3,323 matches
-
Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce unii numeau fericire și voia să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci, don Ricardo Aldaya achiziționase deja casa de pe bulevardul Tibidabo, acea vilă despre care colegii ei servitori erau Încredințați că se afla sub influența unei vrăji puternice, Însă de care Jacinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
patruzeci de ani și se uita la el cu viclenie și circumspecție. La întrebarea cu privire la nume, întrebare căreia, parcă în mod intenționat, îi conferise o nuanță misterioasă, mai întâi prințul nu voi să răspundă; dar imediat se întoarse și o rugă insistent să-i comunice Nastasiei Filippovna numele lui. Filisova primi această insistență cu o atenție și mai mare și cu un aer neobișnuit de misterios, prin care voia probabil să spună: „Nu vă faceți griji, am înțeles.“ Era evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a acestei provocări. Nu vedea în fața ochilor decât chipul acela disperat, smintit, din pricina căruia, cum lăsase să-i scape odată față de Aglaia, inima lui rămăsese „străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu putință una ca asta? Doar e atât de... nefericită! Atât apucă să spună și amuți sub privirea teribilă a Aglaiei. Privirea ei exprima atâta suferință și în același timp atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
muritori, ca să-mi sprijin pe ele mâhnirea drăcească și spaima asasină? Și pietrele, de ce nu-mi suspină groaza și oboseala spre un cer înlemnit de propria lui lipsă? Iar tu, Natură, ce plânsuri mai aștepți de nu te răzvrătești cu rugi și cu blesteme? Și voi, obiecte fără suflet, de ce nu urlați soarta vrăjmașă a sufletului? Sau vreți să moară rostogolindu-se pe voi, pe voi care nu cunoașteți frica de a deveni obiect? Și nici o stâncă nu zboară spre bolți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rămâne decât un dezastru nocturn și muzical. Când ai cunoscut amărăciunile și dulceața lor, îți pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat. Oare de când s-au mutat deșerturile în sângele omului? Și schimnicii de când țipă-n el rugile spre înălțimi? Cât se vor mai boci întinderile în unduirea lui otrăvită? Și când va înceta înecul oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, dezgustat de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce... Oare ce s-ar fi întîmplat dacă soldații romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dacă l-ar fi luat de pe cruce și l-ar fi lăsat să plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în altă parte a lumii pentru a predica, ci pentru a muri singur, fără compătimirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a reușit să-l ener veze. Vocea cezarului se înalță mânioasă. — Mai ales că e vorba să aducem mulțumire zeilor. Pune bolul pe masă și înalță fruntea și brațele în sus: — Întâi de toate lui Jupiter, pentru că ne-a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-am câștigat, dar pace tot nu avem și banii se duc pe gârlă... Augustus coboară privirea spre el. Își linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prima lor magistratură, care n-au habar de nimic, pe când pretorii au mai multă experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat liniștea. Genele i se umezesc. Ros de remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații, precum fratele său Claudius. O groază irațională pune stăpânire pe el și alungă orice urmă de toropeală. Doar capul și-l simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar ascultă unele rugăciuni și sunt impresionați de anumite cuvinte. Lumina puternică îl face să închidă pleoapele. Se lasă cuprins de o dulce toropeală. Tresaltă ușurel când o voce venită din depărtare ajunge până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Preabunule, de foamete și distrugere, de ruină și furtună. Permite grânelor și viilor noastre să crească și să rodească. Ține sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În jos ochelarii și pe față Îi rămase Întipărit conturul lor, marcat cu roșu pe carnea frunții. Scoase o cutie cu instrumente și Viv tresări, făcîndu-i-se frică. Dorea numai să-i ia tensiunea și să-i asculte inima, apoi o rugă să stea În picioare și să-și descheie fusta; Îi palpă stomacul, În jurul lui, apăsînd tare cu degetele și palmele. Apoi Își Îndreptă spatele și se șterse pe mîini. — Ei bine, spuse el grav, ați depășit termenul care mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Gregory și Lisa, dar nu pot da ochii cu ei. Cu nimeni, de altfel. Nu am despre ce să discut, nu am nimic de spus, toată energia Îmi e investită În ajutorul pe care-l dau fiului meu și În rugile către Dumnezeu ca el să se vindece. Piciorul i-a fost imobilizat, și e Înconjurat de o chestie uriașă, conectată la diverse mașini și perfuzii. Uneori Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu e conștient, că nu simte, sper, durerea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C Amurgul Înfiorarea amurgului coboară peste satul de vacanță de pe malul Dunării
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am avut de ales. Noaptea se lasă. Luna în curând va apărea cu fiicele sale, stelele. Pe la ora nouă, ea strălucea ca un policandru pe cerul albastru, luminând cu bucurie orașele și satele. După ce, Cel de Sus, Dumnezeu, mia ascultat ruga m-am culcat fericită. Adina Ciomaga, clasa a V-a C Lăsați-mi! Merg pe asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută mâna, o privi în adâncul ochilor și o rugă să-l ierte cu atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disperare. Dietrich se aplecă pentru a auzi: ― Milă... Doamne, omoară-mă. Cu ochii ieșiți din orbite, Dietrich se dădu înapoi. În siguranță, la bordul VTT-ului, Ripley asistă la scenă mușcându-și încheietura mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa că nimeni n-ar fi putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-a fost atentă. Cu toată vânzoleala de pe aici, domnu’... el a fost liniștit, zic eu... - Mă bucur mult pentru el. Sunt semne bune, se pare. Hai, că te ascult, dar mai încetișor așa, să nu ne audă nimeni, o rugă Eugen, zâmbindu-i complice. - Da, domnu’ doctor, așa este: sunt semne bune. Să vă spun ceva că... uite! Să iau carnețelu’ meu să vă spun pe ore și pe minute, că m-au lăsat doctorii aici.... colegele au făcut ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Așa ai făcut întotdeauna și... iată, ai ajuns la 35 de ani să...Vrei să plec și să nu te mai ascult? Nu vreau să mai aud nimic. Te rog frumos, mami, nu mă supăra mai mult decât sunt! o rugă Iuliana, așezându-se pe scaun obosită și nervoasă. - Bine, bine! Am tăcut... Mâine am doar patru ore. Poți să dai o fugă să mă duci tu la spital? Nici nu știu unde este secția asta... - Eu zic să ai răbdare și să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora o privea stupefiată pe doamna Luiza, neștiind ce să creadă, iar Iustin ridicase brațele ca într-o rugă rostită în gând. Eugen se stăpâni cu greu, dar își păstră calmul, fără să înțeleagă gluma. Doamna Dobrescu, fiți sigură, vă rog, că am întrebat-o... , nici că se putea altfel. Iuliana mă acceptă și vă... - Ei, dacă ea acceptă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
față, după cum a explicat Tinu, alături de un atac de panică suportat atunci, s-au alăturat efectului acelor traumatisme. Nu a fost ochiul lovit direct, dar... - Până aici, am înțeles perfect..., dar spune-ne despre ce se poate face, doar, o rugă Iuliana pe Laura. - Poate că nu se cunoaște nici în toate mediile medicale..., dar avem un avantaj major: corneea poate fi recoltată și de la cadavre. În această situație, mai este un mare avantaj: nu este necesară compatibilitatea sanguină, așa cum se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
va instrui despre obligațiile noastre de muncă. După ce am privit împrejurimile de pe dâmbul cu mesteceni am pornit în explorarea lor. Apele unui pârâu se pierdeau spre capătul unei câmpii cu pământ negru ce părea mănos, dar era năpădită de buruieni, rugi de mur și zmeur. La capătul acestei câmpii începeau niște păduri stufoase și negre spre care se îndreptase camionul care ne adusese. În apropierea pădurii am dat peste o zonă mlăștinoasă. Când ne-am apropiat, din smârcuri s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]