3,363 matches
-
vină avea el? Doar el a scris poezia cu gîndul la Ilinca și chiar i-a citit-o și ei într-o seară, iar Ilinca i-a spus că e foarte frumoasă, numai că ei nu-i plac versurile fără rime. Dar de spus a spus clar că e foarte frumoasă. Ce-i drept, e drept. Deci i-a plăcut. Iar el, încurajat de un asemenea succes, a trimis poezia la revistă, după ce fratele său, Matei, i-o dactilografiase la mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se supune... ochii lui Musa aleargă printre stropii havuzului abia mijit între măslini. Dacă i se supune... Îi mai dau două lăzi cu aur. Ahmet se oprește scurt și se înclină, cu mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind stins pe alte pardoseli, captive în jurul unei glezne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove, de roșii uscate și turte cu miere, lapte de capră și hrean. Într-o sâmbătă. Ivan
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai bine în fotoliu, pregătită pentru o mică melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă atacul lui Tariq, când îl surprind, îl înfrâng, îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat, Contesa azi m-a dezbrăcat, Și dacă tot mă plimb platonic, Sper doar să nu fiu foarte comic. - E bine. Rimă alăturată, subtext, ironie. Domnule Popa, ești mult mai profund decât credeam. Contesa se cam plictisise de jocul intelectual cu Popa, dar nu putea să-l lase baltă tocmai acum, când omul începea cât de cât să gândească. În plus, Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tresărit, m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce mâzgăleai acolo? Nu versuri? ― Ba da! ― Ce fel de versuri? ― De 14 și 15 silabe, cu rime încrucișate și cu picioare... ― Hm, hm... nu te-am întrebat de metrica și prosodia lor, ci dacă sânt vreau să spun, de dragoste sau de altceva? ― Nu înțelesesem! Eu am crezut, după întrebarea dumneavoastră, că vă interesează forma... Din punct
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
grafică nu descifrează enigma. Este Mort Cinder singurul din specia sa de eternauți blestemați să nu poată uita nimic din truda lor milenară ? Răspunsul la această întrebare este formulat în maniera ambiguă și poetică a unei povestiri ce evocă The rime of the ancient mariner a lui Coleridge, dar și istoriile lui Poe sau Borges. Prin întâlnirea cu modelul de navă cioplit de mâinile sale în urmă cu un secol și jumătate, Mort Cinder revede un alt Mort Cinder, marinar pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să pregustăm acel „dincolo” al înțelegerii, armoniei, al unității și unicității, poate singura șansă de a ne cunoaște pe noi înșine, de a dobândi conștiința de sine. Trimișii să ne vestească chemarea la banchet pot, adesea, fi o întrebare, o rimă, un „dacă”, punctele de suspans („Ce este mai de preț: averea sau cinstea?; „Cel cu gândul fulgerător de îndemânos al omului de-a ajunge la el conștiința curată/ Nu se teme niciodată”; „Dacă toți copiii și nepoții ar oferi părinților
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
oferi părinților și bunicilor când se află în impas măcar o părticică din ceea ce aceștia au investit în ei, am întâlni numai bătrâni fericiți”. „A fost o vreme când oamenii își respectau cuvântul dat ca pe un legământ. Azi”...). Întrebarea, rima, „dacă”, suspansul, laconismul reprezintă totodată și catalizatorul dialogului, și însoțitorul mnemic favorizând transferul, și elementul provocator cu vocația responsabilizării subiectului, și proiecția în registrul posibilului pe traiectul transsubiectiv de la idee la realitate, de la realitate la ideal. Evitând patetismul și înfruntând
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
îndelungă și copioasă sporovăială, pe deasupra și fără legătură cu precedentul subiect, insul cel pilangiu, grăsuliu și hazos îi făcu din deget a admonestare, zicându-i: Avocatul neplătit / Este bun de... de... de... bumbăcit, găsi el, după mai multe enumerări, o rimă oarecare, apelând la un înspăimântător termen argotic al pușcăriașilor, bumbăcirea. Zicând așa, explodă într-un râs de comă, avea să considere, mai încolo, Mircea. Atunci, pe loc, în aceeași secundă, el privise, însă, disperat, jur împrejur, căutând vreun martor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâlnesc privirea - dar nu văd nici un semn că m-ar recunoaște. O, ce bine. N-am de ce să-mi fac griji cu fata asta. Aproape că-mi vine să râd. Și el cine e ? Melissa dă ademenitor din genele cu rimele spre Nathaniel, care se încruntă și mai tare. — El e Nathaniel, grădinarul nostru, spune Trish. Dar nu te teme, a primit instrucțiuni stricte să nu te deranjeze. I-am spus că ai nevoie de liniște absolută când lucrezi. — Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eminescu 15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889 Să ne aducem pururi aminte de Mihai Eminescu, c el mai ales între toți scriitorii acestui neam. În viața lu i scurtă a dus arta poeziei la înălțimi neîntrecute până astăzi, îmbogățind ritmul, rima și expresia artistică; a dat cuvintelor simple valoare nouă și armonii surprinzătoare, sentimentelor adâncime unică, viziunilor orizont nemărginit. Mihail Sadoveanu O, MAMĂ ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trăim din plin Viața fără patimi până la ceasul morții! Bucium, 24.02.2006 VIS NEÎMPLINIT Iubesc poezia Dar îmi cer iertare Când încerc prin versuri Câte‐ o cugetare. Bucurii, durere, Vi le spun prin versuri; Unele mai bune Altele - ieresuri. Rima - i excelentă Versu-i deslușit; Totuși, îmi rămâne Visul ne‐mplinit. CORINEI LA ANIVERSARE șI PENSIONARE Peste Carpați e dorul meu și jalea ce m‐ apasă. La tine ne gândim mereu De când te‐ai dus de‐ acasă. Poate așa ți‐a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
că știi sau nu esența tămăduitoare a osului de bufniță, că poți sau nu copleși apele cu un surâs diluat , că iarăși vei veni pe la sturioni să‐ i grupezi după detalii că da, că nu, că da. că nu... CECILIA •(rime în ʺaiʺ) Cecilia, ce nume ai! Parcă‐ i parfumul unui ceai... Cu sporul dragostei cum stai? Mai dai tribut, încă mai dai sau ai ajuns să zici: ʺBYE‐BYE! ʺ? Fumezi țigară de Hawaii, porți pălăria cea de pai. visezi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
E zâm bitor și înțelegător, ceea ce îi permite să activeze cu vioiciune în minunatul tărâm al Poeziei, prin lucrări pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice intră următoarele elemente: capacitatea de cântare, caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic purificator (catharsis). Poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical, fior metafizic, transfigurare cu eliberare în inefabil indiferent de mijloacele stilistice utilizate. Cuvântul "poezie" derivă de la grecescul poiein care însemnează a face, a crea, iar la anticii elini recitarea poeziilor era acompaniată de liră. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-o cale-atât de lungă"), precum și rima vibrantă, cu silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spiritual superior. Poezia dezvoltă capacitatea anagogică, cea mai puternică dintre creațiile culturale, în sens hölderlinian: înălțare spirituală, iluminare, elevație mistică, transfigurare cuvântul analog din filozofia sanscrită fiind samădhi. Precum afirmam și în altă parte, poezia nu este nici metrică, nici rimă, nici metaforă. Este fluid muzical și fior metafizic. Este magie, este transmutare în negrăit. Precum știm, la anticii elini recitarea poeziilor, care se bucurau de o neîntrecută știință privind diversitatea metrică, era acompaniată de liră. Prin urmare, poezia trebuie sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
primul copil al frumuseții omenești, al frumuseții divine. Al doilea copil este religia, sunt zeii, afirma Hölderlin. Armonia Constituită din triada melodicitatea, metrica și logica internă armonia dezvoltă virtuți sine qua non pentru ființa unui poem. (Baudelaire considera obligatorie și rima "Cel care nu știe să rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Armonia Constituită din triada melodicitatea, metrica și logica internă armonia dezvoltă virtuți sine qua non pentru ființa unui poem. (Baudelaire considera obligatorie și rima "Cel care nu știe să rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]