130,724 matches
-
țăranilor. De aceea, glăsuiesc versurile mai multor colinde, până și „Birăul“11 mergea la târg cu „turma de noatini“ să o vândă unui „logofăt“12 din alt sat. Așadar, păstoritul nu este neglijat aici ci, dimpotrivă. O „dalbă fecioriță“ din satul Bucureșci, demult, nu dorea să-i fie șoț fiul de împărat ci, un păcurari: „ ... că mi-e mi-i drag / La stână șezând / Oile mulgând“.13 În schimb, Sora Soarelui, curtată de „Un baci de păcurari“ refuză mariajul cu acesta
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
într-o lume fantastică. De ce fantastică? Fiindcă ei nu se luptau cu lupii și urșii, nici cu zimbrii ci, cu leii. Motivul vânătorii leului este un leitmotiv al nenumăratelor colinde profane culese de C. Bogariu. Ei coborau din munte, în sat un: „Leu legat, nevătămat / Nici în pușcă nu-i pușcat / Nici în sabie nu-i tăiat / Numa-n lupte ce-i luptat“.17 Părăsim acum acest tip de literatură populară în versuri de tipul S.F. și ne îndreptăm atenția asupra
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
din IBC, la un moment dat m-am întâlnit cu un alt coleg din presă, Dorin Chiotea, de la Realitatea TV care m-a „atras” către sala de handbal unde aveau programat antrenament fetele noastre. Am plecat și am mers prin satul olimpic, si am tot mers, pentru că distanțele dintre arene este uriașă! Ne-am adus aminte când ne-am chinuit împreună în 2008, urcând o grămadă de scări, la Marele Zid Chinezesc,atunci când organizatorii au oferit ziariștilor prezenți la Jocurile de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92549_a_93841]
-
Ardealul” (Romeo Dăscălescu). Când plângeau Mureșul și Oltul, când durerea țării cerea dreptate, când „Ardealul a pus fața la pământ” pe țărâna lui Gelu, când vipera umflată se dorea aici stăpână, când inima Transilvaniei era în suferință, Iustin Ilieșiu scria: „Satul meu din munții Rodnei / A căzut în grea robie //...// Satul meu din munții Rodnei / A rămas în altă țară... / Stau bisericile-nchise, turma-i fără de păstori, / Clopotele nu mai cântă, / Nu mai sunt în straturi flori.” Cu înverșunarea dorului nostru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
țării cerea dreptate, când „Ardealul a pus fața la pământ” pe țărâna lui Gelu, când vipera umflată se dorea aici stăpână, când inima Transilvaniei era în suferință, Iustin Ilieșiu scria: „Satul meu din munții Rodnei / A căzut în grea robie //...// Satul meu din munții Rodnei / A rămas în altă țară... / Stau bisericile-nchise, turma-i fără de păstori, / Clopotele nu mai cântă, / Nu mai sunt în straturi flori.” Cu înverșunarea dorului nostru, românesc, aici, unde sunt „codri verzi de brad / Și câmpuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
București găzduieste expoziția „Serbări pascale urbane...” imagini de arhivă și colecție, o expoziție în aer liber, amplasată pe gardul muzeului. Cea mai frumoasă sărbătoare a primaverii este Învierea Domnului. O sărbătoare trăită în fel și chip, în decursul timpului. Dacă satul păstrează tradiția așa cum o știm de cel puțin câteva ori în viață, orașul a adus câteva mici schimbări. Desigur, în orașele și târgurile noastre, periferiile erau în mare parte vetre sătești, care s-au modernizat cu încetul. Dar până și
Serbări pascale urbane…o expoziţie în aer liber [Corola-blog/BlogPost/92559_a_93851]
-
unui jucător de tenis pentru dublă greșeală, dar dorința de...medalie e prea mare!!!). „Să-l chemăm pe Mihai Nistor, să ne scoată din arena”- îl aud, din spate, glumind pe Cătălin Tolontan( supergreul nostru la box se află în Satul Olimpic, cu gândul doar la debutul de sâmbătă, 13 august, din competiție...). Suntem cu toții veseli, exuberanți, victoria se apropie... Horia nu mai greșește de data aceasta, încheie setul(6-2) și meciul cu un voleu necruțător, urmează un moment al îmbrățișărilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92543_a_93835]
-
nu avea să prevestească timpul minunat pe care urma să-l petrecem în acest străvechi oraș. În primul rând, mergând de la Deva la Bistrița, călătorul are ocazia să treacă prin diverse locuri încărcate de istorie, spiritualitate și monumente diverse: Lancrăm (satul unde se află Casa Memorială Lucian Blaga), Alba-Iulia cu impunătoarea cetate, cele două episcopii (ortodoxă și catolică), muzee care sunt dovada vie a Unirii înfăptuite de Mihai Viteazul și a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, celebra Biliotecă Batthyaneum, Mănăstirile
Bistriţa: ZILELE OPEREI ,,CONSTANTIN PAVEL’’. [Corola-blog/BlogPost/92568_a_93860]
-
omul care, la mijlocul anilor ’70, a uimit România cu capacitatea sa intelectuală și-a luat singur viața. În Bonțida, părinții lui Ionică, de peste 80 de ani, și frații lui, Elena și Alexandru, parcă așteaptă și-acum să vadă pe ulița satului cum trece cireada de vite, mânată din spate de un copil cu cărți doldora subsioară, care mai degrabă soarbe din ochi buchiile, decât să fie atent la animale... „El era vedeta” Pentru Horea Pop, tatăl său a însemnat enorm. „Era
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92546_a_93838]
-
simpli țărani, înfrățiți cu doinele și codrii, cu animalele și păsările, cântând din frunză etc. Orașul de demult este, în general, ignorat, fiindcă el este o excepție de la lumea medievală, formată din seniori și vasali, din boieri și țărani, din sate și preoți. Este vorba despre o ordine rurală și cavalerească, pe care orașul avea s-o strice până la urmă, prin plămădirea în el a ideilor de libertate și emancipare, a revoltelor și revoluțiilor. Eminescu evocă și această lume nouă, concurențială
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
a devenit sinonim cu mișcarea feministă în Basarabia interbelică. Elena Alistar a văzut lumina zilei în 1873 în localitatea Vaisal (astăzi Vasilievka) din județul Izmail. S-a născut în familia preotului Vasile Bălan, a făcut studiile la școala primară din satul Congaz (pe-atunci în județul Cahul) și ulterior a absolvit Școala Eparhială de Fete din Chișinău (1882-1890). După terminarea școlii s-a căsătorit cu preotul Dumitru Alistar și a lucrat pe rând ca învățătoare în satele Văleni, Roșu, Zârnești și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
la școala primară din satul Congaz (pe-atunci în județul Cahul) și ulterior a absolvit Școala Eparhială de Fete din Chișinău (1882-1890). După terminarea școlii s-a căsătorit cu preotul Dumitru Alistar și a lucrat pe rând ca învățătoare în satele Văleni, Roșu, Zârnești și Răzeni. În anul 1908 a rămas văduvă și a plecat la Iași, unde s-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din Iași. A făcut acest pas important în viață la îndemnul lui Constantin Stere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
personalități ale zilei, a găsit un anturaj ce i-a pus în valoare energia și ambiția. A absolvit cu brio facultatea în 1916, devenind licențiată în medicină, ocupându-se în același timp de educația a doi copii de țărani din satul Răzeni aduși la studii în vechea capitală a Moldovei. Tot în perioada studenției a intrat în vizorul „ohrankăi” (poliția secretă a Imperiului Rus) din cauza prozelitismului său în favoarea Unirii cu România. Într-un raport întocmit de acest serviciu, Elena Alistar era
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
asupra ei în 1912, când a scris câteva articole dedicate centenarului anexării Basarabiei la Imperiul Rus. Fire energică și neobosită, această femeie ajunsă la aproape 40 de ani nu se limita doar la lupta cu condeiul. Trecea frontiera des, străbătea satele guberniei Basarabia, explicându-le țăranilor logica Unirii și încercând să găsească dezlegare la „chestiunea pământului” abil învăluită în dezinformare de către autoritățile imperiului. În 1914 a fost arestată, fiind acuzată de agitație proromânească. După o detenție de 45 zile la penitenciarul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
Ieri s-au încheiat lucrările celei de a V-a ediții a Simpozionului „Petre Oprea” de istoria artei românești, simpozion organizat în parteneriat cu Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Comitetul Național Român - Consiliul Internațional al Muzeelor și Societatea Colecționarilor de Artă din România. În cadrul simpozionului au susținut comunicări istorici și critici de artă, muzeografi, artiști plastici, arhitecți, colecționari și alte categorii profesionale preocupate de destinul artei românești
Invitatie la Expoziția Internațională de Artă Contemporană – Apa [Corola-blog/BlogPost/92607_a_93899]
-
arhitecți, colecționari și alte categorii profesionale preocupate de destinul artei românești. Începând cu cea de a doua ediție - 2013, simpozionul a fost însoțit de o expoziție cu lucrări aflate în diferite colecții particulare. În acest an, sub genericul Din lumea satului, au fost expuse lucrări din colecțiile Gheorghe Burtea, Irina și Liviu Gavrilescu, Arcadia Hinescu, Ghiocela și Karlfried Patzelt, lucrări aparținând unor pictori renumiți. În perioada următoare FRACCU continuă seria activităților programate pentru acest an aniversar - 60 de ani de la aderarea
Invitatie la Expoziția Internațională de Artă Contemporană – Apa [Corola-blog/BlogPost/92607_a_93899]
-
renumiți. În perioada următoare FRACCU continuă seria activităților programate pentru acest an aniversar - 60 de ani de la aderarea României la UNESCO. Așa că, pe 6 iulie vă invităm să participați la Expoziția Internațională de Artă Contemporană - Apa, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Coordonatorul evenimentului este doamna Ana Rus, artist plastic, membră a Clubului România UNESCO. Virginia Meheș, Președinte
Invitatie la Expoziția Internațională de Artă Contemporană – Apa [Corola-blog/BlogPost/92607_a_93899]
-
Cotruș prin mesianism, spirit de revendicare socială și (...) idolatru al lui Eminescu, asemenea căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate...” Născut la Sebeș, la 20 noiembrie 1907, într-o familie de țărani, Mihai Beniuc face școala primară maghiară din satul natal, apoi urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad, avându-l profesor de literatură pe poetul simbolist Alexandru T. Stamadiad, și participă la ședințele cenaclului lui Victor Papilian. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția Psihologie, continuându
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
frunzișul / Și povestește numai de obidă, / Spălând mormântul tău, cu lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier, / O doină de suspine, sfâșiate, / Urzește toată jalea lor prin aer. // Din vârfurile munților de piatră / Amar adună moții, în ciubară / Și, cu amar, se-ntoarnă iar la vatră, / Purtându-l, în desaga, de la țară. // Iar
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
mă preocupă. Adolescent fiind, îl ascultam cu evlavie pe tatăl meu, preotul și învățătorul de țară Aurelian Diaconescu de la Vulturești, care duminica își rostea predica la finalul Sfintei Liturghii. Predicile tatei conțineau mici narațiuni apte să reliefeze unele evenimente din sat, diverse învățături religioase, unele atitudini morale sau civice. Ca narațiune care evidențiază convingeri spirituale, civice sau morale, parabola are o mare putere de pătrundere în sufletele unor ascultători sau cititori. Parabola precum cea a bărbatului înțelept și a celui nechibzuit
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
marcat definitiv sufletul, memoria și conștiința. Tatăl meu a fost un învățător strălucit, un dascăl cu vocație, un mare educator și un adevărat păstor sufletesc, un preot cu har, cum se spune. În fiecare duminică și la alte sărbători, biserica satului nostru, unde oficia tata, era arhiplină. Mai târziu, am citit o exegeză teologică de o înaltă ținută intelectuală despre parabolele Mântuitorului. Este exegeza semnată de Justin Moisescu și intitulată Originalitatea parabolelor Mântuitorului, apărută într-o broșură editată la Râmnicu-Vâlcea în
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
pe nimic a bogățiilor naturale și activelor nației. În prezent, țara se află într-o situație atât de jalnică, încât sunt aplaudate chiar și investițiile „europene“ în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al deșeurilor“, amenajate în satele cele mai pitorești și cu mare potențial agroturistic (vezi cazul comunei Fărcașa din județul Maramureș). Practic, România se află sub asediul marilor corporații. Acțiunea de la Pungești este relevantă. Statul apără o corporație împotriva propriilor săi cetățeni. Oamenii sunt bătuți în
Preşedintele Clubului de la Roma pe Europa, Dr. Călin Georgescu, despre crunta realitate românească [Corola-blog/BlogPost/92616_a_93908]
-
o nădejde. Multe zeci de ani, putem spune aproape două secole, această mare sărbătoare în Șerbia de Răsărit a fost sărbătorită în case, în familie, după obiceiurile pe care le-am păstrat din perioada când și la noi în toate satele românești sfintele slujbe se slujeau în limba noastră, românească, de către preoții români. Există un obicei despre care, liber putem spune, că își are rădăcina euharistica. Este vorba de ”luvarea Paștilor”. La Joi Mari se oprește o bucățică de pâine care
Biserica – păstrător al valorilor spirituale [Corola-blog/BlogPost/92646_a_93938]
-
slujbele” au fost făcute în casă. 2.- În ultimii ani, în Șerbia de Răsărit, au fost întemeiate câteva lăcașe de cult. Care este starea de fapt ? Din păcate sunt multe probleme. Avem două biserici și patru paraclise, pentru 154 de sate pur românești, si 48 de localități mixte. Statul în care trăim, Șerbia, nu ne aprobă să construim altele, dar nici pe acestea nu le recunoaște, ceea ce este o mare problemă. Suntem amenințați cu dărâmarea bisericilor și cu alte lucruri urâte
Biserica – păstrător al valorilor spirituale [Corola-blog/BlogPost/92646_a_93938]
-
lista lui era cel mai mare. Iar Domnica a Mihaloaie, câți vecini avea, pe toți i-a scris „dușmani ai poporului”. Am suferit mult și noi, fiind considerați copii ai „dușmanilor puterii sovietice”, eram supravegheați de activiști și de primarul satului. În 1954 m-am căsătorit cu Verginia și m-am adresat primarului Nicolae Rogovei să-mi dea un lot de pământ să-mi fac casă, iar el a refuzat, urlând cu răutate: „În Sahalin, în Kamceatka, în Siberia îți vei
„ Se caută noi metode pentru a ni se distruge neamul” [Corola-blog/BlogPost/92672_a_93964]