3,304 matches
-
Universitatea săsească denumită în limba germană: „"Nationsuniversität"”, cu numele complet „"Sächsische Nationsuniversität"”(Universitatea Națiunii Săsești), iar în latină: „"Universitas Saxonum"”, căreia ungurii îi ziceau „"Szász Nemzeti Egyetem"”, a fost un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni () constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486-1876) ca „administrație autonomă” iar de atunci până la desființarea sa definitivă, în 1937, ca fundație. Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
noțiunea de „învățământ superior”. Prin „Națiune” se desemnează un anumit grup etnic sau o etnie. Prin urmare, în termenul „"Nationsuniversität"” este vorba de totalitatea unei națiuni sau a unui grup etnic. Din punct de vedere semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
unei națiuni sau a unui grup etnic. Din punct de vedere semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
s-au stabilit. Ca națiune stabilită în Regatul Ungariei din Evul Mediu, constituind una din cele trei "stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matei Corvin diploma care întărea
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
stări", sașii transilvăneni au primit încă de timpuriu (1224) drepturi speciale și privilegii de la regii unguri. Aceste drepturi, privilegii și obligații ale coloniștilor sași au fost incluse în așa-numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matei Corvin diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru „toți sașii trăitori în părțile ardelene ale regatului” ("universorum Saxonum nostrorum partium regni
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
numita Diplomă andreană (Andreanum), cunoscută și ca „Bula de aur a sașilor” În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matei Corvin diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru „toți sașii trăitori în părțile ardelene ale regatului” ("universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum") și le-a extins asupra întregului Pământ Crăiesc. În felul acesta, Matei Corvin a creat Universitatea Națiunii Săsești, care a stabilit pentru câteva secole cadrul vieții sașilor
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
sașii trăitori în părțile ardelene ale regatului” ("universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum") și le-a extins asupra întregului Pământ Crăiesc. În felul acesta, Matei Corvin a creat Universitatea Națiunii Săsești, care a stabilit pentru câteva secole cadrul vieții sașilor de pe teritoriile privilegiate, unindu-i într-o singură unitate juridică și administrativă. O dată cu creșterea tensiunilor între cele trei stări recunoscute și cu slăbirea puterii regilor Ungariei, „"die Nationsuniversität"” s-a transformat într-un instrument de putere al sașilor, care a
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
cadrul vieții sașilor de pe teritoriile privilegiate, unindu-i într-o singură unitate juridică și administrativă. O dată cu creșterea tensiunilor între cele trei stări recunoscute și cu slăbirea puterii regilor Ungariei, „"die Nationsuniversität"” s-a transformat într-un instrument de putere al sașilor, care a funcționat până în secolul al XIX-lea. Ea era „o reprezentanță politică” a poporului sas, cu putere de negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (în și în ), o garanție a autonomiei „"de facto"” și o instituție
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
creșterea tensiunilor între cele trei stări recunoscute și cu slăbirea puterii regilor Ungariei, „"die Nationsuniversität"” s-a transformat într-un instrument de putere al sașilor, care a funcționat până în secolul al XIX-lea. Ea era „o reprezentanță politică” a poporului sas, cu putere de negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (în și în ), o garanție a autonomiei „"de facto"” și o instituție de autoadministrare (în și în )care a fost condusă inițial de un jude regal, devenit mai
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (în și în ), o garanție a autonomiei „"de facto"” și o instituție de autoadministrare (în și în )care a fost condusă inițial de un jude regal, devenit mai târziu comite al sașilor. Ulterior, acestei unități i-au fost încorporate și sate românești ce purtau numele de „"scaune-filială"” (după T. Nägler). Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra și introducerea „concivilității”, care anulează constituția
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
instalat în Casa Hecht, cunoscută și drept "casa comesului", aflată în Piața Mare din Sibiu. În contextul revoluției de la 1848, a fost desființată din nou și nu a mai dobândit niciodată importanța pe care o avea în trecut. După revoluție sașii au pierdut, unul câte unul, din vechile drepturi: Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124, din 1.VI.1937, fundația a fost definitiv desființată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărțit între Biserica
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
drepturi: Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124, din 1.VI.1937, fundația a fost definitiv desființată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărțit între Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România, a sașilor din România și societatea culturală română „Așezământul Cultural Mihai Viteazul”, care a fost înființat prin aceeași lege.
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
Horst Ernst Klusch (n. 12 mai 1927, Sibiu - d. 16 decembrie 2014, Sibiu) a fost un cercetător sas transilvănean, de profesie chimist, membru în consiliul științific al Muzeului ASTRA din Sibiu. În timp ce funcționa ca profesor la Reciu, județul Alba, a fost impresionat de ceramica pictată colecționată de pastorul Ludwig Klaster din Gârbova. Acest fapt i-a dat un
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
și Cultelor în probleme de etnografie săsească. Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani i-a fost decernat "Premiul Hans Christian și dr. Beatrix Habermann pe anul 2007", pentru întreaga activitate științifică și de cercetare, premiu oferit de Fundației Sașilor Transilvăneni din München. În data de 5 septembrie 2013 primarul Klaus Iohannis i-a înmânat titlul de cetățean de onoare al municipiului Sibiu. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul a lansat ipoteza că primii
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
pentru întreaga activitate științifică și de cercetare, premiu oferit de Fundației Sașilor Transilvăneni din München. În data de 5 septembrie 2013 primarul Klaus Iohannis i-a înmânat titlul de cetățean de onoare al municipiului Sibiu. În cartea sa despre colonizarea sașilor în Transilvania, publicată în 2001, cercetătorul a lansat ipoteza că primii coloniști germani stabiliți în Transilvania nu au fost cei chemați de regele Ungariei Géza al II-lea (1141-1162) ci, ceva mai devreme, unii din germanii care, din aprilie până în
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
(numele latinizat al lui Christian Scheser) (n. 1535, Mediaș - d. 30 iulie 1585, Biertan) a fost un pastor luteran și poet umanist sas din Transilvania. După studiile gimnaziale făcute la Brașov, urmează din 1556 Universitatea din Wittenberg. După absolvirea studiilor universitare în 1558, s-a întors în Transilvania, consacrându-se vieții ecleziastice. Prin sinodul de la Mediaș, din 1561, Schesaeus este ales pastor la
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
de slavi, pecenegi, cumani și în final de tătari. În secolele XIII- XIV, Ungaria și-a extins influența în această zonă imediat după invazia tătarilor din 1285, când armata lui Ludovic Cumanul a trecut Carpații pe la Câmpulung și meșterii săi sași au creat niște fortificații în apropierea râului Trotuș (în România de azi), în zona Neamțului și în zona Gura Humorului (Baia în 1300) pentru a preveni desele invazii tătare. Sunt păreri că 1285 este data fondării Moldovei cu instaurarea lui
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
(n. 13 august 1940, Moșna, Județul Sibiu) este un filolog și jurnalist german (sas) din România. După terminarea gimnaziului la Sighișoara, a studiat între 1957 și 1962 filologie germanistică și romanistică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. A fost apoi profesor de limbă germană, iar după 1968 a fost redactor responsabil cultural la ziarul de
Horst Schuller Anger () [Corola-website/Science/313980_a_315309]
-
(în ), a fost un teritoriu din Transilvania, care era compus administrativ din Scaunul Șeica și Scaunul Mediașului. Acesta a format inițial o enclavă separată, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa trei sferturi din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
separată, în care preoții sași au primit dreptul de a încasa trei sferturi din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici, deoarece
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici, deoarece regiunea cuprindea mai multe sate care erau în proprietate nobililor, greavilor, prepoziturii Sibiului sau chiar episcopiei Transilvaniei. Din această cauză, numeroși țărani au încercat zadarnic să obțină statutul juridic de „"libertas Cibiniensis"”, cu atât mai mult cu cât
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Astfel Georg E. Müller preia după opinia lui Th. Nägler, adlitteram, textul unui document de privilegiu din 1315 al regelui Carol Robert și consideră că, la momentul colonizării, teritoriul celor Două Scaune era pământ regal. G. D. Teutsch creditează așezarea sașilor aici în apropierea anului 1200. În 1875, din analizele lui Rudolf Theil reiese că așezarea sașilor aici s-a făcut în cu totul alte condiții și Franz Michaelis făcând o extensie a teoriei precedentului spune că regiunea celor Două Scaune
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
din 1315 al regelui Carol Robert și consideră că, la momentul colonizării, teritoriul celor Două Scaune era pământ regal. G. D. Teutsch creditează așezarea sașilor aici în apropierea anului 1200. În 1875, din analizele lui Rudolf Theil reiese că așezarea sașilor aici s-a făcut în cu totul alte condiții și Franz Michaelis făcând o extensie a teoriei precedentului spune că regiunea celor Două Scaune era compusă de fapt din două comitate și sașii au colonizat-o în a doua jumătate
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
analizele lui Rudolf Theil reiese că așezarea sașilor aici s-a făcut în cu totul alte condiții și Franz Michaelis făcând o extensie a teoriei precedentului spune că regiunea celor Două Scaune era compusă de fapt din două comitate și sașii au colonizat-o în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Th. Nägler este de părere că extinderea spre nordul Sibiului a colonizării a început după 1224. Cert este că în anul 1322, când această regiune intrase deja sub
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]