15,122 matches
-
de frica morții, eu totuși continui să mă apropii de camera aceea, supunându-mă unor îndemnuri cu totul și cu totul străine de rațiunea mea. Sunt, așadar, prizonierul și în același timp marioneta forțelor maniheiste ale universului. Ce om poate rezista cu cugetul curat unei asemenea grozăvii? Și cine poate face asta fără să piară? Dar iată-mă acum deschizând ușa camerei din mijloc cu propria-mi mână, singur săvârșind acest act fără putință de întoarcere, de nimeni obligat, trădat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nedumerire și apoi de durere. Și, cu cât mă simțeam mai biruitor, cu atât mai puțin simțeam și înțelegeam sentimentul meu de ură pentru această ființă bătrână și iubitoare pe care o umileam. De aceea poate că nici nu am rezistat și am plecat ochii primul, apucând lingura și începând să mănânc din nou. Când, după o vreme, împăcat cu mine și dorind să spun ceva fără importanță, am ridicat capul, n-am putut articula o vorbă și am sărit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Asta-i trădare“ îmi spuneam eu, amintindu-mi de noaptea care trecuse; dar, cu oricâtă sinceritate și insistență încercam să alătur acest cuvânt de sentimentele pe care le încercam, cu oricâtă căință mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare deasupra mea, dar cade din nou fulgerător. Întredeschid ochii, camera se înfinge la locul ei, continuând să se rotească în capul meu. Gâtul nu rezistă, capul mi se prăvale în piept și întoarce camera cu susul în jos. „Ce-au făcut, ce-au făcut cu mine!“ șoptesc eu, și apoi, după o pauză stupidă, mai spun: „Ce să-i faci, sunt pierdut“. Dar drăcușorul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot el o terminase de spălat cu câteva zile mai devreme, creștea acum la loc. Mai pierduse cam o jumătate de zi cu reparatul podului de peste râulețul subteran, care abia mai rezista sub greutatea ce trecea peste el, amenințând să se rupă. Nu-i plăcea de loc faptul că iar trebuise să se întrerupă din lucru dar nu avea încotro. Dacă nu lua măsuri imediat, acesta s-a fi prăbușit la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la el! arătă Calistrat cu toiagul spre tânărul prăbușit. Crezi că va rezista? Nu mi se pare de loc potrivit pentru misiunea lui. Dumneata îți mai amintești cum a fost prima oară când ai venit aici? Așa ceva nu poți să uiți. Atunci nu mai vorbi! Lasă-l să se obișnuiască. Dacă aici arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lase cuprins de teamă, asta îi spusese femeia. Ușor de spus, mai greu de pus în practică, își spuse el. Nu, mai era ceva. Vorbea de o încercare. Cineva căuta să-l înfricoșeze de moar te, vrând să vadă dacă rezistă. Din momentul acela se concentră să se controleze. Știa ce trebuie să facă și se străduia din răsputeri să-și revină. Își încordă toți mușchii, aducându-și-o în gând pe femeia care se afla în spatele său. Închise pleoapele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei, aveau metode foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament, numai să-l lase în pace. După aceea, cadavrul i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cucoana Sofița care avea mulți copii. Când a venit în Filipeni, nu avea unde sta, a stat cu chirie în Lunca, până și-a făcut casă (nu conac) ceva mai mare ca o casă țărănească, acoperită cu țiglă, care a rezistat până după evenimentele din 1989. A trăit modest, din veniturile mici aduse de cele 100 ha, lucrate după sistemul vechi, cu țăranii din Slobozia și din Lunca. În 1949, când au fost expropriați foștii moșieri, și ridicați, după ce Sofia și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a pierdut moșia Dobreana în favoarea fraților Sterian. Petru Sterian a fost funcționar în administrația Cuza, iar Gheorghe Sterian a fost administrator. Frații Sterian și-au stabilit reședința în satul Lunca, unde și-au construit curtea boierească și o bisericuță (a rezistat până prin 1962-1963) unde au fost înmormântați Petre Sterian în 1877 și Gheorghe Sterian în 1891. Moșia Dobreana a rămas lui Jorj Sterian, care și-a legat numele mai mult de lumea cărților decât de administrarea moșiei. A urmat arhitectura la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de suflat, de transmis anumite mesaje, dar și ca recipient. Vitele creșteau și se înmulțeau fără să comporte din partea proprietarului o grijă legată de furajare și stabulație. Vitele erau obișnuite să stea sub cerul liber, să-și caute singure hrana, rezistau numai cele cu un potențial genetică mai mare, care era transmisă urmașilor. Și porcii creșteau în stare de sălbăticie prin rediuri, runcuri și pădurile de fag, consumând ghinde, fructele de pădure, rădăcinile și tuberculii unor plante. Erau sacrificați în tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vița autohtonă era de calitate superioară (renumitele vinuri de Cotnari din care a băut țarul Rusiei, Petru cel Mare, când a venit la Iași, în 1711, și domnitor era Dimitrie Cantemir), nu avea nevoie de îngrijiri speciale, stropiri repetate și rezista la frigul iernilor din Moldova. Vița autohtonă s-a menținut până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când viile au fost atacate de o boală numit filoxera. Izolat s-a mai menținut vița veche în terenurile nisipoase din județul Galați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu înțelegeau slavona, vorbeau limba pe care o cunoșteau - limba română, iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe de rost - nu știau ce spun în slavonă - iar discuția cu credincioșii se desfășura în română. Biserica ortodoxă a românilor a rezistat la toate încercările istorice și politice, și-a păstrat vechiul ritual bizantin, nu a acceptat nicio schimbare și nicio reformă, în principal datorită caracterului ei popular, al credinței poporului pe baza tradiției și nu a studiului cărților sfinte, iar o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ortodoxe, semănând cu una a uniților (greco-catolici) sau chiar cu o biserică catolică. Consolidarea bisericii, refacerea în interior și exterior, s-a dovedit a fi salvatoare și benefică. La cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost avariată, dar a rezistat, dacă ar fi rămasă cea veche, cu siguranță, s-ar fi prăbușit. Au fost recondiționate și reînnoite obiectele de cult, icoanele, praporii, picturile interioare și catapeteasma. Mulți credincioși au contribuit după dorința inimii și puterea pungii la reînnoirea bisericii, în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață tare din cânepă, ca să reziste la lovituri. În spatele jucătorilor care loveau mingea aruncat de echipa adversă erau două sau patru gropi, adâncituri în pământ, în care, după caz (cine era mai rapid), cel care lovea mingea cu bățul, după lovitură, aruncând mingea cât mai departe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
greu să ajungi după 1950 în 1952 de la Lunca la Răchitoasa, la raion! Conform legilor și decretelor date de puterea centrală, satele și comunele au fost arondate administrativ, după criterii greu de aflat acum, câteodată fără o argumentare care să reziste criticii. Vom exemplifica cu satele comunei Filipeni, creată în 1864, care acum include și fosta comună Mărăști: Balaia, Bradul, Filipeni, Fruntești, Lunca, Mărăști, Pădureni (Moara lui Conachi), Știubiana. De asemenea, Filipenii (comuna) au fost supuși permanent schimbării autorităților de plasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scrie proceseleverbale, puși să facă „ornarea” școlilor, să „întrețină” cu materiale „colțurile”, să meargă cu elevii la strânsă spicele în urma secerătorilor, să strângă plante medicinale, să crească viermi de mătase etc. Desigur, se pune întrebarea: cum de s-a putut rezista și trece peste toate? Rememorând faptele și întâmplările, se poate spune că regimul comunist nu s-a limitat numai la reprimare; a știut, dintr-o abilitate politică dobândită, că trebuie să mai adauge ceva. Acel ceva folosit de partidul și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
strada Layetana. Numărul 2321. Și, dacă se poate, cine ridică poșta de-acolo. Crezi dumneata că ai putea să-mi arunci un colac de salvare? Fermín Își notă numărul deasupra gleznei, sub șosetă, cu pixul. — E arhicunoscut: mie nu-mi rezistă nici un organism oficial. Dă-mi cîteva zile și-am să-ți ofer o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui tatei nici o vorbă, nu-i așa? — Fii fără grijă. Pleacă de la ideea că sînt sfinxul lui Keops. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singurul loc al acțiunii și al fericirii. în primul caz se vorbește despre transmigrarea sufletelor, iar în celălalt, despre mântuirea lor. în bazinul mediteranean îunde Roma devine, în 510 î.e.n., republică pentru câțiva cetățeni liberi), spre surpriza generală, minuscula Atenă rezistă asalturilor formidabilelor trupe ale Imperiului Persan, care cucerise totuși, unul după altul, toate cetățile grecești din Asia Mică. Mai mult, ajutată de Sparta, Atena pune pe fugă armatele persane: Darius, regele perșilor, admirator al celui mai mare filosof grec al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
persane: Darius, regele perșilor, admirator al celui mai mare filosof grec al epocii, Heraclit, este învins la Maraton în 490 î.e.n.; succesorul său, Xerxes, este zdrobit zece ani mai târziu, prin șiretenie, la Salamina. Pentru prima dată, o cetate minusculă rezistă unui imperiu. Dar nu va fi și ultima. Astfel, mica lume a negustorilor, pe care încă nimeni n-o ia în serios, demonstrează deja că e stăpânită de o furie interioară, de o aprigă dorință de a trăi liber și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Dar nu va fi și ultima. Astfel, mica lume a negustorilor, pe care încă nimeni n-o ia în serios, demonstrează deja că e stăpânită de o furie interioară, de o aprigă dorință de a trăi liber și că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
n-o ia în serios, demonstrează deja că e stăpânită de o furie interioară, de o aprigă dorință de a trăi liber și că poate rezista cuiva mult mai puternic decît ea. De altfel, este pentru prima oară când Occidentul rezistă unor invadatori veniți din Orient. Ordinea economică suscită de îndată interesul a numeroase popoare. Ea se întărește mereu, iar valorile sale capătă contur. în vreme ce în Israel profeții le anunță dezastre iminente, în 444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
împăratul Qin Shihuangdi unifică țara prin construirea unei capitale, Xianyang, prin uniformizarea scrisului și înălțarea Marelui Zid, înainte de a se îngropa în mijlocul a patru armate de piatră. La trecerea dintr-o eră în alta, o nouă dinastie, Han, adoptă confucianismul, rezistă invadatorilor Xiongnu și deschide „drumul mătăsii”, prima legătură comercială cu Occidentul. în Apus, Roma devine moștenitoare a grecilor fără să fi luptat realmente vreodată împotriva lor; ea pune bazele unui nou imperiu, primul cu centrul în Occident. Centrată pe aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
zi, locuitorii planetei care vor participa la economia de piață și vor ști să citească și să scrie vor fi, evident, mai numeroși. în paralel, această creștere economică va duce și la extinderea câmpului democrației: nici un regim autoritar n-a rezistat vreodată mult timp abundenței. Cele mai recente exemple îde la generalul Franco la generalul Suharto, de la generalul Pinochet la generalul Marcos) s-au dovedit incapabile să utilizeze ascensiunea remarcabilă pentru a-și menține controlul asupra claselor mijlocii. Majoritatea țărilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
la doi ani, va fi curând de șase luni; cel al medicamentelor va trece de la șapte la numai patru ani. Durata de viață a mărcilor va fi și ea din ce în ce mai mică; doar cei mai bine situați și mai mondializați vor rezista acestui ritm al înnoirii. Durata de viață a imobilelor și a caselor va fi și ea din ce în ce mai scurtă. Acționarii marilor societăți vor deveni tot mai volatili, mai capricioși, mai incorecți și mai indiferenți față de exigențele pe termen lung ale întreprinderilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]