3,846 matches
-
-mă dacă-n Anglia se găsesc Truse de Noapte. Se lăsă o tăcere încordată, care a fost întreruptă de întrebarea majordomului: —Să-i aduc domnișoarei un sherry? — De fapt, aș adora un Bellini, am spus optimistă. —O să bea un ceai, replică Charlie. Nu vreau să intru în amănunte, dar adevărul e că oamenii nu se schimbă niciodată. Ca întotdeauna, Charlie se pronunța ferm împotriva Bellini-urilor. Desigur, spuse majordomul, grăbindu-se să iasă din bibliotecă. —Ei bine, se pare că ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se încruntă la contesă și adăugă: Mama ta a transformat totul în scandal. A fost pur și simplu îngrozitor pentru mine. Asta nu-i în totalitate adevărat, dar n-are nici o importanță, de vreme ce nu mai avem nimic a ne spune, replică contesa glacial. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Charlie se uită îngrijorat de la mama lui la a mea. Nu-mi dădeam seama pe cine-o să creadă. Poate i se luase un văl de pe ochi și-și reamintea vechile povești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar purta Bill Blass, ca mai toate mamele, ar arăta mult mai bine. Ai idee cum a reușit tatăl lui să-și piardă urma în America? mă întrebă mama. N-au folosit niciodată titlul. Mi-a spus Charlie, i-am replicat. — Titlurile iubito, la plural. Dunlain este numele de familie, iar titlurile sunt Conte de Swyre și Viconte de Strathan. Când ai atâtea nume și te muți în altă țară, presupun că nimeni nu află vreodată cine ești cu adevărat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la petrecerile date în aer liber. —Dumnezeule, oamenii ăștia n-au auzit că moda-i trecătoare? mă întrebă Julie în timp ce traversam peluza. —Julie, englezii cred că-i de prost gust să țină pasul cu moda, i-am explicat. — Foarte trist, replică ea cu un aer tragic. —Iubito, te-ai dat cu fond de ten? mă interpelă mama. Nu, mamă. E prea cald, i-am răspuns. —Julie, arăți fenomenal, cine ți-a creat rochia asta extraordinară? se interesă mama. Înainte ca Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ieri, dintr-odată mi-a părut tare rău că, în cele din urmă, Charlie nu venise. —Trimite-i un e-mail, sugeră Julie. Ar fi nepoliticos. Trebuie să-ți ceri scuze în persoană dacă vrei să ai impact, i-am replicat. —Ești total obsedată de el. — Nu sunt! Ce mă fac? m-am văitat, mergând de colo-colo prin bucătărie. De ce ești atât de disperată să-ți ceri scuze personal? Ești îndrăgostită până peste urechi, sau ce ai? — Ah, Julie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui Julie inscripția. —Dumnezeule, ce frumoasă e! Cred c-ar trebui s-o păstrezi ca suvenir, mă sfătui Julie. Nu pot, i-am replicat. —OK, atunci ne strecurăm și mergem s-o punem la loc și nimeni n-o să-și dea seama. Haide, iubito, să mergem la mașină chiar acum. Ν De fiecare dată când vine în Europa, Julie închiriază un BMW rapid, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
droguri recreaționale, ascultă muzică tehno/dance și disprețuiesc munca și modurile de viață tradiționale.##). — Frank, dintre toate locurile posibile, Costa del Sol te-ai găsit să alegi! exclamam eu. Estrella de Mar? Nici nu pot să mi-o imaginez... Frank replica de fiecare dată, amiabil: — Exact, Charles. Nici nu există de-adevăratelea. De asta Îmi place zona de coastă. Toată viața am căutat-o. Nu găsești nicăieri Estrella de Mar. Însă acum Îl Înghițise acest nicăieri. La hotelul Los Monteros, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o poziție de unde să fotografiez ceremonia, Marion m-a apucat de braț cu mîna ei Înmănușată. — Domnule Prentice? Doar nu plecați atît de curînd? Încă nu s-a Întîmplat nimic. — Ba cred că s-a Întîmplat deja totul, i-am replicat. Nu vă faceți griji, o să stau pînă la final. Păreți foarte neliniștit, spuse Blanche Îndreptîndu-mi cravata. Înțeleg că ți se cască un mormînt la picioare, dar nu Încăpeți acolo, chit că ea era așa un vlăstar micuț. De fapt, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
răspunsese, pe un ton nesigur. Poate o să vorbim mai multe atunci! Bobo încercase s-o convingă să se mai întâlnească măcar o dată în parc, să-i dea jurnalul înapoi, cu toate că nu apucase să-l citească. — E al tău, Bobo! îi replicase ea cu glas răgușit. Ți l-am dăruit încă de când ți l-am adus. Fă ce vrei cu el! Pentru mine nu mai are valoare. în seara asta, când îl sunase Edi, Bobo tocmai contempla por tretul Clarei. Voia să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca o prietenă devotată ce ești, ai acceptat! Nu vrei să petrecem o noapte albă mergând la slujba de înviere? Aici mă cam plictisesc. Georgiana refuză, nedumerită. Nu credea în înviere, reîncar nare și alte chestii demodate și retrograde, îi replică ea cu un ușor reproș, atingându-l cu degetul pe obrazul drept, chiar la cicatrice. Doar nu venise la mare pentru slujbe la biserici! Dar Eduard se trase înapoi, fără chef. îi trecuse de mult orice chef de distracție, iar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ți le fac cadou și pe ele. Sunt ale tale definitiv. Bobo tăcu și mormăi mai mult pentru sine: — Nu era nevoie! Mă obișnuisem așa... Nu mai am de gând să mă împăunez cu ceva care nu-i al meu, replică Eduard. Să ne asumăm fiecare ceea ce suntem! Ce rost are să mint că sunt o persoană interesantă dacă, de fapt, nu sunt? Mai bine-ar fi să fie invers, nu? Se uita întrebător la Bobo, ca și cum aștepta cu adevărat un răspuns
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zăpadă? o întrebă pe Georgiana, aprinzându-și o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara-n gură! Țin minte clar că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de ope ră... și, în general, după muzica simfonică... La școală, mă rog, mă forțam să îndur muzica pe care ne-o punea profesoara la pick up. Dar mie-mi plăcea muzica progresivă, la drept vorbind. — Nu contează, Clara, îi replică Ionela, îndârjită, ai promis, nu? Și, de altfel, nu știu de ce, am impresia că vrei să trișezi! Vreau să zic că n-am văzut nici urmă de muzică progresivă la voi în casă. Nu-i frumos, tocmai de ziua ta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
colora, ai colora în ceață, mai mult cu nuanțe, și când colo tu folosești culori tari, aproape violente... Chiar și acest tablou în alb și negru are un negru de tăciune, înfricoșător pe alocuri... Nu m-ai cccunoscut ca lumea, replică Bobo, cu un glas schimbat, care o făcu pe Clara să-și întoarcă ochii spre el, obser vându-i surprinsă rictusul din colțul gurii. în mine au existat întotdeauna pporniri violente. Am ajuns și la școala de corecție... — Cum așa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
entomologice pe care mintea oricărui bărbat cu spirit le păstrează pentru ocazii deosebite, persiflă pentru amândoi: Parcă am fi două exemplare de Drosophila funebris. Da, în noaptea asta, o să fim două musculițe bețive! Poate că asta suntem în mod real, replică Melanie, simulând scăpătarea într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a bagajelor, când privea pe ecranul cenușiu, la conținutul maletei-diplomat, îl întrebase: Ce armă aveți în bagajul de mână, domnule Vladimir? Parcă ar fi o cheie de muzeu!... El știa că nu are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând, cu nestrămutată convingere: Nu mă aburi, măi Ani-bale! Nu cad eu în cur de la atâ-ta lucru: nu-i ni-mic decât o Fa-ta Morga-na. Eu știu zica-la franțuzească: cine a bă-ut, va mai bea! În orașul de după Revoluția din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cântărire, majoritatea proprietarilor de cai, jochei, precum și antrenori, fiind martori involuntari, fapt cu atât mai penibil pentru ea. Toți cei prezenți, chiar și Marius, se așteptaseră la o explozie de indignare în fața criticilor lui, îndreptățite totuși. Dar fata nu replicase în nici un fel. Ascultase tăcută, lovindu-și alene cu cravașa cizmele de călărie. Doar bărbia ce pornise să tremure subțire îi trădase tulburarea interioară. La vremea respectivă întâmplarea făcuse senzație printre obișnuiții hipodromului și nu numai. Cine nu o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luminează sub efectul unui zâmbet încântat. Acesta este spiritul de care am nevoie! Se întoarce către sora medicală care aștepta în picioare lângă ușă. Mă anunți imediat dacă intervine o schimbare în starea domnului locotenent Rădulescu. Prea bine, domnule doctor, replică aceasta ușor ofensată în amorul ei profesional de asistentă capabilă și pricepută. Dar neînsemnata ei supărare trece la fel de repede precum venise. Lucra de prea mult timp cu doctorul Cozma ca să nu știe ceea ce toți bolnavii realizau foarte repede. Și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Călinescu mărturisea într-o anume împrejurare: "Constat adesea cu rușine că multe lucruri nu le știu așa cum trebuie și, chiar dacă nu-mi mărturisesc ignoranța dintr-o firească vanitate, îndrept repede și pe furiș ceea ce se mai poate îndrepta." Se va replica, poate, că nu toți studenții sunt așa cum rezultă din cele de mai sus. Evident că nu. Ioana Pârvulescu spune clar: Ghid practic pentru studenții care au nimerit din greșeală la Litere (s. ns., A. Gh. O.). Nenorocirea e însă alta
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
România "parlamentele... sunt... organe de execuție servilă, la ordinul și dispoziția guvernului", deci nu contează dacă alegerile au fost sau nu sîngeroase. La raționamentul său falacios (care reunește două chestiuni într-una singură, dar dă un unic răspuns) se poate replica pedestru că, și dacă parlamentul este sub papucul guvernului, tot contează dacă alegerile au fost sau nu libere, dacă au fost sau nu însîngerate. Putem să presupunem că dacă bătăușii electorali i-ar fi spart lui capul, Sebastian ar fi
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 62v-63). 49 Cf., loc. cît., f. 63. 50 Cf. raportul lui Nicolo Venier, din 5 mai 1795, în loc. cît., f. 69; potrivit informațiilor obținute de diplomatul venețian, Ecaterina a II-a ar fi replicat la referirea regelui Prusiei la Polonia "che siccome aveva saputo sola terminare ed aquietare le Insurgenze dà turbolenti Polacchi, avrebbe altresi sola finito di sistemare gli affari della Polonia" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). 51 Cf., raportul lui Nicolo
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusia. De aceea, diplomatul francez îi sugera împăratului sau să le preîntâmpine, prin reactivarea acelui vechi sistem francez de alianțe în Europa, denumit "barrière de l'Est", în care Suedia trebuia să revină, fără întârziere 156. 155 "Sire i-a replicat de Caulaincourt tarului Alexandru I care insistă asupra necesității unei expediții comune ruso-franceză în Asia, sub pretextul că "îl faut frapper l'Angleterre partout" la prise de Stockholm seră un coup terrible pour Londres" (s. Ven.C.) (cf., raportul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mă planteze pe coridor. Așa, se mărgini, cu o urmă de jovialitate, să mă întrebe: "Doriți ceva? Aveți vreun bolnav pe care îl pot ajuta?" Nu, i-am răspuns, mulțumesc... Vă urez succes în carieră..." ,.Și eu dumneavoastră! mi-a replicat fără ezitare și fără cinism, semn că dacă se considera primul vinovat de căderea Căprioarei, eu eram cel de-al doilea. Ea mi-a vorbit mult de proiectele dumneavoastră de a vă realiza în filozofie'", mi-a mai spus cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mare popor dacă am scăpa de lichele și de lichelism și am învăța să renunțăm la stupidul nostru humor: "Dimpotrivă, i-am răspuns, humorul ne salvează. A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul." " Da, mi-a replicat el, și a evita astfel măreția și a cădea în trivial. Se spune că un arhitect neamț, prieten cu Carol I, după ce a stat vreo zece ani la noi și a construit câteva edificii frumoase, i-a cerut regelui permisiunea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]