3,312 matches
-
Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
se află înainte de Ogoare și Deseanu. A fost pământul bisericii. Pusta Ciangăilor - se află înainte de Rădnuța, respectiv între poalele Văii Danciului și Văii lui Marit. Ruga - se află între Telini-Rotogol și Calea lată. Cristuri - se află în continuare la hotarul Ruga. Gomilă - se află în continuare la Deseanu și în dreapta la Râtu cu Răchita. Romanați - în dreapta la Gomilă, spre Horia, despărțite de un canal. Cânepiști - se află în continuare la Gomilă și Romanați. La Salbă - se află în continuare și la
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
al său și la Tomis. O Sextus, fie ca într-o zi zeii să-ți dea un teritoriu mai prietenos (amicius arvum) ca să poți transfera acest bun (= Ovidiu) într-un loc mai prielnic. Sextus, încearcă așadar să îmblânzești divinitățile cu rugile tale... căci e dificil să discerni dacă prietenia lui Pompeius este mai degrabă o dovadă a greșelii lui Ovidiu sau mai mult un ajutor: Erroris nam tu, vix est discernere, nostri Sis argumentum maius, an auxilium. (v. 25-26) Exprimarea este
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă ploile; cură ca șuvoaiele prin toate grădinile; crească-ne olivele una cu legumele, curechiul și gulele. Mai multă rezistență a dovedit Cîntecul cununii, fie că a dezvoltat latura spectaculară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din cale ramuri, A împins tot cu piciorul. În același chip de ursoaică, lupoaică, viezure, viespe, iepure, și mama ciobănașului a trecut vaduri, a străbătut codri și mlaștini. Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a întâlnirii dintre cer și pământ care se petrece aici în fiecare clipă: aici a stat Dumnezeu și a dat legea! Și Mihai se gândi mai departe la ctitoriile pe care avea în gând să le ridice și ca o rugă se născu în el năzuința să le facă atât de frumoase încât, deși lucru de mână omenească, să fie demne de jertfa lui Hristos. Parcă plutea, pașii veneau singuri unul după altul, nu simțea oboseala urcușului făcut, da, da, va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
an de an, cât ținea înconjurul bisericii, gânduri, gânduri. Fiecare din ei alege din noianul de dorințe și nădejdi pe cea pentru care, când o trece pe sub epitaf, să se roage, că așa se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu un Făt Frumos. Ridică privirea spre cer, nu se vedeau stele, era înnorat, nu adia nici o boare, așa că lumânările ardeau frumos. — Sfinte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna noastră..., aci vodă se opri și privi spre soția sa care, albă ca un mort, își făcea cruce cu gesturi mari. Ei bine, da, noi și doamna Maria, la liturghia de a doua zi de Paști, vrem să înălțăm rugă de mulțumire și să înștiințăm tot norodul că feciorul nostru beizadea Ștefan se logodește cu... — Cu Bălașa, odrasla vistiernicului Ilie Cantacuzino din Moldova, îl scoase din încurcătură pe nerăsuflate doamna Marica. — La Mitropolie, după ce o să cânte mnogoeletie pe slavonește, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
modificări și edentație totală mandibulară, de etiologie plurifactorială, cu tulburări funcționale, evoluție lentă, complicații locale, loco-regionale și generale, prognostic favorabil prin tratament, netratat (fig. 1.52). Bolta palatină este ogivală, simetrică în plan transversal și verical, cu 4 perechi de rugi palatine. Vestibulul oral mandibular este liber, suplu, fără formațiuni patologice. Se observă plici alveole jugale și fren labial superior subțiri, cu inserție joasă în raport cu coletul dinților, unică. Arcada dento-alveolară mandibulară este edentată total, creastă edentată resorbită (clasa V Atwood), clasa
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
aminte de unde ai căzut și te pocăiește și fă fapte de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând și voi mișca sfeșnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi”. Așa ați fost și voi, nemișcători la ruga Domnului și va veni El să vă mute pentru a vă mântui, dar trebuie să vă pocăiți. Nu plouă, că nu v-ați pocăit, că sunteți păcătoși. Sfeșnicul e ploaia, ea va fi adusă, mutată de Domnul spre noi. Vorbea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de vorbă. Jonas cobora la vremea mesei, după care urca iar în ungherul lui. Rămânea aici ziua întreagă, nemișcat în întuneric. Noaptea cobora și se culca lângă nevastă-sa, care la acea oră dormea de mult. După câteva zile o rugă pe Louise să-i dea să mănânce sus, ceea ce ea și făcu, cu o grijă care-l înduioșa pe Jonas. Pentru ca să n-o mai obosească și altă dată, îi spuse să facă câteva provizii, pe care le luă sus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o corabie, și nici să adune perechi de ființe să se armonizeze între ele. Doamne, te rog, ascultă măcar ruga aceasta pentru că nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult. Rugă Lipește-mi, Doamne, aripa căzută Și înflorește-mi ruga cu flori de liliac. Când azi îmi simt speranța că-i pierdută, Mă prind de-un fir de ață din propriu-mi zodiac. Când voi pleca genunchii pentru rugă, Trimitemi din cer, Doamne, îngerul păzitor, să îmi pună tristețile pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mai mult. Rugă Lipește-mi, Doamne, aripa căzută Și înflorește-mi ruga cu flori de liliac. Când azi îmi simt speranța că-i pierdută, Mă prind de-un fir de ață din propriu-mi zodiac. Când voi pleca genunchii pentru rugă, Trimitemi din cer, Doamne, îngerul păzitor, să îmi pună tristețile pe fugă, și-n locul lor, o aripă de veșnic călător. Să-mi caut liniștea cândva pierdută și s-o găsesc prin sferele cele înalte. Luptând, s-o cuceresc ca
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și-n locul lor, o aripă de veșnic călător. Să-mi caut liniștea cândva pierdută și s-o găsesc prin sferele cele înalte. Luptând, s-o cuceresc ca o redută, să o pun lângă virtuțile celelalte. Credința se cucerește prin rugă și semnul crucii pe care-l ridicăm spre cer. Sunt și ispite ce vor să o distrugă; toate acestea, prin post și rugăciune pier. Îți mulțumesc, Doamne, mă simt ca nouă! Curată, trecută prin botezul lui Iisus. Ca un născut
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și remușcări, voi repeta mortului și el va confirma : revoltă. Adică iubire, datoria, adevărul nostru. Când emoțiile sunt puternice și te simți încătușat, să pictezi bambuși - recomandă vechii călugări budiști. Nu suntem decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
are o datorie de împlinit, dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma își dădu seama că a trecut vremea șovăirii. După-amiază bătu la poarta avocatului Domșa, găsi pe Marta acasă, îi sărută mâna, o privi în adâncul ochilor și o rugă să-l ierte cu atâta patimă, că fata se zăpăci, zâmbi rușinată, apoi izbucni în lacrimi, murmurând că numai ea a fost vinovată... Doamna Bologa îl petrecu la gară, pe jos, în zori, căci trenul pleca foarte de dimineață. Petre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri, omul pentru care tremurasem înfiorată în timpul loviturii de stat din 1989, bărbatul visurilor mele, care trebuia să fie, cu siguranță, așa cum visasem întreaga mea viață un sef de Servicii Secrete. Dumnezeu mi-a ascultat ruga fierbinte și m-am bucurat nespus, văzậndu-mi idolul “la treabă”. Zguduitoare clipe: descinderi în infern, țara sfậșiată ca o pradă în gura lupilor flămậnzi... Ochii săi parcă deveniseră triști, dar erau la fel de inteligenți. Îl căutam fascinată pe fiecare post, iar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la glasul lor subțire ea s-arată milostivă. Al găinăriei-Adonis, cu privirile-ndrăsnețe, Petit-creve blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe, Obiectiv cronicei zilei a găinelor monahe, 160Pe tipic îi face curte - Lovelace de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șăgalnic. Orice-obrăsnicie, rugă, ea îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să-mi adoarmă-n brață Și de cât tine mult mai mult mă-nvață! {EminescuOpIV 241} PE GÎNDURI ZIUA... Pe gânduri ziua, noaptea în veghere Astfel viața-mi tot în chinuri trece - Va vrea natura oare să se plece La ruga mea - să-mi deie ce i-oiu cere? Nimic nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu moartea în suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suflet... CHIPUL Vin! eu vin. Sufletu-mi în vecia-i atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i veche c-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Eternele-i armonii... Și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]