3,463 matches
-
dansul. Nu se mai arunca cu confetti, nu mai țâșneau nori de-azot lichid de sub scenă, ca la „Multi-Stereo“, „Disco-Stop“ sau Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa“. Acum puștimea tremura din tot corpul, scuturată de undele de zgomot. Boxele scuipau miliarde de wați din woofere. Nici o porțiune nu scăpa neatinsă, carnea era electrocutată. Parcă mulțimea primise un shot de heroină. Tocmai când băgam din nou nasul în sticla cu bere, mi-a sunat celălalt telefon. L-am tras din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jur. Mă uit la tendoanele care-mi atârnă peste telecomandă. Mâine poate o să le repar. „Ăsta iar nu semnează.“, am observat. „Se sinucide sau nu?“ „Înainte sau după semnătură?“ „Oricând. Sau îi face felul altcuiva?“ „Nu rezultă.“, a observat Mihnea, scuipând aburi de frig și nemulțumire. „Poate o taie pe fătuca aia a lui; poate doar își desenează franjuri pe vene.“ „Sau poate minte de stinge...“ „N-aș crede. Și, la urma-urmei, minciuna e-o formă alternativă a realității. O variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
românești fuseseră pierdute, țara dispăruse, ștearsă de pe continent. Dar nu la cărți, vândută de boieri, cum cred naivii. Povești de-astea vezi numai în filmele cu Florin Piersic și Marga Barbu: mai o rochie ridicată, mai o sămânță de floarea-soarelui scuipată-n decolteu, mai niște boieri vicleni, care strecoară patria în buzunarele străinilor. În realitate, avusese loc o tranzacție a Economiștilor. Nu poți să câștigi mereu. Mai ales dacă nu ai ce pune pe masă. Noi ce să propunem: patru secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nu-mi da! Dar eu tot o să joc. Nevasta, copiii mici o să mi-i las și în fața ta o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ar fi ucis în fața altarului sau că i s-ar întâmpla ceva de felul acesta, extrem de indecent, ridicol și inacceptabil în societate, desigur că s-ar fi speriat, și nu atât de faptul că ar fi ucis și rănit sau scuipat în obraz în public etc., etc., cât mai ales pentru că toate acestea ar fi avut loc într-o formă atât de nefirească și inadmisibilă. Or, Nastasia Filippovna reprezenta tocmai o astfel de amenințare, deși trecea sub tăcere acest lucru; își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după obiceiul din partea locului. De-atunci lui Marie chiar că nu i-a mai dat nimeni de mâncare; iar cei din sat o puneau pe fugă și nu-i mai dădeau de lucru, ca înainte. Toți parcă voiau s-o scuipe, iar bărbații nici n-o mai considerau femeie, nu-i spuneau decât scârnăvii. Uneori, foarte rar, când se îmbătau duminica, îi aruncau în râs câțiva bănuți, așa, în țărână. Marie tăcea și îi aduna. Încă de pe atunci începuse să tușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nici să povestească ceva nu se pricepe! Începând o dată să vorbească urât și neîntâmpinând rezistență, Ganea își pierdea treptat toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă puțin și poate ar fi început să împroaște cu scuipat, într-atât era de furios. Însă tocmai din cauza furiei orbise, altfel și-ar fi dat seama că acest „idiot“, pe care îl trata cu atâta dispreț, cam prea repede și cu finețe se pricepe uneori să înțeleagă și să redea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
triumfătoare și sfidătoare. Câteva clipe stătură față în față, unul lângă altul. Ganea încă îi mai ținea mâna într-a lui. Varia și-o smuci o dată, încă o dată, din răsputeri, însă nu se mai putu abține și, pe neașteptate, își scuipă fratele în obraz. — Așa fată zic și eu! strigă Nastasia Filippovna. Bravo, Ptițân, te felicit! Ganea văzu negru înaintea ochilor și, întrecând orice măsură, ridică mâna ca s-o lovească pe soră-sa. Negreșit, ar fi lovit-o peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drama lui Lermontov Balul mascat, ceea ce-i o prostie, după părerea mea. Adică vreau să spun că nu-i firesc. De fapt, era aproape un copil când a scris-o. — Sora ta mi-a plăcut foarte mult. Cum l-a scuipat pe Ganka în bot! E curajoasă, Varka! Dar dumneavoastră n-ați scuipat așa și sunt sigur că nu din lipsă de curaj. Dar iat-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Adică vreau să spun că nu-i firesc. De fapt, era aproape un copil când a scris-o. — Sora ta mi-a plăcut foarte mult. Cum l-a scuipat pe Ganka în bot! E curajoasă, Varka! Dar dumneavoastră n-ați scuipat așa și sunt sigur că nu din lipsă de curaj. Dar iat-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-ai ce căuta aici, îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
astăzi la Ganecika: venisem s-o vizitez pe mămica lui, să-mi cunosc viitoarea familie, iar soră-sa mi-a strigat în față: „Chiar n-o alungă nimeni de-aici pe nerușinata asta?“ Iar pe Ganecika, frate-su, l-a scuipat în obraz. Ce să zic, fata are o fire voluntară! — Nastasia Filippovna! rosti dojenitor generalul. Începea să înțeleagă puțin situația, în felul său. — Ce-i, generale? Nu-i cuviincios, da? Am făcut-o destul pe grozava! Dacă la teatrul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mereu) cum să-l prind pe om, cum să-l aduc în starea ca, vărsând în fața lui lacrimi de pocăință, să câștig ceva de la el. Zău că așa-i! Altuia nu i-aș spune - ar râde de mine și ar scuipa; dar dumneavoastră, prințe, judecați omenește. — Uite, exact același lucru mi l-a spus și el mai înainte! strigă prințul. Și amândoi parcă v-ați lăuda. Chiar mă și mirați, numai că el e mai sincer, pe când dumneata ți-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un sicriu mic de aur pentru copilul «congelat» și, pentru asta, să-l dezgroape pe copil. Această ironie a mea Surikov parcă a primit-o cu lacrimi de recunoștință și imediat s-a apucat de realizarea planului. Eu parcă am scuipat în sân și l-am părăsit. Când m-am dezmeticit, Kolea m-a încredințat că n-am dormit deloc și că în tot acest interval am discutat cu el despre Surikov. Minute în șir eram extrem de trist și panicat, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și de ce nu moare? Ia spune-mi, rogu-te! Doar și-a luat angajamentul că moare în trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu mai scuipă sânge când tușește. — Alungă-l. Nu-l urăsc, îl disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doamnelor Epancin, apăru la el Ippolit, atât de ostenit și sleit de puteri, încât, intrând și nescoțând măcar un cuvânt, se prăbuși literalmente, ca leșinat, într-un fotoliu și fulgerător fu zguduit de o tuse insuportabilă. Tuși până ajunse să scuipe sânge. Ochii îi străluceau și pete roșii i se aprinseră în obraji. Prințul bâigui câteva cuvinte, dar acesta nu-i răspunse și mult timp își flutură doar mâinile, cerând să nu fie deocamdată deranjat. În sfârșit, își reveni. — Plec! rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuști de câni ca ale hengherilor, iar noaptea, ca să nu fugă îi înconjura cu cercuri de fier cu țepi. Dosarele tribunalului sunt față. Azi arendașii jidani [î]i biciuiesc pe țărani, înjugă fetele la plug, deschid gura moșnegilor și le scuipă în gură, [î]i țin cu fața deasupra focului. Toate astea sub Constituție, sub regimul greco - bulgarilor, unit cu al jidanilor. De batjocura urdorilor și spurcăciunilor universului a ajuns poporul românesc. Și aceste rele strigătoare la cer d. C. A
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Miron Costin, care-și punea creștetul sub sabie pentru a înlătura un bir nou, când e vorba de a apăra adevăratul popor românesc de esploatarea la care e supus, atunci adio Romînie! Atunci [î]i vezi alături cu jidanii cari scuipă moșnegilor de la țară în gură și le frig ochii deasupra tăciunilor; atunci sunt frați cu străinii și împart "mielul Paștelor" cu ei. Ei, acest adevăr vă doare, confraților, de ați ajuns a răstălmăci pasaje din articolele noastre și a vă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
terfelite... și toate aceste pentru ce? Pentru ca o gașcă de esploatatori să continue a trăi din buget. Dorința de-a rămânea în buget i-au făcut să riște; frica de-a cădea [î]i face astăzi să lingă unde-a scuipat și să-și retragă într-un mod atât de nedemn cuvintele. Suntem siguri că daca 'și reparau greșala prin retragere nici unul din urmașii d-lor nu era obligat a coborî atât de jos scara umilirii precum au coborît-o d. Brătianu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe-o zi pe alta? Sîntem copii noi, pe cari un regisor străin ne pune să ne batjocorim între noi, să ne sfâșiem pentru credințe și, la arătarea unei prăzi, care-i punga noastră, căci e a țării, să ne scuipăm*** și conservatorul să fraternizeze numaidecât cu radicalul, radicalul să devină conservator? Sîntem comedianți cari ne batem de florile mărului pentru petrecerea și câștigul străinilor ce trăiesc aci? Sîntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
jumătate din marile proprietăți erau preluate de arendași care nu urmăreau decât profitul și dezbinarea (vezi răscoala din 1907 - versiunea Paulescu) pentru care nu se sfiau după cum spunea Eminescu „să biciuiască pe țărani, să Înjuge fetele la plug, să-i scuipe pe moșnegi În gură și să-i țină cu fața deasupra focului” (Spitalele rurale - Timpul, 20 august 1881). În acest context circulația bunurilor aducătoare de profit ocolea populația autohtonă, realizând un circuit vicios din ce În ce mai de nepătruns și cu direcții necunoscute
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
umbră a unui obiect”, aproximând în contururi fragile „substanța impalpabilă” a unei stări de spirit exacerbate, extatice: „Nu ți-ai exasperat niciodată dorința până la o extraterestră viziune, până la o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
săruri minerale, cu acțiune benefică asupra sănătății. 3.2.4. PĂMÂNTUL Noi, ființele vii, avem nevoie de pământ, pe care să trăim. -Noi vrem pământ!, -Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut. Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
legătură cu viața pe care o duc. Lirismul acoperă adesea, ca un abur, grăuntele de germinație epică. Narațiunea este statică, evocativă, V. fiind interesat să reconstituie din atmosferă portretul-destin al eroilor, nu acțiunea. Tilia este fierar - omul a ajuns să scuipe foc, asemenea lui Hefaistos; Bucșure are o inimă pustie, „pe care n-o putea umple cu nici o dorință”; Chebere, geambașul de cai, trăiește „o vrășuleală liniștită după o zi de frământare între oameni, laolaltă cu animale și lucruri”; un călugăr
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
remedii naturale Economisiți și Înghițiți saliva. Chinezii din vechime considerau că ea conține substanțe prețioase care Întăresc sistemul imunitar, stimulează energia vitală, tonifică rinichii și, astfel, măresc vitalitatea sexuală. Pentru a economisi saliva, trebuie să vorbiți puțin și să nu scuipați. Chinezii au descoperit modalități eficiente de a favoriza acumularea salivei În gură, pentru a Înghiți cantități mari. Unul dintre secrete este „măturarea” dinților cu limba de trei ori, pentru a genera toată cantitatea de apă posibilă ca punct de pornire
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
la vânătoare, năzdrăvanul este atras de o pasăre, Într-un bordei, unde zărește două oale fierbând pe foc. Își amintește, brusc, o vorbă din bătrâni: dacă găsăști două oale la un foc că fierbe, una s-o spargi și-ntr-una să scuipi. Da' nu-i frumos. Stau așa. Intră pe ușă o fată cu cosâța groasă, fața rumenă, care zboară când flăcăul vrea s-o ia În brațe. Atunci când o prinde, fata Îi spune cerului să se deschidă, că vine-o cânte
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]