3,870 matches
-
în 1970 (505 891)34. Dependența față de stat, față de tipul de muncă industrială și birocratică practicată și față de veniturile pe care acesta le asigură se generalizează într-un mod spectaculos. Dacă adăugăm toate aceste cifre și le comparăm cu statistica represiunii, putem imediat observa că proporția celor pentru care regimul comunist reprezenta o amenințare adevărată se situa undeva între 6% și 12%, în timp ce aceea pentru care socialismul a adus o schimbare pozitivă de statut social, condiții mai bune de viață, nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
nu mai mare acces la educația superioară și un raport mai restrâns cu statul providență reprezintă o pondere cifrată între 20% și 70%. Făcând o medie, putem conchide că în jur de 8 % dintre români au avut de suferit de pe urma represiunii, excluderii și marginalizării, în timp ce 45% au beneficiat direct, ca urmare a generalizării metodelor moderne de muncă, a migrației rurale către oraș și construirii statului providență. Ba chiar mai mult, încă în 1999, un român din trei considera că în timpul regimului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
atât cu alții, cât și pentru sine însuși, la "edificarea societății socialiste". Munca era contractul social al socialismului de stat. Metoda comunistă de conducere se manifesta ca o putere disciplinară, dacă nu cumva autodisciplinară, care nu pune accentul atât pe represiune și pe interdicție cât pe acțiune, mobilizare emulație. Socialismul de stat a favorizat deci dezvoltarea unei bio-puteri40, a unei puteri care asuma funcțiunile biologice ale corpului social. Într-un asemenea context, individul nu mai era conceput ca un element pasiv
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
economică și de dezvoltare socială 44. Profilul comunismului românesc din perioada Ceaușescu seamănă cu portretul robot al unui regim totalitar fondat pe includere, așa cum a fost schițat de Kenneth Jowitt 45: Ca instituție, partidul se distinge de organele sale de represiune; manageriatul politic înlocuiește birocrația politică; cercul puterii se lărgește prin instituționalizarea consultării grupurilor sociale; cooptarea ca instrument de influență socioprofesională nu mai face apel doar la opozabilitatea identității socioprofesionale și la responsabilitatea față de partid; manipularea se substituie dominației în cadrul relației
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
permis, ba chiar a organizat plecarea sioniștilor. Apoi, în anii '60 și '80, etnicii germani și evrei, ca și grupurile de neoprotestanți, au avut parte de același tratament. Uneori, regimul a preferat să îndemne la abandon decât să recurgă la represiune. Paul Goma și Vlad Georgescu sunt cazuri în care monopolul s-a dovedit mai degrabă indolent decât agresiv, acceptând ca personalitățile incomode prin poziția lor contestatară să abandoneze sistemul. În asemenea situații folosirea forței represive ar fi fost poate mai
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
-și fi dovedit valoarea de-a lungul timpului. Apoi, maniera în care totalitarismul a bruscat emergența modernității, prin separarea violentă între ordinea lucrurilor, a indus în societate o anumită incapacitate de a observa caracterul fictiv al normei de drept. Deposedarea, represiunea și capilaritatea dispozitivelor de putere au transformat statul. Ieșiți din totalitarism, românii, independent de nivelul lor de educație, au invocat frica pentru a desemna viciile majore ale vieții sub vechiul regim 67. Iar aceasta nu pentru că represiunea sau presiunea exercitată
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de drept. Deposedarea, represiunea și capilaritatea dispozitivelor de putere au transformat statul. Ieșiți din totalitarism, românii, independent de nivelul lor de educație, au invocat frica pentru a desemna viciile majore ale vieții sub vechiul regim 67. Iar aceasta nu pentru că represiunea sau presiunea exercitată asupra conștiinței individuale ar fi fost globale, omniprezente și constante. Fie că a fost efectiv, ca în primele două decenii, sau că a acționat ca o ipoteză care risca oricând să se confirme, comportamentul represiv al statului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
în ciuda credinței constante în acest mit mărturisită de mai mulți observatori și actori ai perioadei postcomuniste, istoria comunismului românesc trebuie să fie văzută mai puțin ca o mare istorie globantă și totalizantă a cadrelor partidului, a industrializării, a colectivizării, a represiunii, a elaborării doctrinare și ideologice, ci mai degrabă ca o explozie în lanț cu efecte imediate în cadrul istoriilor concrete, multiple, incoerente, încrucișate și conflictuale ale persoanelor reale, ale intereselor specifice, ale carierelor individuale, sau având efecte și în ceea ce privește maniera în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
rândul său utilizat de către români pe parcursul aceleiași perioade, adică obligat să traverseze rigorile unei experiențe istorice la fel de bogată în consecință ca și prima. Istoriei comunismului o istorie a deciziilor politice, a congreselor, a reuniunilor plenare, deschise sau secrete, a organizării represiunii, a planificării ideologice, a ingineriei sociale și a controlului demografic, o istorie integrativă a factorilor majori care au influențat soarta generațiilor dintre 1945 și 1989 acestei istorii așadar i-am putea opune o multitudine de istorii ale comunismului. Este vorba
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
60% dintre membrii Academiei Române, dintre doctori, dintre universitari și dintre cercetători erau membri de partid 74. Singura excepție de la această regulă rămâne anonimă și nevalorificată o constituie grupurile religioase ale dizidenților neoprotestanți care au depășit incriminarea morală de agenți ai represiunii prin condamnarea politică a regimului totalitar ca atare. Pentru membrii acestor grupări, afirmarea identității era investită într-un refuz sistematic al oricărei forme de colaborare cu regimul și cu mandatarii acestuia 75. Astfel, Revoluția din decembrie 1989 nu a fost
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Românii nu ar fi fost deci niciodată atinși în mod real de comunism, ci ar fi fost victimile unui complot internațional (la Ialta, aliații occidentali au cedat România lui Stalin, în anii '50, agenții sovietici de origine evreiască au organizat represiunea etc). Cu excepția lui Ceaușescu și a câtorva membri din vârful ierarhiei partidului, niciun român nu pare să se simtă responsabil sau nu este considerat a fi responsabil pentru epurarea și/sau eliminarea elitelor tradiționale. Astfel, nu numai că dezbaterea publică
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
La nivel național, în ciuda faptului că Proclamația de la Timișoara insistă, la punctul patru, asupra solidarității interetnice, ambiguitatea națională pe care au evocat-o deja reunește adesea toate partidele sau identitățile de partid care se legitimează în raport cu națiunea română. Mai ales represiunea protestelor din Piața Universității este cea care coagulează simbolic mesajul anticomunist și îl distinge de FSN. Referitor la aceasta, împărtășim părerea lui Alexandru Gussi: "printre evenimentele din 1990, manifestația desfășurată între 22 aprilie și 13 iunie în Piața Universității din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
clivaj centrat pe trecutul comunist pare a evidenția în ochii celei mai mari părți a analiștilor tranziției post-comuniste. Regimul comunist, așa cum este el prezent în studiile postcomuniste, este o dictatură care divizează profund societatea. Această viziune nu este fără temei: represiunea oricărei opoziții politice, poliția secretă omniprezentă, lagăre de muncă forțată erau mijloacele obișnuite de exercitare a puterii. Faptul că aceste partide au mobilizat atâtea resurse pentru a reprima opoziția sau să-i împiedice emergența ne face să ne gândim că
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
socialismului real"; 1984-1985: perestroica sovietică; În timpul acestor perioade, generațiile au trăit experiențe politice foarte diferite. Comunismul cunoscut de cei mai în vârstă nu este cel trăit de tinerii de treizeci de ani; primii traversează anii stalinismului cu tot entuziasmul și represiunile orbitare, ceilalți nu cunosc decât comunismul gorbaciovian cu discuțiile sale și considerația sa față de disidenți. Sigur viziunile asupra comunismului nu sunt doar rezultatul unei experiențe pur individuale-atitudinale și opiniile se transmit de asemenea prin socializarea familială, prin școală și prin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
comunismului, venirea la putere a comunismului reprezintă o profundă bulversare, o schimbare radicală. Acestei generații, comunismul îi apare ca inevitabil și irezistibil în același timp. Aducem în acest sens mărturiile persoanelor care s-au opus politic regimului după ce au suferit represiunea, ele reiau o activitate profesională fără nicio dorință de a mai duce o activitate politica, cel puțin înainte de 1989. Această generație este destul de divizată în judecățile sale asupra comunismului în epoca actuală, el este considerat un sistem rău. Comunismul este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
nu mai pot pune erorile doar pe seama unei situații extraordinare: revoluție, război civil, conflict cu imperialismul mondial etc. Este epoca comunismului "normalizat" fără rupturi majore, dar de asemenea cu diferențe naționale mai evidente decât înainte. Puterea este mult mai suplă, represiunea mai puțin evidentă. Un consens proguvernamental se stabilește în societate. Puțin numeroasă este generația perestroicăi cea care a cunoscut comunismul în starea mutațiilor profunde. Între 1985 1990, comunismul este decadent, se descompune, pune în discuție temeliile sale, produce forțe care
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
o suită logică, care desemna vinovații la început o minoritate (călăi) -, apoi șefii lor politici (nomenclatura comunistă) și, în sfârșit, comunismul în totalitate, sistemul în ansamblu. Clivajul dintre victime și călăi devine chiar de la început foarte important pentru identificarea responsabililor represiunilor și izolarea lor în mod simbolic de comunitate. Dar acest efort rămâne mai curând simbolic: un mic număr de rsponsabili de condamnările arbitrare, de morți din lagăre, de torturi și de presiuni psihologice au fost condamnați. Ceea ce este mai interesant
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și pe unii nevinovați. Lagărele de muncă forțată din perioada 1952-1962 au fost ocupate în principal cu militanți antifasciști care se opuneau regimului comunist. Epurările din perioada 1971-1972 îi loveau mai ales pe membrii partidului comunist care criticau politica oficială. Represiunile dintre 1985-1989 au atins o paletă largă de opozanți ai politicii regimului, comuniști și necomuniști laolaltă. 10 Datele provin din două surse: Universitatea din Dusseldorf(www.-public.rz.uni-duesseldorf.de/~nordsiew/) și "Arhivele Adam Carr" (www.iosphere.net.au/~lance
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Kemény și pe urmă de Vasváry Pál, care, cu cei 3.000 de secui, este învins la Fântânele și cade în luptă. Între timp, ungurii au organizat așa numitele „tribunale de sânge”, conduse de comisarul secui Lajos Csany, dezlănțuind o represiune furibundă. Acestei prigoane i-a căzut victimă și democratul sas, Stephan Ludwig-Roth, care a avut curajul și cinstea de a spune în Dieta de la Cluj, că în Ardeal nu-i nevoie de o limbă oficială, deoarece aceasta există: este limba
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
apară, deși nu trebuie să ne mirăm că a apărut, în popor, constatarea asta: „Copilul de om sărac, este pui de drac”, îți faci milă și el te spurcă. S-a scris și se mai scrie despre ce-a însemnat represiunea comunistă de către cei care au stat prin închisori, au fost bătuți, înjosiți, înfometați, puși la munci grele, urmăriți și suspectați mereu după eliberare, dacă au apucat-o. Am cunoscut oameni care pentru un denunț, o vină imaginară, au fost aruncați
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
decisive pentru păstrarea electoratului și câștigarea altor aderenți. Este de neînțeles cât de repede au uitat reprezentanții partidelor din Alianță cui își datorează puterea, că au fost aduși în frunte de o „revoluție” a tinerilor, reprimați sângeros de organele de represiune ale lui Voronin, care, acum, refuză să răspundă în fața parlamentului. O revoluție, fie ea și portocalie (nu văd de ce i s-a atribuit această culoare?), se întreține prin măsuri revoluționare. Dacă cei vinovați de crimele vechi nu mai sunt, cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ziceau în glumă, însă nu știm ce se pregătește de la Cotroceni, fiindcă tabăra guvernamentală are de partea ei forța de constrângere, are puterea în mână. În orice moment în care manifestanții ar deveni amenințători, se poate apela la forța de represiune, se pot prevala de amenințare la ordinea de drept, trâmbițată de consilierii domnului președinte. De ce s-a ajuns până aici? Pentru că nu s-a dat un răspuns clar la întrebarea: Ne îndreptăm spre o direcție bună? Lipsa de obiective și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
43) și cauzele care înlătură caracterul penal (art. 44 51). În sensul cel mai larg, infracțiunea poate fi considerată ca un act de conduită exterioară omului, care din cauza tulburării pe care o produce ordinii sociale și de drept este supusă represiunii penale. Din examinarea definiției dată infracțiunii prin art. 17 din Codul penal din 1969 rezultă că oricare din infracțiunile prevăzute de legea penală (Codul penal - partea specială sau legile speciale) pentru a fi considerate ca atare trebuie să întrunească trei
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
ce puteți și plecați fără să mai așteptați..." Constantin cu familia lui și Panaiota se instalară în primul vagon, poștașul cu familia și comisarul cu nevasta, în al doilea. Înștiințat că sovieticii aveau ce-aveau mai ales cu "forțele de represiune a poporului", acesta din urmă, originar din Basarabia, abandona tot, casă, animale, atelaje, vie, și pleca doar cu niște valize. Grigore rămăsese provizoriu, ca să se ducă mai întâi să-și vadă părinții, care, fără îndoială, vor refuza să-și părăsească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cerințele ficțiunii, corespunde unei rupturi importante. Bătălia nu mai are loc înăuntrul ei, ci în afară, pe câmpul luptelor derizorii și înverșunate, într-o lume lipsită de valoare, încremenită în autismul demagogiei și al încrederii ei de neclintit în virtuțile represiunii directe sau disimulate. Consagvinitatea care o lega de celelalte personaje nu mai există aici, înlocuită fiind de răceală. Eul i se împlinește în detașare. Mușcă dintr-o felie de pâine prăjită unsă cu unt: cranț. Nimic mai bun pentru a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]