5,064 matches
-
Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imaginea unei mase oarecum diferite, îndeajuns de insolită pentru ca ochii să se mărească de mirare îndărătul căștii transparente și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai prejos. Crezură de cuviință să considere că apelul fusese lansat de o mașină oarecare, dar nu-și închipuiseră forma pe care putea să o aibă sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede, nelăsând nici o îndoială. Și Ripley tare ar fi vrut să se înșele... Se repezi la intercom, îi răspunse imediat o voce. ― Laboratorul de știință. Ce este, Ripley? ― Este urgent, Ash. (Vorbea împiedicat, în pragul isteriei.) Am reușit să sustrag ceva din bancă, prin ECIU. Informația asta a ieșit brusc, nu știu. Dar nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley când la Ash. ― Da. După ce a traversat două nivele, răspunse căpitanul, încă uluit de puterea acidului. Ripley, dezmeticită, privi în jur și se miră. ― Suntem cu toții aici. Și Kane? Nu-l veghează nimeni... și nici pe creatura aceea! Se repeziră cu toții spre scară. Dallas ajunse primul la infirmerie. Se uită numaidecât dincolo de geam și se liniști. Nu se schimbase nimic. Kane zăcea tot acolo, unde-l lăsaseră, cu creatura prinsă pe față. Dallas regreta că se comportase ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley își ștergea, isterizată, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
uscată, articulă. (Dallas își dădu seama brusc de faptul că, în această clipă, Kane ieșa dintr-o perioadă de amnezie. "Execul" părea vioi și sănătos, dar nedumerit, ca și cum se străduia să-și ordoneze gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă că mușchii erau bine coordonați. Mișcarea mâinii până la gură fusese săvârșită instinctiv, pe negândite. Deși plăcută, situația era ridicolă. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înjurat, apostrofat, jignit, dar nu răspund. Eu trebuie sămi servesc colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine decât cu vreo doi-trei ani și e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit decât mine se repede să ia un televizor, dar în îngrămădeală îl scapă jos și praful s-a ales. Vin angajații raionului de electrocasnice și cel vinovat de producerea pagubei dă vina pe mine. Protestez și demonstrez că nu am nicio vină și sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Oprește muzica!... S-a îmbătat o scroafă!... Babele și moșnegii s-au pus din nou pe râs în hohote. Femeile prinse în horă s-au oprit ca la o comandă, când au auzit jignirea, ofensa adusă preotului și s-au repezit asupra urâtei gata să o linșeze. Cu ghionturi și cu huiduieli au alungat-o de la horă, după care petrecerea s-a luat mai cu foc, iar popii îi sfârâiau picioarele în bătutele care le făcea la mijloc. Profesorul s-a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Au luat un levier din cabină și au forțat capacul. Când a dat la o parte capacul, motanul negru speriat de lumină a sărit exact între cei doi. Șoferul mai slab de înger, când a 108 văzut cine s-a repezit în ei, a căzut jos de frică, aproape să leșine, crezând că e dracul. După ce și-a revenit, îi spune muncitorului: - Știu eu cine a făcut-o: lasă că i-o fac eu și mai bine!... N-a apucat să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
una din zile, când ne duceam la școală, în loc să ne căutăm de drum, ne pune naiba și luăm din drum bulgări de pământ și aruncăm în câine, provocându-l. Nu știu pe unde a ieșit din curte și s-a repezit la noi să ne muște. Am început să strigăm de frică. A ieșit stăpânul de undeva din curte și l-a chemat. Câinele l-a ascultat. A doua zi ne-a așteptat la poartă și când ne-a văzut, a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ce-ai spus?... - Am spus să-l lichideze, că, dacă se va întoarce în sat, va fi mereu împotriva partidului. Clătinându-se pe picioare, a mai spus: Securitatea și-a făcut datoria față de un dușman al poporului!... Atunci, m-am repezit în el. L-am prins în brațe, nu era mai voinic decât mine. L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dintr-o sticluță. Terapeutul spunea că în sticluță are un preparat cu conținut bogat în complexul de vitamine B. De fapt făcea reclamă la preparatul inventat de el și prezenta acțiunea benefică a vitaminelor din complexul B. Nu m-am repezit să comand preparatul, ci m-am documentat care alimente conțin vitamine B și îmi sunt accesibile iarna. Și am găsit: tărâța de grâu, drojdia comprimată, chișleagul, legumele și fructele crude (varza, morcovul, pătrunjelul, țelina , merele, etc.). Din tărâță și drojdie
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dacă știi să le vorbești, nu mușcă... Ascultați ce vă spun eu, 99% dintre cei care au fost mușcați de cîini au fost mușcați de cîini cu stăpîni, namile de astea care mănîncă doar boabe, cred și eu că se reped la picioarele oamenilor cînd scapă pe stradă ! Cîinii vagabonzi, săracii, sînt cumsecade, vă spun eu ! Nu toți, e adevărat, dar majori tatea. Avem și noi un maidanez care trăiește la intrarea în bloc, e așa de blînd, are un aer
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la subiect. Subiectul era în acest caz unul recurent, care mă nedumerește de fiecare dată cînd fac greșeala (din ce în ce mai inevitabilă) să intru pe vreun blog sau site de presă : de ce majoritatea comentariilor nu au nici o legătură cu subiectul, dar se reped în cel mai firesc mod cu putință la gîtul - și originile - autorului ? și, mai ales, de ce o fac atît de vehement ? (Un comentator de profesie ar putea să-mi spună și mie din start, după cum tocmai am citit pe un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu (neapă rat) de vreo incapacitate este deci vorba, ci mai degrabă despre „modul de utilizare”. Din acest punct de vedere, am senzația că am devenit o țară de trupeți scoși pentru prima dată la bordelul vieții publice. Hămesiți, se reped cu toții pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază pornirea virilă li se fîsîie și ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparține Maestrului Umberto Eco). Frustrați de eșec, pretind apoi de la orice preopinent, mimînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
controlul și asupra alimentației poporului. Noi am avut parte - ce ironie lingvistică ! - de „alimentația rațională”. Ceea ce ne-a făcut să retrogradăm de la gourmet nu înapoi la gourmand, ci direct la nesătui. Nesătui am intrat și în capitalism și ne-am repezit, bulimici, în magazinele societății de consum. Pînă cînd am aflat de vaci nebune, gripe aviare sau porcine și E-uri dăunătoare sănătății noastre. Și am început să ne întrebăm : dar noi ce mîncăm, de fapt ? De abia atunci s-au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al trăgaciului fusese singurul sunet care se auzise. Coborî de pe ladă și se așeză, copleșit, pe ea. Patronul se repezi la el și aproape îl dărâmă în îmbrățișare, în schimb, inșii din sală începură să urle ca scoși din minți, să înjure cumplit. Când patronul și ruletistul său ieșiră pe ușa scundă, aceștia îi însoțiră cu huiduieli sălbatice, cum nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lupă și brusc cuprinzîndu-mă din toate părțile. Mi-am acoperit față cu un sentiment îngrozitor de rușine și plăcere. Când am privit din nou, am observat că în peretele borcanului, care scânteia nebunește, apăruseră contururile subțiri ale unei uși. M-am repezit spre ea îngrozit de gândul că ar putea să fie deschisă. Dar am respirat ușurat: un lacăt enorm, moale, ca de carne, atârna la ușă. Pe drumeagul care cobora din munții îndepărtați și se oprea în fața ușii mele venea o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și gardiștii, Uliul și porumbeii și Gardiană zece-zece. La început era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască și avea pe deasupra și un băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri în căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar făcea cu mâna spre pământ, probabil înspre noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu, până dispăru în frunzișul salcâmului. După puțin timp, uitîndu-ne prin romburile gardului de beton la care ne repeziserăm, l-am văzut venind în fugă. A escaladat cu greutate gardul și a sărit chiar între noi. Avea umerii obrajilor roșii, dar în rest fața îi era galbenă. S-a uitat doar la Mimi și i-a spus: "Nu-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din povestea lui reieșea că Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum și-a dat arama pe față. Vova și cu frati-su s-au repezit la transformator și au șters cu palmele frazele colorate pe care le scrisese Mendebilul cu cretă și care fuseseră de atunci întărite de mai multe ori de câte unul din noi. Mimi triumfa: se cățărase pe tronul Mendebilului și conducea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare, burtos și negru, disputa despre cum trebuie pedepsit Mendebilul. Bineînțeles că nu-l putea duce mintea dincolo de "să-l caftim". Marțaganul propuse să-i tragem o Vrăjitroacă, până una-alta, că nu mai jucasem de mult. Așa că ne-am repezit în spatele blocului și am coborât iar în șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe lăptoase, dar mai ales mirosul pătrunzător al fricii. Ne-am pus iar măștile de carton pe fețe, transformîndu-ne în diavoli
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne spună ceva, dar Paul luă un bulgăre de pământ și, aruncând înspre el, îl lovi destul de tare în picior. Jean făcu la fel, și Mendebilul o luă la fugă spre Scara Unu, sub o ploaie de bulgări. Ne-am repezit după el, cu măștile pe față, urlând. Ne umpluserăm buzunarele de bulgări. Ieșind din culoarul îngust, ne-am oprit în mijlocul curții interioare. De acolo nu avea cum să ne scape. Nu l-am descoperit de la început, dar până la urmă l-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]