4,770 matches
-
își închipuie că au de partea lor pe Sadoveanu și pe Matei Caragiale, mari scriitori, pe care îi citez tocmai pentru opoziția lor, definind astfel cu două nume o întreagă geografie a valorilor stilistice majore. Dar făcătorii de cuvinte se scaldă într-o dulce iluzie crezând că stilul folosit de acești mari scriitori ar avea vreo contingență cu stilul lor. La marii scriitori, stilul se încadrează perfect cu întregul lor univers de substanță. Deci substanța există. Ori, tocmai lipsa de substanță
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările întîlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente de altfel și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens... Poate că nici nu-l au!? ÎNSUȘIRE PIERDUTĂ ...Am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le oprea de-un capăt și în aer gîzele se pitroceau printre raze. Goală, femeia își juca pruncul care sughița
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bă, drumu’ că am găsit o fată. Mă, ce femeie!... - Fugi, bă, abia ne-am culcat. - Nu mă lăsa, Ovidiule, se ruga Titi pupîndu-și buricul degetelor. Bă, ce fată! Făcu loc unei femei în blană, pe jumătate adormită. Era Madlen. Scăldată de plăcere, fața albă și lată a băiatului strălucea. - Ești, tu, băiat bun, Ovidiule. Să știi că nu vă țin mult. Madlen începu să spargă în măsele nuci. Nu încetă nici cu Titi în culmea extazului. Senzația de a doua
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vocile ascunse dincolo de gard. În gând l-am trecut pe tata pe la icoane, că rostise cuvântul ăsta În cancelarie, și pe Foiște că-l răspândise În tot satul. Imbecilu-ăla care se crede mare poet și Înțelept subtil trebuie că se scăldase În voluptăți zeiești când azvârlise În urechile ce se plecau la vorba lui că băiatul Directorului de școală a rămas repetent. Ăsta are ceva cu mine și nu prea Înțeleg de ce. M-am purtat Întotdeauna respectuos și chiar, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost frică, treji, să se ridice de la pământ, așa că Își făceau curaj cu vin. Ne mai spunea că ceasurile de pe tractoare arătau ca niște căcaturi și erau de zece ori mai puține decât alea din avion. În ceea ce privește zburatul, o cam scălda: ba spunea că intrase numai În hurdubaie fără să se Înalțe, ba se lăuda că zburase de-a binelea și văzuse de sus oamenii ca pe niște gămălii de ac, vitele ca pe furnici, drumurile pe câmpuri ca niște șerpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl aleseseră pentru că se arătase curajos În lupta cu jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă nu fusese la război, căci apucase să se Însoare și să facă și copii, dar În sufletul lui stăruia părerea de rău că nu se dusese și el pe câmpuri, În tranșee, să se Încaiere și apoi să chefuiască, scăldat În vin nou și aprig, cu ăi din satul vecin. Și tocmai părerea de rău din sufletul lui Îl Împiedicase să-i ceară lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea războinică. Era un soi de praștie uriașă, cu zgârciul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În șuvoaie, și nicidecum de la amărăciunile de izbituri cu parul pe care, probabil, nici nu apucase să le simtă. Ectoraș se ridicase cu greu din nămolul În care se prăvălise pe spate și-și ștergea cu mâneca sângele care Îi scălda toată fața, Îi intrase În ochi, usturându-l, În gură, În nas și urechi, i se scurgea de pe bărbie În jos, de-a lungul gâtului și ajunsese să simtă cum un firicel fierbinte cobora pe piept, răscolindu-l. Lui Ectoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
troc cu ele, schimbându-le pe cine știe ce alte prostii, ori dacă Mintoșii le Împodobiseră cu ele pe femeile pe care le comercializau ca să Împrospăteze sângele feluritelor triburi ce-și trimiteau reprezentanții la marele Târg de toamnă. Când vorbele porcoase și scăldate În vin ale celor patru băieți tupilați În lanul de porumb Începuseră să se Învârtă În jurul fiicei grecului Dagdelinis, pe Mihai Enin, băiatul fără poreclă, și pe Ectoraș Îi podidise sângele pe nas, iar ceilalți doi Închipuiseră un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doar să cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
181). MAMA E plin în jur de noi muzeul, și pare‐ un templu minunat, În care mii de robi ai vieții Vin să se spele de păcat. 185 Sunt călători din largul lumii, Ce‐ au pribegit pe ocean, Să‐ și scalde ochii în lumina Din pânzele lui Tizian. Stau toți cu mintea‐ ngenuncheată și‐i mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nanzen și în jurul chiliei lui Hanbei. Pe zi ce trecea, soarele încălzea tot mai mult, dar starea lui Hanbei nu se ameliora. Nu putea suporta necurățenia, așa că, în fiecare zi, punea ca în camera de suferință să se măture și, scăldându-se în lumina soarelui, în diminețile senine, stătea pe verandă. Sora lui îi pregătea ceaiul și singura sa plăcere din timpul bolii era aceea de a vedea aburii înălțându-se din vas în soarele strălucitor al dimineții. În dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o mie de soldați din apărare se așteptau să moară. Așa cum lesne se putea închipui, valoarea războinicilor din Kai încă nu scăzuse. De la începutul Lunii a Doua până la începutul celei de-a Treia, zidurile de piatră ale Castelului Takato fură scăldate în sângele armatelor atacatoare și apărătoare. După ce răzbiră prin primele palisade, care se înălțau la cincizeci de metri de șanț, trupele atacante umplură șanțul cu pietre, tufișuri, copaci și pământ. Apoi, îl traversară foarte repede, până la baza zidurilor de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colț al incintei era vizibil de la o oarecare distanță. Crescuse atât de mare, încât oamenii îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totuna cu a încerca să sprijine un baraj spart cu mâinile goale. Neluând în seamă săbiile și lăncile apărătorilor, avangarda clanului Akechi se repezi cu iuțeală printre ei, călcând peste cadavrele oamenilor care se angajaseră în luptă și care erau scăldați în sângele abundent al inamicilor. Parcă pentru a spune că nu voiau decât să viziteze reședința Seniorului Nobunaga, alergară direct spre templul principal și casa de oaspeți. Acolo, însă, îi întâmpină un zumzet de săgeți ca un vânt șuierător de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bărcuță care se apropia dinspre țărmul inamic. Un samurai vâslea, iar singurul pasager era un călugăr. Ekei venise pentru a-i cere lui Muneharu să-și facă seppuku. Generalul ascultă în tăcere argumentele călugărului. Când Ekei termină, având tot trupul scăldat în sudori reci, Muneharu vorbi pentru prima oară: — Ei bine, azi e cu adevărat ziua mea norocoasă. Când vă privesc chipul, știu că vorbele dumneavoastră nu sunt înșelătoare. Nu spuse dacă era sau nu era de acord. Gândirea lui Muneharu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la haine. Hideyoshi se cufundă până la umeri în apa fierbinte. Soarele de dimineață era încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis, în timp ce, pe frunte, i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
odihniră mai mult de două ceasuri, începând cam de la Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată. Se dădură ordine, iar ofițerilor li se spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp ochii. Nimeni nu știe ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prînzind cu mîinile necurate, adică nespălate. 3. Fariseii, însă, și toți Iudeii nu mănîncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mîinile, după datina bătrînilor. 4. Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5. Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: "Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
au întors la Domnul. 36. În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. 37. În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, și a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38. Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el să-l roage: "Nu pregeta să vii pînă la noi." 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4. După ce am plecat de acolo, am plutit pe lîngă Cipru, pentru că vînturile erau potrivnice. 5. După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6. Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7. Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]