3,827 matches
-
plimbă azi toamna pe-alei, Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde și roșu-n condei. Aromă pe gust, caruselul divin, Umple privirea și zarea, Buchet de miresme pe cerul senin, Cheamă în horă culoarea. Privirile cad pe salcia tristă, Cu-n gând ce mă poartă mai sus, Cuprinsă de dor șterg astăzi din listă Cuvântul ce-așteaptă nespus.
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
-n palmă), automobile (din ce în ce mai automate și mai "japoneze"), clădiri mignone (cele mai multe în varianta de bungalou), saloon-uri și restaurante (în marea lor majoritate cu specific asiatic), oameni preocupați (în general fără tabieturi și fasoane), food-uri prea dulci, picante sau, dimpotrivă, sălcii. Peste toate: South Illinois University. Una dintre cele mai importante instituții de învățământ din zonă. Și, mai ales, Facultatea de muzică renumită pentru Centrul său de cercetare în domeniul electro-acusticii. Studiouri, laboratoare, lanțuri de mega-computere, softuri, programe, experimente, concentrare, aferare
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
pe-alei Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde si roșu-n condei Aromă și gust caruselul divin De galben cât ține zarea Buchet de miresme pe cerul senin Discret iți i-a răsuflarea Privirile-mi cad pe salcia verde Și-un gând se ridică mai sus Pe aripi de dor azi sufletu-mi crede Cuvântul ce-așteaptă nespus
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lui Iuju. Iuju se domesticise, mergea la havră și parcă acuma semăna cu toți copiii. CUM SE NAȘTE BASMUL La asfințit orașul părea cufundat în orele de ieri. Prin albiile unor râuri legendare trenul ca un țipar se strecura între sălcii ca niște brațe ieșite din pământ. N-aș spune că în jur se întâmpla ceva misterios. Vagoanele scârțâiau plictisitor. Timpul pierea ca un sinucigaș și ploaia începea să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prin umbra brumată a unei arături. Cu smocuri de rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
descâlcescă fustița. -Mulțumesc! Eu am plecat adăpost să îmi găsesc! (fâlfâind din aripioare în semn de mulțumire) Florile de prin pădure își deschid umbreluța: păpădia udă toată, panseluța își înnoadă băsmăluța din petale, clopoțeii își pun glugă dintr-o frunză, salcia se-ndoaie fluturând în vânt firavele-i crenguțe. Melcul, singurul care și-a dorit atât o ploaie, iese-ncet din casă și-o pornește afară, așa fără nici o țintă. Înălțând coarnele mici zărește un licurici zgribulit: -Mi-aș continua plimbarea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba grasă și moale la atingere, să ne ascundem plini de emoție sub pletele misterioase ale sălciilor care ne păstrează taina în jocul nostru de-a ascunselea; tot tu ești cea care ne dă doar note bune - atunci când alergăm pe plajă, atunci când am descoperit o nouă scorbură în salcâmul vechi din dealul viei, atunci când am prins în
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
care dintre voi împușcă lupul sur?! Care este viteazul, eroul care să nu facă în pantaloni când i-o apărea în buza puștii? Râde puțin răgușit, până dă în tuse, tuse tabagică. Nu are în mână decât un bețigaș de salcie, ca un vechi fântânar care caută, prin ce magie? locul unde se află mai aproape pânza de ape freatice. Însă el îl rupsese la întâmplare (oare chiar la întâmplare?), îl agită din când în când, vag inofensiv, retezând din mers
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vadă pielea cafenie atinsă de soarele timpuriu. Pe lângă el nici nu existam. A deschis ușa înainte ca eu să ajung la ea și m-a lăsat să ies. Am coborât treptele, am ieșit din curtea cârciumei, m-am îndepărtat spre sălciile de peste drum, de lângă pârău. - Unde e, mă, tac-tu, acasă? Am înghețat. M-am apropiat și m-am întors către el brusc. - știi, nene, te-am chemat pentru că vreau să mă plimbi cu tractorul matale când o să fie să însămânțezi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
venit și că sunt aici. El e acasă, da’ nu cred că mă lăsa. Da’ eu tare aș vrea să mă lași matale, dacă vrei, să urc și eu pe tractor. Săr’ mâna. Am întors spatele și am fugit printre sălcii pe podul de lemn și apoi într-un suflet până acasă. Dimineața aceea s-a arătat mai prietenoasă decât celelalte. Mergeam alături de Florin pe ogor. Venise acasă și îi ceruse voie tatei să mă plimbe cu tractorul. Numai el știe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zile: cea dintîi zi să fie o zi de odihnă, și a opta să fie tot o zi de odihnă. 40. În ziua întîi să luați poame din pomii cei frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoși și de sălcii de rîu, și să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, șapte zile. 41. În fiecare an să prăznuiți sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri. În luna a șaptea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
mâna orfanului câțiva bănuți drum lung în noapte - un tren se-ndreaptă încet spre luna plină colțul de pâine - un porumbel coboară la tristul orfan morți de obosiți - încă o oprire lângă cimitir bătrâni gârboviți - se lasă înserarea și peste sălcii serpentinele - rând pe rând pelerinii intră în ceruri între două lumi - bunica îmi zâmbește din fotografie “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.” (Biblia, Ecleziastul 3:1)
?n ritmul trecerii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83683_a_85008]
-
se încăpățâna să străbată cu-aceeași neșovăială sinucigașă apele morții și să ajungă "dincolo". În prima noapte spre dimineață cerul a căzut într-o lumină arzătoare și rece de metal. Femeia cerboaică s-a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea, dar și aceasta avea ceva schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deget mai înaltă. Era înaltă și subțire, numai să te lase s-o privești! Să te lase să stai lângă ea ca lângă o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cca 30 metri; doar acolo putea să-și miște picioarele. În revista „Magazin istoric” este redată declarația din fața organelor de justiție, din 1955, a lui Ștefan Weiss: „Eu care am fost și în lagărul de la Auschwitz, apreciez că tratamentul de la Salcia (colonie din Dobrogea, n.n.) nu era departe”. În august 1953, după moartea lui Stalin, veniseră în colonie comisii care anchetau pe rând deținuți și mai făceau liberări. Își face curaj și merge la o comisie condusă de un căpitan, fost
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
putea vorbi. De obicei, se uita pe stradă. Deși se afla în vecinătatea arterei principale, era o stradă liniștită, de obicei scăldată în lumina soarelui rece a primăverii. Casele de vizavi erau vile semidetașate, înconjurate de grădini cu liliac și sălcii galbene. Trăia un sentiment de liniște și de apropiere vecin cu mulțumirea. în tot acest timp, Ruth, pe care n-o interesaseră prea mult treburile casei, începuse să se preocupe de curățenie și mîncare, și-i pregătea maică-sii multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cumpărare a fost de 3.400 £ pe acțiune. Canalul fusese închis circulației ambarcațiunilor înainte de nașterea lui. Dintr-un canal prin care se făcea comerț pînă în cele mai îndepărate colțuri ale țării, devenise o fîșie sălbatică prin care trestiile, sălciile, lebedele și găinușele de baltă ajungeau în inima orașului. Era contrariat de expresia „edificii splendide au prins viață“. Singura construcție splendidă pe care o știa în partea de răsărit a orașului era canalul însuși, o operă de artă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
flăcăruia de gaz a cazanului. Copilul, pe ale cărui tâmple curg șiroaie de sudoare, își privește mirat o mânuță. A patra felie era ca un tablou olandez: zeci de patinatori în straie colorate lunecând pe gheața verde a unor iazuri. Sălcii încărcate de zăpadă pe maluri. Foarte departe, aripa neagră a unei mori de vânt. Unul după altul căzură pe podea, scoase din grosimea marelui cub, vreo sută de covoare, fiecare cu imaginea sa limpede ca o camera lucida, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cum puteau fi tranșee, tancuri, oameni rupți în bucăți printre copaci înfloriți și iarbă înaltă până la brîu? Dar monștrii și demonii nu trăiau doar acolo, în iadurile lor. Într-o bună zi se arătau în plin soare, te urmăreau printre sălcii cu mâțișori înverziți, te înșfăcau pe-o străduță pașnică, unde nimic rău nu părea cu putință. Au fost apoi interogatoriul, criza mea epileptică (de care nu vreau să-mi aduc aminte), spitalul psihiatric. Testul Rorschach, Hermann Rorschach, fluturii, fluturii, fluturii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lemn legate de gheată cu grosolane fâșii de piele. Micul Maarten, urmărit de câinele lui, Frits, vioi și negru, cu steluțe de zăpadă în blană, se alergau și ei toată ziua, scoțând aburi, propunîndu-și mereu repere mai îndepărtate: hai până la salcia butucănoasă, cu nuielele îngroșate de gheață, de pe marginea iazului dinspre dig; acum să mergem până la moara de vânt, putredă, neagră de umezeală, cu aripile cu pânza găurită pe-alocuri, care, când se lăsa seara, se colorau într-un ciudat trandafiriu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe lângă biserici și pilcuri de case, pe sub nori din care soarele nu se ivea niciodată, dar a căror carne densă și luminoasă o puteai săruta doar dând capul pe spate. Maarten fusese de zeci de ori, alături de ceilalți copii, până la salcia cioturoasă ca un mare mutilat de război. Plecau din zori, după ce-și beau cana de lapte înspumat, proaspăt muls. Mamele lor grase, cu fețe de bărbați, le mai înfășurau o dată fularele-n jurul gâturilor subțiri și-apoi le dădeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu fețe de bărbați, le mai înfășurau o dată fularele-n jurul gâturilor subțiri și-apoi le dădeau drumul pe-afară, să patineze veseli până la prânz. Străbăteau zone de ceață și zone de limpezime până ce li se arăta prin aerul întunecat salcia. Se așezau pe gheață sub ea și mâncau ce-și luaseră-n traiste. Aruncau bucăți din crengile ei clinilor, care se-ncăierau pe ele, fiecare dornic să le aducă înapoi. Fumul norilor se-nvîrtoșea și se destrăma pe cer, iar rafalele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]