521,664 matches
-
întrebare: "De ce scrii?" aș răspunde simplu: pentru că m-am îndrăgostit de lectură și pentru că, în timp, am învățat să citesc, inclusiv să "fur" textul citit și să-l rescriu mental. Alături de critica literară - în varianta ei universitară, începută în limba română și continuată în limba engleză, în Statele Unite, unde trăiesc din 1973 -, interesele mele de scriitor-cititor (ori vice versa) s-au îndreptat, mai ales în ultimele două decenii, după prăbușirea comunismului în România, "țara pierdută", spre memorialistică. Iar amintirile mele se
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
unde trăiesc din 1973 -, interesele mele de scriitor-cititor (ori vice versa) s-au îndreptat, mai ales în ultimele două decenii, după prăbușirea comunismului în România, "țara pierdută", spre memorialistică. Iar amintirile mele se articulează - s-au articulat totdeauna - în limba română. Experiența exilului m-a făcut să-mi dau seama că Itaca e, pentru mine, o limbă - o mică insulă stîncoasă, obscură între multe altele, în vasta geografie lingvistică a lumii. Deși citesc mai ales cărți în limba engleză sau, adeseori
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
dau seama că Itaca e, pentru mine, o limbă - o mică insulă stîncoasă, obscură între multe altele, în vasta geografie lingvistică a lumii. Deși citesc mai ales cărți în limba engleză sau, adeseori, în franceză, am regăsit limba pierdută, limba română - limbă secretă pentru cei în mijlocul cărora trăiesc acum - " spre deosebire de engleza în care mi-am scris studiile critice universitare din ultimele decenii, și-n care mi s-a părut totdeauna că n-aș putea deveni scriitor (deși de cîte ori îl
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
ultimele decenii, și-n care mi s-a părut totdeauna că n-aș putea deveni scriitor (deși de cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
scriitor (deși de cîte ori îl citeam pe Joseph Conrad și mai ales pe Vladimir Nabokov mă simțeam ispitit să încerc). Calea întoarsă spre limba română, după atîția ani de exil, nu e lipsită de un element paradoxal. Mulți scriitori români de orientare modernistă, față de care m-am simțit totdeauna apropiat, au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și, implicit, raportarea la o cultură pe cît de recentă, pe atît de marginală față de marile
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
au suferit din cauza limitelor pe care le impunea folosirea unei limbi de mică circulație și, implicit, raportarea la o cultură pe cît de recentă, pe atît de marginală față de marile culturi europene occidentale. Pe vremea cînd era și el scriitor român, tînărul Eugčne Ionesco declara în controversatul Nu (1934): "Mă jenez incomensurabil că sînt condamnat să rămîn o rudă săracă a intelectualității europene; faptul că nu sîntem decît trei sute de inși care ne batem capul cu ideile, cerneala și hîrtia, și
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
dacă a și divorțat, femeia a fugit la Sofia. - La Sofia? - Acolo a întâlnit un român și-a plecat cu el la Giurgiu. - La Giurgiu? - Era și ea româncă după mamă, de pe lângă Dunăre. Vorbea nițel și limba. - Care limbă? - Limba română... Maică-sa se trăgea din Zimnicea... - De unde? - Din Zimnicea, un orășel pe malul celălalt al Dunării. Ca și Giurgiu... - Câți ani ai zis că are? - Camionagiul? - Da, doar el e personajul principal, nu-i așa? - Da și nu. - Cum adică
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
am să uit niciodată eroismul cu care încerca să se facă înțeles: „Eu vrei avut convorbire doamna Cue!“. L-am asigurat că știam ce aveam de facut. Către sfârșitul lui ianuarie, apăruse și americanul Daniel. §i el cunoscător al limbii române, care era hobby-ul lui. Sau poate job-ul lui ascuns. Mai vorbea, după spusele sale, și limba arabă. Trecuse de curand prin Yemen. Pe față, însă, era profesor de limbă engleză la un colegiu din New Jersey. Mai copt
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
noii stăpâni ai României, apăsând pe trăgaci ori de câte ori viața acestora păruse a fi amenințată și își sporise faima prin uciderea cu sânge rece a zeci din cei pe care-i considerase suspecfi; printre ei, si mai mulfi ofi-teri ai armatei române care avuseseră neșansa de a-i fi ieșit în cale. Mic, sfrijit, degenerat, cu o figură chinuita și cu un rânjet care te îngheța, el era față văzută a puterii ce se cocea în umbră și care-1 lașase să zburde
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
regele Mihai, drept mulțumire pentm că întorsese armele împotriva armatelor naziste, scurtând astfel războiul tuturor, inclusiv pe eel al americanilor, cu eel puțin șase luni. I-am povestit cum pierise apoi, în închisorile comuniste, toata floarea intelectualității și a tineretului român. I-am povestit cum, desi cunoșteau bine situația din România și respectau cu stricteșe înțelegerea criminală de la Yalta, americanii încurajaseră rezistenfa armata din munți a patrioților romini, dindu-le tot timpul speranțe deșarte și oferindu-i astfel pe tavă plutoanelor de
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
Ioana Pârvulescu Echivocul problemei identitare vine din existența a trei instanțe implicate, din perspectiva cărora se poate da un răspuns: răspunsul lui Ionescu însuși, cel al românilor (istoriei literaturii române), cel al francezilor (istoriei literaturii franceze). Este ca un conflict în care există trei împricinați și fiecare are dreptul la opinie. Din combinarea răspunsurilor posibile în funcție de aceste 3 instanțe rezultă 4 situații distincte dacă discutăm în proporții matematice (100%, 0
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în funcție de aceste 3 instanțe rezultă 4 situații distincte dacă discutăm în proporții matematice (100%, 0%, 33%, 66% acceptă răspunsul francez, de pildă) și 8 variante dacă luăm în considerare și repartiția opțiunilor. între cele 8 (un ex. Ionescu se afirmă român, românii îl cred român, francezii îl cred francez) numai în două cazuri se poate vorbi de o identitate clară: cînd toate trei răspunsurile spun român sau, invers, cînd toate trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
rezultă 4 situații distincte dacă discutăm în proporții matematice (100%, 0%, 33%, 66% acceptă răspunsul francez, de pildă) și 8 variante dacă luăm în considerare și repartiția opțiunilor. între cele 8 (un ex. Ionescu se afirmă român, românii îl cred român, francezii îl cred francez) numai în două cazuri se poate vorbi de o identitate clară: cînd toate trei răspunsurile spun român sau, invers, cînd toate trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar din perspectiva lui Ionescu
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
dacă luăm în considerare și repartiția opțiunilor. între cele 8 (un ex. Ionescu se afirmă român, românii îl cred român, francezii îl cred francez) numai în două cazuri se poate vorbi de o identitate clară: cînd toate trei răspunsurile spun român sau, invers, cînd toate trei spun francez. Problema poate fi pusă însă și altfel, doar din perspectiva lui Ionescu însuși, iar aceasta a fost opțiunea esențială a lui Matei Călinescu în studiul despre miturile identitare ionesciene. Atît conducerea argumentației sale
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
de decor este spectaculoasă, plăcută sau supărătoare, dar nu traumatizantă, nu creează doar prin ea însăși drame puternice. Așadar față de celelalte "sentimente ale exilului", Ionescu îl trăiește pe cel mai puțin grav. Mai mult, dacă în Franța copilul era considerat român ba chiar romanichel, așadar străin, acum nimeni nu-l socotește pe Ionescu francez, așadar străin. Pentru colegii de clasă, Eugen este românul cu aura de erou a celui care a trăit într-o lume mai strălucitoare, care a făcut o
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
queușeț ni tete. Il m'a récité, puis il m'a lu des Fleurs du mal." (apud Arșavir Acterian, op. cit., p.86). (De menționat că în jurnalul lui Jeni Acterian publicat la Editura Ararat această notație este dată numai în română). Șuluțiu, notează la 2 martie 1929 "Seară cu Eugen Ionescu ș...ț Malentendus familiers!" Dar sînt zeci de alte însemnări în care Eugen e un român ca oricare altul, un coleg sau prieten obișnuit. De altfel rapiditatea cu care colegii
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
de la română la franceză arată că și ei se simt bine în rolul de francez, și ei pot să adopte ad hoc identitatea aceasta. Concluzia este așadar că tînărul Eugen Ionescu își asumase probabil un anume rol de "francez" printre români, ceea ce nu-l împiedica să fie "la el acasă" în decorul deja de mult învechit al Bucureștiului. Iar dacă decorul nu-l mai înstrăina, nimic nu mai avea de ce să-l facă să se simtă în exil. Devine profesor de
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un soi de a doua patrie. Se pot da, fără exagerare, sute de exemple care să o dovedească și nu numai în cazul intelectualilor. Altfel spus mitul identitar român nu exclude ci implică Franța, nu e în conflict ci în consonanță cu cel francez. Francezii sosiți între războaie la București - și avem la îndemînă mărturiile diplomaților - se simt, la rîndul lor, acasă, își regăsesc limba vorbită de toate categoriile
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
favorizează un lin transfer de identitate, fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile rămase despre tînărul Eugen Ionescu, cel din România interbelică 1, lipsește cu desăvîrșire o preocupare a acestuia pentru problema identității naționale române sau franceze. (Doar o anume ascendență semită maternă devine, în preajma celui de-al doilea război mondial, o chestiune gravă, după cum rezultă din Jurnalul lui Sebastian). Dacă a apărut la întoarcerea în Franța, a apărut ca problemă de suprafață. Adevărata problemă
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
elimină falsele probleme, inutilele dispute terminologice și obsesiile analizei gramaticale unice. Complexitatea faptelor nu e subordonată nici schemelor tradiționale, nici acelor modele de analiză modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat gîndirea multor generații de studenți la Litere, specialistă în gramatică dar și cunoscătoare profundă a istoriei și evoluției limbii române, introduce firesc, fără ostentație, așa cum a făcut-o de fiecare dată în cărțile sale, ideile moderne
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
modernă devenite autoreferențiale, preocupate obsesiv de coerența teoriei înseși. Autoarea, unul dintre cei mai importanți lingviști români, profesoară care a marcat gîndirea multor generații de studenți la Litere, specialistă în gramatică dar și cunoscătoare profundă a istoriei și evoluției limbii române, introduce firesc, fără ostentație, așa cum a făcut-o de fiecare dată în cărțile sale, ideile moderne - adaptîndu-le tradițiilor lingvistice românești. Perspectiva asupra limbii e în această carte una declarat funcțională și integratoare: bazată pe ideea că gramatica nu poate fi
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
stăpînirea faptelor conduce la o analiză nuanțată, în care ambivalența sau amalgamarea pot fi descrise cu exactitate. Spațiul nu ne permite, din păcate, decît o enumerare a principalelor teme ale volumului, care acoperă de fapt întreaga diversitate a morfosintaxei limbii române (substantiv, articol, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziție, conjuncție), în cîteva din punctele ei sensibile: dificultățile identificării cazului, eterogenitatea formelor denumite prin tradiție „articol”, statutul cuvintelor mulți și puțini, la interferența dintre adjectiv, numeral și pronume, valorile numeralului, formele pronominale
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte interesante paralele balcanice și romanice, tiparul De văzut, am văzut destule, folosit în română pentru tematizarea forte a unei predicații). Volumul reușește să îmbine, într-un echilibru perfect, interesul științific și pe cel didactic. Din punct de vedere didactic, este vizat în primul rînd nivelul superior de instrucție lingvistică, al subtilităților de analiză specializată
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
autoportret, un document de primă importanță pentru cunoașterea uneia dintre personalitățile emblematice ale unei generații poetice extrem de valoroase, despre care astăzi se vorbește nemeritat de puțin: șaptezeciștii. Angela Marinescu, Jurnal scris în a treia parte a zilei, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 220 pag.
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
a apărut din dorința autorului de a restitui bătrînei lui mame bolnave de Alzheimer amintirea ei cea mai scumpă - cei cinsprezece ani de copilărie și adolescență, petrecuți în Bucureștiul interbelic. Autorul a scris această carte de maxim interes pentru cititorul român în urma celor cinci călătorii făcute, după 1990, la București. O pagină de istorie vie, în care Bucureștiul trăiește mai multe vieți palpitante impunîndu-se astfel cititorului ca un personaj principal pe care nu poți să nu-l îndrăgești. Romanul este în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]