3,927 matches
-
perioadă de timp influența latinei literare, nu și-a însușit formarea superlativului cu -issimus, precum italiana, spaniola și portugheza. Prin urmare, dintre limbile romanice, franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu sistemul latin, dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheza. Prin urmare, dintre limbile romanice, franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu sistemul latin, dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
franceza are evoluția cea mai divergentă în raport cu sistemul latin, dar și deosebită în raport cu sistemele celorlalte limbi romanice, încît, din perspectivă tipologică, limbile care descind din latină alcătuiesc două grupuri distincte: tipul francez și tipul romanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi romanice. Ca atare, deși există o mare unitate a idiomurilor neolatine, franceza modernă reprezintă o situație aparte din punct de vedere tipologic. Ceea ce particularizează această limbă nu se înscrie însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă în modelul general de evoluție de la latină la romanitate, încît nu se poate spune că franceza reprezintă o treaptă mai înaintată de evoluție a romanității, treaptă ce ar putea fi atinsă eventual în viitor și de o altă limbă romanică, căci, ceea ce particularizează franceza nu ține de romanitate, ci apropie, din punct de vedere tipologic, această limbă de idiomuri din alte familii de limbi, îndeosebi din familia germanică, fapt explicabil prin prezența elementului germanic într-un cuantum foarte ridicat în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
are la rîndul lui un rol în acest sens. Evoluția fonetică a latinei din spațiul francez a fost marcată puternic de acest substrat celtic, existent și în cazul unor limbi germanice (precum engleza și neerlandeza), dar și al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din franceză se regăsesc în majoritatea limbilor germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al altor limbi romanice (precum portugheza și spaniola), însă nu într-o manieră la fel de compactă. De aceea, vocalele anterioare palatale ä, ö, ü (seul, feu, pur) din franceză se regăsesc în majoritatea limbilor germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut în totalitate vocalele finale, încît majoritatea cuvintelor se termină astăzi în consoană, iar accentul a devenit fix, pe silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice, excepție făcînd engleza. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, franceza a pierdut în totalitate vocalele finale, încît majoritatea cuvintelor se termină astăzi în consoană, iar accentul a devenit fix, pe silaba finală. În domeniul gramaticii, franceza se evidențiază ca fiind limba romanică cu flexiunea analitică cea mai dezvoltată, deoarece, prin preluarea modelului germanic de folosire obligatorie a pronumelui personal pe lîngă verbul predicativ, a renunțat la rostirea desinențelor personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
plural vous [vu:], dar prin folosirea lui frecventă, această valoare a pronumelui și-a pierdut relevanța. Cu toate acestea, în această limbă nu s-au creat alte mijloace pentru marcarea expresă a reverenței, așa cum s-a întîmplat în alte limbi romanice (italiană, spaniolă, portugheză, catalană). Caracterizată printr-un puternic adstrat germanic, franceza are încă din perioada veche numeroase elemente din limbile germanice (circa 600 de cuvinte, mai ales france). Apoi, de-a lungul timpului, franceza a împrumutat alte ele-mente din diferite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea, spre mijlocul acestui secol, s-a vorbit de existența unei limbi franglais, adică a unei mixturi între franceză și engleză. Operînd cu noțiunile "analitic" și "sintetic" în cazul familiei limbilor germanice, se poate constata aceeași tendință ca la limbile romanice, încît limbile germanice sînt mai analitice decît germanica comună, dar fiecare limbă reflectă în mod diferit raportul dintre analitic și sintetic. Islandeza a păstrat încă sistemul complet de declinare inițial cu patru cazuri distincte și, la fel, germana are și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neer. van, dan. af, norv. av), doar suedeza recurgînd foarte rar la exprimarea prepozițională a genitivului. Există, așadar, din acest punct de vedere, două tipuri de limbi germanice: unul apropiat limbii-bază (care cuprinde islandeza și germana) și altul similar modelului romanic (celelalte limbi germanice). Din perspectiva mărcilor de plural, disocierea se poate face tot în două tipuri. Unul dintre ele este reprezentat de engleză, care realizează pluralele aproape numai cu -s, -es, la fel ca limbile romanice sigmatice, în special, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și altul similar modelului romanic (celelalte limbi germanice). Din perspectiva mărcilor de plural, disocierea se poate face tot în două tipuri. Unul dintre ele este reprezentat de engleză, care realizează pluralele aproape numai cu -s, -es, la fel ca limbile romanice sigmatice, în special, la fel ca spaniola și ca portugheza, unde -s și -es se pronunță permanent pînă astăzi. Celelalte limbi germanice realizează un alt tip, întrucît prezintă situații mult mai complexe. Germana are mai multe desinențe de plural, majoritatea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alături de desinențe, și de alternanțe ale vocalelor din rădăcină (umlaut: dan. bog "carte", pl. bøger [΄bög(], germ. Buch [bux], pl. Bücher [΄büxər]). Din acest punct de vedere, aceste limbi se apropie de tipul reprezentat de limba română în cadrul familiei limbilor romanice. Spre deosebire de limbile romanice, în care exprimarea gradelor de comparație se realizează analitic (româna fiind cea mai consecventă în acest sens), în limbile germanice această categorie este redată sintetic: dan. lang, laengere, laengest, sued. lång, längre, längst, neer. lang, langer, langst
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de alternanțe ale vocalelor din rădăcină (umlaut: dan. bog "carte", pl. bøger [΄bög(], germ. Buch [bux], pl. Bücher [΄büxər]). Din acest punct de vedere, aceste limbi se apropie de tipul reprezentat de limba română în cadrul familiei limbilor romanice. Spre deosebire de limbile romanice, în care exprimarea gradelor de comparație se realizează analitic (româna fiind cea mai consecventă în acest sens), în limbile germanice această categorie este redată sintetic: dan. lang, laengere, laengest, sued. lång, längre, längst, neer. lang, langer, langst etc. Engleza realizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
redare analitică în cazul adjectivelor polisilabice, cu ajutorul lui more și the most, pentru comparativ și superlativ relativ. Un fenomen interesant este acela al realizării gradelor de comparație la unele adjective prin supletivism, atît în limbile germanice, cît și în cele romanice (continuîndu-se situațiile din limbile-bază, dar cu fundamentare primară în limba indo-europeană). În acest caz, limba română realizează un tip, fiindcă nu cunoaște acest supletivism (bun, mai bun, foarte bun), în vreme ce limbile romanice vestice și limbile germanice reprezintă alt tip, avînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
atît în limbile germanice, cît și în cele romanice (continuîndu-se situațiile din limbile-bază, dar cu fundamentare primară în limba indo-europeană). În acest caz, limba română realizează un tip, fiindcă nu cunoaște acest supletivism (bun, mai bun, foarte bun), în vreme ce limbile romanice vestice și limbile germanice reprezintă alt tip, avînd în uz fenomenul respectiv: it. buono, migliore, ottimo, fr. bon, meilleur, optime, sp. bueno, mejor, óptimo, pg. bom, melhor, optimo (de remarcat că, în vreme ce în franceză aceasta este situația obișnuită, în celelalte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și limbile germanice reprezintă alt tip, avînd în uz fenomenul respectiv: it. buono, migliore, ottimo, fr. bon, meilleur, optime, sp. bueno, mejor, óptimo, pg. bom, melhor, optimo (de remarcat că, în vreme ce în franceză aceasta este situația obișnuită, în celelalte limbi romanice, ea s-a impus pe cale savantă); germ. gut, besser, best(e), neer. goed [gu:d], beter, best, engl. good [gu:d], better, best, sued. god, bättre, bäst, norv. god / bra, bedre, best, dan. god / bedre [΄bäðrə], bedst [bäst], den bedste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd aceeași tendință în vorbire. Ca atare, se regăsește aici tipul reprezentat în cazul limbilor romanice de franceza vorbită. Alte limbi germanice, precum neerlandeza, marchează persoana atît prin pronume personale antepuse, cît și prin desinențe, dar reduse la trei, situație întîlnită într-o manieră apropiată și în germană, dar evidentă în mod deosebit în islandeză, unde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întîlnește în limba engleză, unde articolul hotărît are o singură formă (ca și cel nehotărît, de altfel) pentru toate genurile, la singular și la plural. În germană, articolul este diferențiat pe genuri și numere și este antepus, ca în limbile romanice occidentale. În daneză însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din punctul de vedere al formării diatezei pasive, engleza, neerlandeza și germana procedînd analitic, iar norvegiana, daneza și suedeza atît sintetic cît și analitic. Dintre limbile cu pasiv analitic engleza se distinge prin faptul că folosește, la fel ca limbile romanice, verbul auxiliar "a fi" (to be), în vreme ce celelalte două uzează de auxiliarul "a deveni" (germ. werden, neer. worden). Deși structura gramaticală a limbii engleze este în esen-ța ei germanică, ea se prezintă într-o manieră foarte econo-mică și simplă în raport cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanică, ea se prezintă într-o manieră foarte econo-mică și simplă în raport cu modelul general germanic. Invariabilitatea articolului și a adjectivului în funcție de număr și de gen face ca aceste categorii să fie marcate numai în cazul substantivului determinat (în unele limbi romanice, precum franceza și provensala, marcarea numărului și genului se face, dimpotrivă, prin determinanți). Dacă numărul este întotdeauna marcat în limba engleză, de obicei prin desinența -s la plural (dar uneori prin mijloace nondesinențiale: man-men, woman-women, goos-gees etc.), genul nu are
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
my friend it is mine; fr. mon ami il est le mien; sp. mi amigo ello és mio). Engleza are o extindere mult mai mare a întrebuințării auxiliarelor în flexiunea verbală decît celelalte limbi germanice și decît oricare dintre limbile romanice (la viitor, la perfect compus, la mai mult ca perfect, la prezent continuu, la condițional, la formele negative și la cele interogative). La fel ca franceza, limba engleză realizează diminutivele printr-o determinare externă, de obicei cu ajutorul adjectivului little "mic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale familiei germanice, încît această familie se disociază, în principiu, din punct de vedere tipologic în tipul englez și tipul germanic propriu-zis, care cuprinde celelalte limbi germanice. O situație asemănătoare cu cea a englezei este reprezentată în cazul familiei limbilor romanice de limba franceză, care formează și ea aici un tip aparte. Pe de altă parte, evaluarea trăsăturilor tipologice ale englezei și ale francezei duce la constatarea a foarte multe similitudini și identități, încît se poate conchide că, de fapt, aceste
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tip aparte. Pe de altă parte, evaluarea trăsăturilor tipologice ale englezei și ale francezei duce la constatarea a foarte multe similitudini și identități, încît se poate conchide că, de fapt, aceste două limbi reprezintă același tip lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a foarte multe similitudini și identități, încît se poate conchide că, de fapt, aceste două limbi reprezintă același tip lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poate conchide că, de fapt, aceste două limbi reprezintă același tip lingvistic, distinct de cel romanic propriu-zis și de cel germanic pro priu-zis. Raporturi între cuvinte coradicale moștenite și împrumutate în limbile romanice Fiind moștenitoare ale fondului lexical latin, limbile romanice au în vocabularul lor fundamental elemente cu originea în limba latină, dar care au cunoscut transformările specifice evoluției de la latină la romanitate ce caracterizează istoria fiecărui idiom neolatin. În momentul constituirii limbi-lor literare romanice, asemenea elemente au fost preluate de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]