4,482 matches
-
golf, „tradu-mi și mie“, o ciupi pe nevastă-sa și, Susana Îi spuse că Îl invitau pe părinte la club, fiindcă era un jucător foarte bun. „Spune-i că o să vin și eu, spune-i, spune-i...“ Julius se sătură să mai aștepte și Își vîrÎ fără sfială mîna În buzunarul de la haina nașului său, pentru a scoate darul care se vedea de la distanță; poate că deschizînd cutia o să schimbe subiectul conversației, poate că o să pună capăt vorbăriei. Îți cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunț că fiica dumneavoastră a plecat cu motocicleta, cu un necunoscut, domnule, mi-a scris din Suedia, jură că e cu o prietenă, una pe care o cheamă Elizabeth, ai avut noroc că m-ai Întâlnit aici, Susan, m-am săturat de Paul, dacă te mai prind că flirtezi cu suedezul ăsta blestemat te omor, Susan, erau gata să se omoare. Elizabeth, am bani destui pentru amîndouă, Susan, o să-ți dau banii Înapoi la Londra, cambiile de la daddy, probabil că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascensor deschisă. Susan simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, ușa de la ascensor se Închidea În spatele ei, partea asta se terminase. Suedeza aștepta la volanul MG-ului, care oprise În față la Freddy Solo’s Bar. Începuse să se cam sature, biata de ea, stătea de cîteva ore acolo și Juan Lucas nu mai venea odată. La Început Își Întinse picioarele să se odihnească și-și aprinse o țigară. Se apropiau trei playboy, doi bețivi, un chilian, un purser, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le vadă. Pe urmă ajunge să bea o jumătate de sticlă. CÎnd ne Întoarcem, probabil c-o să-l găsim blînd ca un mielușel. După douăzeci și patru de ore, foamea l-a silit pe Bobby să deschidă ușa, cînd aproape toată lumea se săturase să se mai ocupe de el. Bietul de el mergea trist pe coridorul imens, mînia Îi trecuse cînd n-a mai avut ce strica În dormitor. Și-a dat seama singur de asta cînd a răspuns inconștient printr-un da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strice de rîs dacă-i scriu tot ce simt, s-ar putea să-mi spună du-te dracului și mergi să te bocești lîngă fustele mamei. Bietul Bobby Încerca de cîteva ore să-i scrie fratelui său, Începuse să se sature să stea mai departe acolo, uitîndu-se la foaia de hîrtie Încă albă și la creionul de pe masă. De fiecare dată cînd Îl lua În mină nu știa ce să scrie și-l lăsa iar jos. Rămăsese la „Dragă Santiago“. Luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și reuniunea s-a Însuflețit din nou. Au acceptat cu toții Încă o ceașcă, În afară de Țanțoșa, care se cam săturase de atîtea povești și nu se simțea În largul ei, fiindcă nu găsea ocazia să se amestece și ea În vorbă. „Trecutul e Întotdeauna mai frumos“, a spus ea pe neașteptate, dar fără prea mult succes, fiindcă ceilalți, În loc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape cinci mii. 11. Isus a luat pîinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit. 12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: "Strîngeți fărîmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic." 13. Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărîmiturile care rămăseseră din cele cinci pîini de orz, după ce mîncaseră toți. 14. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
găsit dincolo de mare, I-au zis: "Învățătorule, cînd ai venit aici?" 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun, că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mîncat din pîinile acelea, și v-ați săturat. 27. Lucrați nu pentru mîncarea pieritoare, ci pentru mîncarea care rămîne pentru viața veșnică, și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui." 28. Ei I-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
îngustă spre subsol. Am mers să văd unde coborâse: scara era-n spirală și, de la a doua rotire, bezna se făcea realmente de nepătruns... Am visat-o întreaga noapte. Venea după mine. N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
țării, ca să le facă ce le place. 25. Au ajuns stăpîni pe cetăți întărite și pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini, și pomi roditori din belșug, au mîncat, s-au săturat, s-au îngrășat, și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. 26. Totuși, ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tăi, care-i rugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. 21. Iar ceilalți au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor. $20 1. Apoi am văzut coborîndu-se din cer un înger, care ținea în mînă cheia Adîncului și un lanț mare. 2. El a pus mîna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
an de studenție al lui Nicolae avea să vină cu garantarea dreptului la învățătură al tuturor tinerilor, indiferent de originea lor socială. Normal, fluxul anonimelor pe tema "feciorului de popă" și a "păcatelor" sale se curmă de la sine. ... S-a săturat de toate mizeriile astea din școală! Simte că nu le mai poate suporta! Oare, cum să scape de ele? Acum câteva zile i-a trecut prin minte ideea sinuciderii. Însă, o atare acțiune presupune un curaj imens, o disperare ajunsă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tineri presupuneau deja că nu se vor realiza nici ei în așa-zisa perioadă “de tranziție”. Codrin se simțea din ce în ce mai singur, în mijlocul acestui deșert care devenise viața lui. Nu făcea niciodată aluzii, fie ele și vagi, la neliniștea lui, se săturase și chiar plictisise și de fata cu care mai ieșea uneori, iar în mintea lui aproape bolnavă de-acum începuse să încolțească un gând salvator: - Ce-ar fi să plec în America? În fond, sunt un informatician capabil, un as
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
părea că încerca s-o nevinovata, dar eu nu eram tâmpit. - Exact ce mă așteptam, i-am zis. facă peN-a mai spus nimic. - Iar va trebui să mai seduci pe cineva? am intrebat-o intrigat. - Da, dar m-am săturat să fac ochi dulci necunoscuților. Mai ales acum când te-am cunoscut pe tine. Mă stânsese de mână. Oftă. De fapt, a spus că se temuse de treaba asta de cum m-a văzut. - Ce treabă? - Că va trebui să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
un început. Zilele treceau așa, încet. Deși eliberat pentru viitor, mă simțeam, de fapt, și mai strâns legat de trecut. Aveam și mai multă nevoie de Linda. Iubirea ei era acum singurul lucru care îmi mai putea justifica existența. Mă săturasem să mă tot mint, să fiu pradă instinctelor mele. Sâmbătă dimineața mă aflam deja în aeroport. Plecasem fără să-mi iau măcar rămas bun de la Linda care era acum pe iahtul ei, gândindu-se poate la mine. Sentimentul de culpabilitate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
numa-ntr-un: Ce? Ce-am făcut? Ce te-a apucat? Lăsați-mă în pace. Am de lămurit niște chestii. E în picioare, împingându-i afară din cameră, în timp ce ei încearcă să-l ia la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timp ce ei încearcă să-l ia la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie, de toată lumea care se preface că totul e perfect normal. S-a săturat de întrebări-capcană fără răspuns și de oameni care pretind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la bun-simț. Dar el s-a săturat de bun-simț. Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie, de toată lumea care se preface că totul e perfect normal. S-a săturat de întrebări-capcană fără răspuns și de oameni care pretind că ar exista răspunsuri. Ce întrebări? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Toți trei țipă unii la alții când Barbara apare de nicăieri. Ce s-a întâmplat? întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie, de toată lumea care se preface că totul e perfect normal. S-a săturat de întrebări-capcană fără răspuns și de oameni care pretind că ar exista răspunsuri. Ce întrebări? zice Barbara. Și vocea ei, venită dinspre fața aia rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întreabă ea. Și atunci el începe să împroaște. S-a săturat de toate astea. S-a săturat să fie ținut în rezervorul ăsta. S-a săturat de înșelătorie, de toată lumea care se preface că totul e perfect normal. S-a săturat de întrebări-capcană fără răspuns și de oameni care pretind că ar exista răspunsuri. Ce întrebări? zice Barbara. Și vocea ei, venită dinspre fața aia rotundă ca o lună, e de-ajuns ca să-l liniștească puțin. Două surori, zice Mark. Născute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea. Tu n-ai reușit să mă scoți din ea. Prin urmare, nu poți fi sora mea. Silogismul avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu negarea nu te ajută la nimic. Sunt sora ta, ce dracu’, și am să ți-o demonstrez în instanță, dac-o să fiu obligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s, de parcă ar fi fost un număr umoristic de colegiu din 1928: Cine-i Sylvia? Și ce are De toți flăcăii o slăvesc? Frumoasă-i și-nțeleaptă tare, Cu-atâta grație cerurile-o dăruiesc Că n-are asemănare. După ce se săturase să râdă de interpretarea lor, tânăra Sylvie îi certase pe toți pentru că se apucaseră să cânte fărăea. —Hei! Luați-o de la capăt. Dați-mi și mie un rol. Tot ea, tot tovarășa lui de călătorie, în ciuda anilor. Dar cum ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care are o șansă să-l ajute. Erau două lucruri diferite, știa asta. Dar nu clarifică diferența. Ea puse multe întrebări, avidă de subiectul Mark. Pe nesimțite, trecură la Capgras, apoi la paramnezia reduplicativă, apoi la intermetamorfoză. Nu se mai sătura de anosagnozie- pacienți care erau incapabili să-și vadă simptomele, chiar și atunci când le erau arătate. Nu reușesc să-mi explic. Crezi că tipul ăsta,Ramachandran, are dreptate? Că poate exista un mic susbsistem cerebral care face pe „avocatul diavolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
refeream. Dădu din mâini, zâmbind. Știi care a fost ultima oară când m-am simțit atât de liber? Eu și cu Wendy ne târâm prin casa aia colonială dezinfectată, evaluându-ne ca inspectorii de la asigurări după un incendiu. Ne-am săturat până-n gât unul de altul. Am ajuns în punctul în care trebuie să ne despărțim, de dragul copiilor. Se uită afară pe geam, spre Central. Vezi ceva acolo care să-ți placă? Ceva prospături? El se mulțumi să dea din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui nu l-ar mai fi recunoscut? Dacă ar fi amenințat să cheme poliția dacă nu pleca? Antipsihotice. — Nu știți prin ce trec eu. Îmi închipui, spuse Weber. —Ba n-aveți cum. N-aveți nici cea mai vagă idee. Se săturase de oameni care-și închipuiau că-și pot închipui. Era pe punctul de a-i spune exact ce credea despre el. Dar se liniști, de dragul lui Mark. Îmi pare rău, spuse ea. N-am nici o scuză. Zilele astea n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]