribuită Austriei (odată cu înființarea Imperiului Austro-Ungar în 1867) a determinat pe o serie de lideri maghiari ai epocii să ceară repatrierea minorității maghiare pentru a-și concentra eforturile de colonizare (maghiarizare) a Transilvaniei și Voivodinei. În plus, nivelul de viață al secuilor s-a înrăutățit, în principal din cauza suprafețelor mici ale terenurilor agricole, iar mulți dintre ei și-au părăsit casele
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
se întoace în URSS. Motivația acestui demers este greu de determinat, având în vedere că i se spusese direct că, în Uniunea Sovietică, soția sa Vera era considerată o trădătoare. În martie 1951 primește un răspuns favorabil cererii sale de repatriere. După câteva zile, la terminarea unui concert la Brașov, în ziua de 26 martie 1951, este arestat de organele de securitate, pare-se la cererea autorităților sovietice. Vera Leșcenco primse doar cu câteva zile înainte înștiințarea că permisul ei de
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
întoace în URSS. Motivația acestui demers este greu de determinat, având în vedere că i se spusese direct că, în Uniunea Sovietică, soția sa Vera era considerată o trădătoare. În martie 1951, Petre primește un răspuns favorabil cererii sale de repatriere. După câteva zile, la terminarea unui concert la Brașov în ziua de 26 martie 1951 este arestat de organele de securitate, pare-se la cererea autorităților sovietice. Cu doar câteva zile înainte Vera primise înștiințarea că permisul ei de ședere
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
Jocurile Olimpice de vară. De asemenea, un factor important în reconstrucția Finlandei este constituit de aderarea țării la Consiliul Nordic și Organizația Națiunilor Unite din anul 1955. Luând în considerare situația economică extrem de dificilă prin care trecea Finlanda după încheierea războiului, repatrierea copiilor în toiul reconstrucției țării nu părea o soluție bună. De asemenea, părinții adoptivi din Suedia, Danemarca și Norvegia se atașaseră de pruncii finlandezi, iar o foarte mare parte dintre ei își doreau să demareze procese de adopție. Mai mult
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
mult, au fost semnalate cazuri în care "copii războiului" și-au uitat adevăratele familii sau limba maternă. Concomitent Finlanda depindea de ajutoarele acordate de țările vecine, iar guvernul de la Helsinki nu voia să intre în conflict cu Suedia prin cererea repatrierii copiilor. Având în vedere că Finlanda nu s-a adresat niciodată țărilor vecine în vederea returnării pruncilor, reîntoarcerea acestorea a depins strict de dorința părinților. Astfel, peste 15.000 de copii au rămas în Suedia, iar 400 în Danemarca (însă cifrele
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
Deși guvernul australian a refuzat să implice trupe, mulți australieni au servit în Armata Britanică ce a fost implicată în lupte în vreme ce un mic număr a deservit în calitate de sfătuitori unitățile Rușilor Albi în "Forța Expediționară din Nordul Rusiei" (NREF). Așteptând repatrierea în Anglia, aproximativ 150 de australieni s-au înrolat ulterior în trupele britanice din Forța de Eliberare din Nordul Rusiei (NRRF) fiind implicați într-un număr de lupte aprige iar câțiva fiind uciși. Distrugătorul Marinei Regale Australiene HMAS "Swan" a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
era recunoscător lui Weizmann pentru rezolvarea problemei acetonei și a devenit sprijinitorul aspirațiilor sioniste. Lloyd-George avea să scrie în memoriile sale că atunci când l-a întâlnit pe Weizmann în 1916, acesta din urmă i-a prezentat concepția sa cu privire repatrierea evreilor pe „pământul sfânt pe care ei îl făcuseră faimos”. Lloyd-George afirmă în continuare că aceasta a fost momentul în care s-au pus bazele vestitei declarații cu privire la căminul național evreiesc în Palestina și, că de îndată ce a ajuns să ocupe
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
La începutul anilor '70 Șahul Iranului l-a adoptat ca simbol al domniei sale și al aniversării a 2500 de ani de monarhie, afirmând că acesta a fost "prima carta a drepturilor omului din istorie". Cilindrul a atras atenția în contextul repatrierii evreilor înapoi în Ierusalim, în urma captivității babiloniene.; este văzut ca o confirmare a relatărilor biblice din Cartea lui Ezra (vezi: "Ezra" 1.1-6, 6.1-5; "Isaia" 44.23-45.8; "2 Cronici" 36.22-23).
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în care acești soldați au luptat cu îndârjire, în special datorită propagandei greșite a Aliațior, care a promis o repatriere rapidă în Uniunea Sovietică a celor care s-ar fi predat. În total, 71 de batalioane „estice” au servit pe frontul de răsărit, iar alte 42 au luptat în Belgia, Finlanda, Franța sau Italia. Armata Rusă de Eliberare (ROA) nu
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
ROA să mărșaluiască spre sud, în speranță că va reuși să concentreze toate forțele anticomuniste loiale lui. El a considerat că în fruntea trupelor sale ar putea să se predea Aliaților occidentali în termeni „favorabili”, ceea ce ar fi presupus evitarea repatrierii. De altfel, Vlasov a trimis o serie de emisari care să înceapă negocieri secrete cu occidentali pentru capitulare. Se pare că el spera că Aliații occidentali să privească cu simpatie la obiectivele RAO și poate să folosească voluntarii anticomuniști într-
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
15 lipoveni, 3 armeano-gregorieni, 3 mahomedani, 3 adventiști, 2 armeno-catolici, 1 baptist și 1 fără religie (liber-cugetător). În anul 1934, numărul catolicilor din Rădăuți era de 5.896. La 22 octombrie 1940 a fost semnată o convenție româno-germană privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea. Verificarea se făcea după registrele de nașteri, botez, căsătorie și decese ridicate de la parohia catolică și cea evanghelică. Aceste registre au fost depozitate apoi de către comisie, undeva pe teritoriul Poloniei
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]