3,759 matches
-
motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac? Să mor? Să mor dacă voiești... Pentru că după asta nu o să mai pot trăi. Tipătescu: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... Zoe: Te iubesc, dar scapă-mă. Tipătescu: Să fugim împreună... Zoe: (retrăgându-se) Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Tipătescu: (descurajat) Atunci nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să mai treacă și-n partea noastră... A! Ești pierdut!, Da, pierdut!... (strigând în fund.) Ghiță! Ghiță! Cațavencu: Doamnă, pentru Dumnezeu! (se uită n toate părțile.) Zoe: Ghiță! (cătră Cațavencu.) Nu te uita pe unde să scapi... Nu mai e scăpare: plastografii dovediți nu mai au scăpare... sa mântuit... Ghiță! Ghiță! (merge strigând în fund și sentâlnește piept în piept cu Cetățeanul turmentat.) SCENA VIII Aceiași Cetățeanul turmentat cu pălăria albă a lui Cațavencu Cetățeanul: (intrând și coborând foarte bine dispus
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
noastră... A! Ești pierdut!, Da, pierdut!... (strigând în fund.) Ghiță! Ghiță! Cațavencu: Doamnă, pentru Dumnezeu! (se uită n toate părțile.) Zoe: Ghiță! (cătră Cațavencu.) Nu te uita pe unde să scapi... Nu mai e scăpare: plastografii dovediți nu mai au scăpare... sa mântuit... Ghiță! Ghiță! (merge strigând în fund și sentâlnește piept în piept cu Cetățeanul turmentat.) SCENA VIII Aceiași Cetățeanul turmentat cu pălăria albă a lui Cațavencu Cetățeanul: (intrând și coborând foarte bine dispus) Nu e Ghiță, eu sunt... Zoe
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
un pat de beton, să te vezi singur... la 17 ani... Prima reacție este a animalului În cușcă... Începi să te plimbi. Nu realizezi ce se Întâmplă, simți că te prăvălești Într-un abis și nu ai ieșire, nu ai scăpare, nimeni nu-ți mai poate Întinde un deget. Nu poți să-ți faci nici un plan... Este un moment foarte dificil În viața celui arestat... Nu poți să-ți faci nimic, nu poți să-ți aduni gândurile... Au venit și mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
comandantul, cu soldați după el, și ne-a luat pe mine și pe Gheorghe și ne-a dus la bac. Acolo putea să ne aștepte două lucruri: puțul cu lanțuri unde nu avea loc unul singur, dar de unde nu exista scăpare... Ce era acest puț cu lanțuri? Era un puț din fier, unde se găseau lanțurile pentru ancoră. Te băgau și te țineau acolo. Sau, dacă erau mai mulți, Îl băga pe cel care Îl socotea că e capul, iar ceilalți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se găseau lanțurile pentru ancoră. Te băgau și te țineau acolo. Sau, dacă erau mai mulți, Îl băga pe cel care Îl socotea că e capul, iar ceilalți erau legați cu burta pe tabla de deasupra bacului. Nu prea era scăpare, că te Îmbolnăveai și mureai. Ne-a luat comandantul și a zis că ne așteaptă puțul cu lanțuri pe unul din noi, și pe unul bacul... Pe parcurs Însă a fost prima dată când eu am Încercat să mângâi orgoliul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde erau vreo 60 de persoane, dar care mergea foarte prost și era aproape În faliment, când fratele meu a ajuns șef contabil acolo, că și el, săracu’, a fost persecutat și dat afară din servici, cooperația asta a fost scăparea noastră, a foștilor deținuți politici, că nu ținea de stat... Cum să spun? Aveam legătură cu statul, că eram sub controlul lor, dar eram mai liberi... Ne conduceam noi cooperativele, aveam ministrul nostru separat, al cooperației, aveam biblioteci tot separat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să-mi câștig existența. Ăștia mă nenorocesc pe viață... Atunci la ce să mai trăiesc?”. Și am zâs: „Dați-mi, vă rog, hârtie, să semnez În alb și complectați dumneavoastră cum vreți și cum doriți”. Și așa am făcut. Altă scăpare n-am avut. N-am mai putut suporta. Că am zis că degeaba Îmi dă drumul afară, că nu-s capabil să-mi câștig existența. Și am spus la Securitate: „Știți ce am greșit? Fiindcă Pop Virgil mi-o spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zic, „În primul rând de ce să mă condamne? Că n-au pentru ce.” „Cum să nu aibă?” „De ce ai semnat În alb? Cea mai mare prostie”... „N-am putut rezista... N-am mai rezistat și gata. N-am avut altă scăpare. O trebuit din cele două rele pe cea mai puțin rea, fiindcă nu e totuna și cu stomacul deplasat... și, gândindu-mă la ce ne-o spus ei, că suntem pentru exterminare, că societatea n-are nevoie de noi.” Că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
națională. Dacă viața politică a Capitalei (și, implicit, a țării) este urmărită de Bacalbașa cu o atenție deosebită, fiind amintite și multe amănunte nesemnificative în perspectiva selectivă a istoriei, referirile la aspectele culturale sunt mult mai sărace; sunt menționate, cu scăpări, principalele evenimente teatrale, turneele unor mari artiști de peste hotare, sporadic se înregistrează apariția unor reviste etc. Gustul său literar este însă necultivat, preferințele sale se îndreaptă către scriitorii care trecuseră proba școlii în anii 1870 (Bolintineanu, Alecsandri), pe Eminescu și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șantier, de teamă să nu-mi fie deviate sau date peste cap. Totuși, inevitabil, de-a lungul unui lustru, am schimbat destule păreri și observații despre literatură și politică, despre societatea actuală și despre cei alături de / sau printre care trăiam. „Scăpări regretabile”, pe care însă mi le asum. *Ieri, la redacție, timp de o oră, am sporovăit despre „vina de a te entuziasma din senin”. Cineva l-a citat pe Ernest Gavrilovici, exemplu tipic pentru un astfel de păcat: dintr-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim. Se avîntă, se îndoiesc, retractează, apoi iarăși se hazardează. Nu mi-i greu să sesizez punctele vulnerabile ale prestației lor, evidente în repetiții, scăpări de ton, informații nefiabile. „Corespondența” cu cineva aflat foarte departe, în alt mediu, e totdeauna parțială. O apăsare suplimentară pe o temă dezagreabilă, exploatarea nu tocmai semnificativului, juxtapunerea unor „materiale” contradictorii sînt erori. Erori, oricum, mai suportabile decît mecanica emisiunilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne-am simțit destul de prost, mai ales că toți știau pentru ce am vrut să vizităm muzeul 198. Totuși găsesc o scuză tov. ghide, prin faptul că totul s-a petrecut În mare grabă și posibil că a fost o scăpare. Dar nu aceasta ne-a nemulțumit, ci faptul că nu s-a găsit un loc mai potrivit pentru fotografiile mamei noastre. Este drept că spațiul este destul de restrâns și că sunt foarte multe exponate extrem de importante În muzeu, totuși cred
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
decid la un moment dat a zice „stop”, cu riscul de a vedea, cum se Întâmplă de regulă, la apariție, tot felul de pricepuți și atotștiutori găsind noduri În papură și jubilând să arate cu degetul spre cutare și cutare scăpare. E un risc de neevitat. și dacă - precum cred -, În ediția asta au rămas câteva sute de lecțiuni și informații amendabile, pot spune cu mâna pe inimă că am făcut ce mi-a stat În puteri ca să nu fie câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mata503, domnii din Flt. și cum vin neapărat la controale periodice, ceea ce n-am mai făcut, din cauza iureșului muncii. Eram mulțumit că-mi scrisese pe biletul de ieșire din spital: se recomandă schimbarea locului de muncă. 498 Salvarea mea, adică scăparea de blestematele traduceri, a fost angajarea, nu peste mult timp, de către Comitetul Județean de Cultură, să lucrez la Fălticeni la organizarea viitoarei „Galerii a oamenilor de seamă”. 499 Referire și la Aurel George Stino, În calitate de coautor al Monografiei Ion Dragoslav
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Scrisoarea fusese totuși una particulară!, Îmi ziceam, interzis de această tardivă dovadă de solidarizare. Și scrisoarea nu se referea la volumul II, ci la volumul I, singurul pe care Îl primisem! * Ar fi vulgar, poate, a se trage din asemenea „scăpări” de condei concluzii catastrofice despre caracterul cuiva. Întrebarea este doar dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oare? Grăbise lectura ultimelor fraze, de parcă ar fi sperat să reteze dilema. Gândul rămăsese În urmă, În cuvintele pe care le târâse cu el peste mări și țări și care se târau, iată, după el, cu el, În el, fără scăpare. Cât de „europeană” părea, dintr-o dată, interpretarea tradițională a piesei!... Lectorul recunoscuse propria duplicitate, dorințele amânate, pervertite de ticurile prudenței. Știa deja, Însă, și cât de mult exprimau frazele americane mitologia americană a „Înnoirii”. Regenerarea dinamicii cotidiene, totala schimbare de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vreo zece unități, având fiecare câte un obiectiv de atins. Aproape toate au reușit să cucerească instituțiile propuse. După doi ani de prigoană, în care legionarii n-au avut posibilitatea să poată da piept cu dușmanul, ci singurul mijloc de scăpare era fuga ca fiara sălbatică din fața urmăritorului, în noaptea de 3 septembrie s au petrecut acte de mare eroism și abnegație, atât pe plan colectiv cât și individual. La compania mobilă de Jandarmi, legionarul Atanasie Chircu cu o mână de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nașterii firii Legiunii și a renașterii poporului prin ea. în pragul orbitoarei străluciri a cerului scrie Ion Moța, ceea ce căutăm și dorim noi din toată ființa noastră e lumina...viața de adevăr, dreptate și virtute. În aceasta constă mântuirea, cu scăparea de toate plăgile ucigătoare, care ne mistuie: readucerea rodului în via dumnezeiască, azi bolnavă și stearpă, în națiunea noastră căzută în ghiarele satanice, stârpitoare ale sufletului și aducătoare de pieire. Această nouă fecundare a sufletului pierdut al unei națiuni, nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s’au realizat următoarele: I. În ceea ce privește proprietatea și capitalul: a. - Proprietatea imobiliară, rurală și urbană evreească este trecută în totalitate în proprietatea Statului, afară de casele cu terenuri până la 2000 m.p. situate în comunele rurale - excepție ce a rămas ca o scăpare din vedere. În realitate, evreii continuă să locuiască în imobilele urbane care n-au fost luate în fapt, ci numai în drept, din cauza timpului scurt de care s’a dispus până în prezent. b. - Industriile agricole au fost expropriate în întregime
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
cade să pui astfel frână libidoului. Ce părere ai? Copila e atrăgătoare și ca femeie, nu? — Da, bineînțeles. Tinerețea își cere drepturile ei și în materie de sex. E vorba de energia acumulată. Dacă nu-i lași o portiță de scăpare, se duc naibii și inteligența, și echilibrul fizic. Situația e aceeași și la bărbați, și la femei. La femei se poate deregla ciclul menstrual și atunci o iau razna psihic. — Da, asta cam așa e. — Fata asta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
brusc. Razele soarelui își trimiteau lumina sclipitoare peste orașul înghețat. Se auzeau grămăjoare de zăpadă căzând de pe crengile copacilor. Ca să evit lumina aceea puternică, am tras perdelele și m-am închis în casă. Se pare că nu aveam însă nici o scăpare. Orașul înghețat se reflecta ca o bijuterie cu multe fațete, sculptată fin, trimițându-și lumina în unghi drept fix spre camera mea. Parcă m-ar fi înțepat cineva în ochi cu mii de ace. Mi-am petrecut după-amiaza întins pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doi indivizi care mi-au distrus apartamentul și m-au tăiat erau Simbolatori. Au înscenat totul ca să distragă atenția Sistemului, iar eu am căzut fix în capcană. Soarta mea e pecetluită. Sunt vânat de ambele părți, fără nici o șansă de scăpare. S-a zis cu viața mea! Nu, nu cu viața. Vei continua să trăiești într-o altă lume. — Tot aia e. N-oi fi eu cine știe cine, dar sunt mulțumit așa cum sunt. Niciodată nu mi-a plăcut să ies în evidență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aspectul în funcție de ele. Apoi reclamă perfecțiunea. Nu e deloc o lume închistată, o lume fixată pe vecie. Este o lume care se fixează în timp ce se mișcă. Așa că, dacă dorința mea e să evadez, atunci există cu siguranță o portiță de scăpare. Înțelegi ce vreau să spun? — Da, chiar foarte bine. Mi-am dat seama abia ieri. Aceasta este lumea tuturor posibilităților. Aici există totul și, de fapt, nimic. Umbra s-a așezat în zăpadă și m-a privit fix câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a așezat în zăpadă și m-a privit fix câteva clipe. A dat apoi din cap de câteva ori, fără să scoată o vorbă. Ninsoarea se întețea. Zăpada mare va acoperi din nou orașul. Dacă există vreo portiță de scăpare, o găsești întotdeauna prin metoda eliminării, continuă ea. Nu se pune în discuție Poarta. Paznicul ne-ar prinde imediat pentru că știe fiecare petec de pământ din zonă. În plus, e primul loc la care se gândește cel care vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]