3,152 matches
-
rapidă în condiții de lucru a aparatului în vederea efectuării scufundării. Aparatul ASS este o variantă a aparatului de respirat sub apă cu circuit semiînchis ASMA-1, ce utilizează un amestec prefabricat. Poate fi utilizat pentru scufundări autonome de sistem cu ieșirea scafandrilor din turelă, minisubmarin sau laborator submers, fără cablu ombilical, cu o utilizare maximă a amestecului gazos stocat în butelii. Aparatul ASCM este conceput ca un aparat de respirat sub apă cu circuit mixt (circuit închis cu oxigen și circuit semiînchis
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
cu circuit mixt ASCM s-a impus în anii ’80 ca urmare a necesității efectuării unor scufundări autonome, având durate de scufundare mai mari, la adâncimi până la 40 m, cu randamente ale scufundării ridicate prin reducerea timpului de revenire a scafandrului la presiunea atmosferică. Aparatul ASCM este conceput să furnizeze scafandrului, oxigen pur între suprafață și 6,5...7 m adâncime, după care amestec Nitrox supraoxigenat până la adâncimea maximă de intervenție. Pentru a fi comercializate în Uniunea Europeană recirculat oarele trebuie să
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
ca urmare a necesității efectuării unor scufundări autonome, având durate de scufundare mai mari, la adâncimi până la 40 m, cu randamente ale scufundării ridicate prin reducerea timpului de revenire a scafandrului la presiunea atmosferică. Aparatul ASCM este conceput să furnizeze scafandrului, oxigen pur între suprafață și 6,5...7 m adâncime, după care amestec Nitrox supraoxigenat până la adâncimea maximă de intervenție. Pentru a fi comercializate în Uniunea Europeană recirculat oarele trebuie să fie certificate CE (EN 14143). Marcarea CE pentru aparatele recirculatoare
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
lucru. Procedeele de sudare în atmosferă uscată pot fi: Sudarea în mediu uscat hiperbar a fost dezvoltată în special datorită progreselor realizate de scufundarea de sistem unitară și în saturație la mare adâncime pentru stabilirea de programe de decompresie pentru scafandrii sudori datorită perioadelor îndelungate de timp necesare efectuării operației de sudare. Metoda de sudare în mediu uscat, în condiții hiperbare, este larg utilizată pentru îmbinarea porțiunilor orizontale ale conductelor submerse, pentru efectuarea de branșamente sau pentru montarea de vane pe
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
materiale pulverulente care constituie miezul sârmei. Portelectrodul sau pistoletul pentru sudarea MIG este de construcție specială pentru a permite trecerea prin interior a sârmei-electrod. Utilizarea ca gaz de protecție a amestecului heliu-oxigen (Heliox) și argon-oxigen (Argonox), asigură protecție totală atât scafandrilor sudori cât și contra contaminărilor atmosferice. HELIOX și ARGONOX constituie atmosfere ideale pentru sudarea hiperbară uscată. Sudarea în mediu uscat, în condiții hiperbare, a fost dezvoltată foarte mult la lucrările offshore efectuate în Golful Mexic și în Marea Nordului, oferind o
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
cheson, acest procedeu utilizează o instalație de tipul unui clopot sau turelă deschisă la partea inferioară. Clopotul poate fi construit în mai multe modele și mărimi conform configurației structurii metalice submerse la care se va executa sudura. La acest procedeu, scafandrul sudor se află în mediul umed, în apă, dispunând doar de spațiul lipsit de apă unde efectuează sudura uscată la o presiune egală cu presiunea ambiantă (minihabitatul se află în echipresiune cu mediul acvatic exterior). Procedeul a fost dezvoltat în
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
ARGONOX) la o presiune suficientă pentru evacuarea apei și obținerea mediului de sudare uscat. Procedeul de sudare în mediu uscat, la presiune atmosferică, are loc în interiorul unei incinte special construite, menținută uscată la presiunea atmosferică, de 1 bar (sc.abs.). Scafandrul sudor dispune de toate condițiile pentru executarea unor suduri cu caracteristici mecanice similare celor executate la suprafață. Procedeul este aplicat la repararea conductelor submarine, la executarea de branșamente și la conectarea riser-ului la conducta submersă, la adâncimi cuprinse între 300
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
cu inserție dublă și încercate la presiunea de 70 bar (sc.abs.), cu diametrul interior de 6,3 mm pentru lucrul la adâncimi mici și de 9,5 mm pentru lucrul la adâncimi medii și mari. La tăierea oxi-arc subacvatică, scafandrul trebuie să poarte echipament de protecție corespunzător: mănuși din cauciuc și geam de sudare nr. 4 sau 5. Un procedeu conex de tăiere oxi-arc subacvatică este lancea termică. Procedeul a fost descoperit în anul 1898 de Dr. Ernst Manne și
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
portelectrod oxi-arc. Cu ajutorul lancei termice se poate tăia sub apă orice tip de material: oțel, metale neferoase, rocă și beton cu grosimi cuprinse între 600 mm și 2500 mm. Lucrări de tăiere subacvatică cu lance termică pot fi executate de către scafandri până la adâncimea de 90 m sau chiar mai mult. Tăierea electrică cu electrozi înveliți este una dintre cele mai cunoscute și aplicate metode de tăiere sub apă. Procedeul utilizează un electrod fuzibil învelit și același utilaj ca la sudarea subacvatică
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
în domeniul construcțiilor etc. În industria petroliferă offshore, tăierea cu jet de apă și abraziv se utilizează pentru diverse lucrări de tăiere ale unor componente ale echipamentelor de foraj marin, ale construcțiilor subacvatice și a conductelor, fiind executate manual cu scafandri sau mecanic, montate pe ROV. Tăierea cu jet de apă și abraziv constă în dirijarea unui jet de apă de înaltă presiune (3000...6000 bar) și de mare viteză (500...900 m/s) către locul de tăiere. Componentele principale ale
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
unei prisme cu secțiune triunghiulară, sunt folosite pentru tăierea unor obiecte cu suprafață plană cum ar fi bordajul și punțile epavelor. În cazul încărcăturilor liniare, penetrarea oțelului este în funcție de puterea de detonație a explozivului folosit. În eventualitatea în care un scafandru se află în apropierea zonei în care urmează a avea loc o detonație a unor încărcături explozibile sub apă, pot rezulta accidente deosebit de grave care pot conduce chiar la decese. Unele organe ale corpului uman sunt mai puțin afectate de
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
mai afectate de propagarea undei de șoc sub apă sunt cele care conțin aer și anume plămânii, intestinele, stomacul și capul (sinusuri și urechi). Acestea sunt supuse efectelor de rupere și perforare sub acțiunea undei de șoc. Simptomele prezentate de către scafandri expuși la unde de șoc pot fi:
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
impresionante, pe alocuri atingând 45 m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor viituri, se recomandă numai speologilor experimentați. Sunt necesare costume impermeabile, surse multiple de iluminat, corzi, blocatoare coborâtoare, barcă, pitoane.
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
kamikaze" se aplică îndeobște atacurilor aeriene, termenul a fost aplicat uneori în alte atacuri sinucigașe cu tactici variate. Armata japoneză a folosit sau a întocmit planuri pentru Unitățile de Atac Speciale Japoneze incluzând submarine, torpile umane, ambarcațiuni de viteză sau scafandri. Totuși, "kamikaze" a fost cea mai comună și bine-cunoscută formă de atac sinucigaș de pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, similare așa-numitelor atacurilor Banzai. Principala diferență dintre "kamikaze" și "banzai" este că suicidul este esențial pentru succesul atacului
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
în total, datorită accidentelor auto sau șrapnelelor ce cădeau din cer". Peste un milion de oameni au observat obiectul neidentificat în acea noapte. Zvonurile spuneau că s-a prăbușit în apă până la urmă și că epava a fost recuperată de scafandrii marinei.
Bătălia de la Los Angeles () [Corola-website/Science/322981_a_324310]
-
cu toate performanțele științei și tehnologiei moderne. "Subiecte despre Europa preistorică , despre menhir, dolmen, cromleh." În acest capitol, autorul se întreabă, printre altele, de ce statuetele Dogu (din Prefectura Aomori) sau unele basoreliefuri din Guatemala înfățișează oameni îmbrăcați în costume de scafandru greu, pline de elemente tehnice inexplicabile (căști cu vizoare, mănuși, aparate respiratorii, cizme, etc.). O altă întrebare este de unde aveau oamenii acum 30.000 ani hărți stelare și calcule despre fazele Lunii, solstiții și echinocții, toate acestea fiind găsite gravate
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
prezintă asemănări izbitoare cu picturile cretane, egiptene, cantabrice și hoggariene. Maiașii, egiptenii sau incașii marcau locurile unde cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii 1970. În 1970, o echipă ONU de experți (antropologi, botaniști, geologi, etnografi) au studiat în Canare tribul guanchos-ilor - băștinați de 1,8 - 2 m înălțime, cu piele albă și păr blond și ochi albaștri. Motivele
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
în Insula De Hierro s-au găsit zeci de asemenea piramide și mii de astfel de mumii, toate aparținând rasei europide albe de tip nordic. Dar guanșii nu știau să navigheze și aveau o spaimă enormă față de ocean. În 1981, scafandri italieni au găsit lângă Insula Lanzarote (tot în Canare) o enormă scară submarină, din pietre dreptunghiulare, cioplite și șlefuite din piatră dură, având câteva tone fiecare piatră. Câteva pietre au fost aduse cu mari dificultăți la Salonul nautic Internațional de la
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
cu celelalte țesuturi ale corpului. În timp, acest efect duce la anchiloze, dureri, fracturi etc. în special la genunchi, umeri, șolduri și coate. Osteonecroza disbarică fiind un efect al bolii de decompresie, este considerată o boală profesională. Din acest motiv, scafandrii au nevoie de recuperare profesională mai mare, iar vârsta de pensionare este mai mică.
Osteonecroză disbarică () [Corola-website/Science/319490_a_320819]
-
Yves Paul Gaston Le Prieur (n. 23 martie 1885 - d. 1963) a fost un locotenent și scafandru în Marina Franceză inventator al unui aparat autonom de respirat sub apă și a mai multor invenții militare. Le Prieur intră la Academia Navală în 1902 și a făcut primul său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient, pe crucișătorul
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
mai multor invenții militare. Le Prieur intră la Academia Navală în 1902 și a făcut primul său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient, pe crucișătorul cuirasat "Dupetit-Thouars" și apoi la bordul crucișătorului "Entrecasteaux". În 1907 face primele scufundări ca scafandru de bord (eliberează o parâmă de oțel înfășurată în jurul elicei, treabă pe care un alt scafandru de la bord nu a putut să o facă). În același an, a fost transferat la bordul navei Victor Hugo, iar în 1908 ajunge în
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
său serviciu militar între 1905-1907 în Extremul Orient, pe crucișătorul cuirasat "Dupetit-Thouars" și apoi la bordul crucișătorului "Entrecasteaux". În 1907 face primele scufundări ca scafandru de bord (eliberează o parâmă de oțel înfășurată în jurul elicei, treabă pe care un alt scafandru de la bord nu a putut să o facă). În același an, a fost transferat la bordul navei Victor Hugo, iar în 1908 ajunge în Japonia. În timpul primului război mondial, Le Prieur inventează o torpilă aer-aer (racheta Le Prieur), pentru distrugerea
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
aer-aer (racheta Le Prieur), pentru distrugerea baloanelor de observație și a dirijabilelor, folosită la bătălia de la Verdun în 1916. Demisionează din grad în 1922 și dedică mare parte din timpul său conceperii unui aparat respirator subacvatic autonom care să permită scafandrilor de a deveni independeți de alimentarea de la suprafață. În anul 1926, folosindu-se de un aparat de respirat sub apă al lui Maurice Fernez, brevetează împreună cu acesta un aparat autonom de respirat sub apă. Contribuția lui Fernez la acest aparat
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
clește de nas, ochelari de protecție și o supapă unisens pentru aerul expirat, iar contribuția lui Le Prieur era un manodetentor fixat la o butelie cu aer comprimat. Aparatul Le Prieur-Fernez putea să furnizeze aer, în mod manual, la doi scafandri în același timp la presiune constantă și a rămas în exploatare până în anul 1943 la apariția detentorului automat Cousteau-Gagnant. Le Prieur construiește de asemenea, primele carcase etanșe pentru aparatele de fotografiere și filmare subacvatică. Ca răspuns la succesul lui Jacques-Yves
Yves Le Prieur () [Corola-website/Science/319889_a_321218]
-
Edward, Siebe produce o cască de concepție proprie care se putea fixa pe un costum de scufundare complet etanș. Inovația principală a constituit o supapă montată în interiorul căștii. În anul 1839 în timpul operațiunilor de ranfluare ale epavei "George Royal" de către scafandrii din Marina Regală care foloseau noul echipament Siebe, ofițerul Charles Pasley, îi sugerează lui Siebe detașarea căștii de costum. În 1839, Siebe a patentat acest costum, cu cască detașabilă, cu care se putea lucra la adâncimi de până la 100 m.
Augustus Siebe () [Corola-website/Science/319886_a_321215]