KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

onorezi invitația mea. Gărzile pun masa. Patru feluri. O farfurie cu carne de porc prăjită, cu sos de soia, o farfurie cu ridichi, o farfurie cu legume și o farfurie cu tofu picant. Ea înfulecă precum un lup, cerându-și scuze pentru maniere. Viața în Yenan e mult mai grea decât la Shanghai, nu-i așa? zice el. Ca un tată, o privește cum mănâncă. Ea dă din cap, continuând să-și îndese mâncarea în gură. El ia o bucățică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
spațiul de gătit? În noaptea aia, ea e liniștită. Visează că doarme somnul cel din urmă, în timpul căruia inima încetează să-i mai bată, iar obrajii i se răcesc ca gheața la pieptul lui gol pe dinăuntru. La cină, mă scuz de la masă. Mao nu e atent. Mă duc în dormitorul lui, aprind lumina și îmi arunc pantofii din picioare. Mă întind în patul lui. Apoi se aude zgomotul bețișoarelor lui, când le pune jos. Sunetul chibritului cu care-și aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
se ridică și scuipă o gură de frunze de ceai într-o scuipătoare. E felul lui de a mă face să tac. Sunt umilită. Adânc înăuntrul meu, violența începe să se agite. Efortul e prea groaznic ca să poată fi măsurat. Scuză-mă, Jiang Ching. I-am promis tovarășei Fairlynn un tur al Orașului Interzis. Ar fi mare păcat ca o scriitoare ca ea să nu știe ce se află în spatele acestor ziduri mărețe. Nu ești de acord? Știu că nu mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost singură, zise el deodată. Ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod regulat și rămân permanent. În respirația lui, ea miroase moartea. Era și timpul. Cuvintele îi ies accidental din gură. El se răsucește spre ea cu o mișcare rapidă. Scuză-mă, ceea ce vreau să spun e că niciodată nu e prea târziu să te îngrijești ca lumea de propria-ți sănătate. Mai nou, încerc să mă ridic și să merg, gâfâie Mao. Pur și simplu merg întruna. Mi-e teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

doamnè care lucreazè la Muzeu, are probleme cu Internetul! Cu ce?! se mirè pe bunè dreptate femeia cumsecade de dincolo de ghișeu, dar nu mai am timp sè-i explic despre internet fiindcè, exact în aceastè clipè, sunè telefonul de pe birou, Mè scuzați un moment! se intoarce ea înspre telefon, un telefon vechi, negru, cum n-am mai vèzut demult, Nu, n-a întrebat nimeni de dumneavoastrè! Dar, stați puțin! revenind la mine, Cine ziceți cè v-a trimis? Pèi, eu sunt de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
românè, cum naiba sè trèiești împècat cu timpul într-o limbè care, printr-o suitè de prepoziții, îi submineazè orice precizie și rigoare?! Pe la patru a fost pânè la urmè patru și douèzeci și cinci de minute, ea s-a scuzat cè l-a fècut pe Matei sè aștepte, nu-i nimic, am fumat trei țigèri și am admirat curtea interioarè a muzeului în lumina dulce a dupè-amiezii de septembrie, Hai sus! Urcând scèrile îmi explicè de ce a întârziat, N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
apoi, ea bètând ritmic cu țocurile pantofilor pietrele din caldarâm, tulburând liniștea întunecatè de sub bolțile intrèrii, ieșim în stradè, Vè pot conduce, mè ofer eu agèțându-mè de fiecare moment, Sunt cu mașina și mai trebuie sè fac niște cumpèrèturi, ea scuzându-se, Îți mulțumesc cè m-ai ajutat, dacè voi mai avea nevoie de tine, Stiti unde sè mè gèsiți, N-aș vrea sè-i mai dau drumul, rem e o femeie cèsètoritè, Aș putea sè vè însoțesc! Unde? La cumpèrèturi! Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
atrasè de ceea se întâmplè la intrare, Eu încremenind când o vèd intrând, Spune-mi pe nume! Ana? Maria? Real name! ea felicitându-l pe directorul meu, elegantè și singurè, eu interceptând frânturi din conversația ei cu sèrbètoritul, cerându-și scuze pentru soțul ei, N-a putut sè vinè, e plecat la București! Se va revanșa fațè de tine, adresându-se directorului, știam cè se cunosc, altfel n-aș fi fost trimis la Muzeul de Artè special pentru ea, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
clasa a șasea a fost prins în wc-ul școlii fumând cu alti derbedei, când, mai târziu la liceu, acelasi elev, excepțional la informaticè, a intrat că un naiv într-o combinație periculoasè de hackeri și poliția, colegi de-ai tatei, scuzându-se, au venit acasè la percheziție, cănd militarul în termen Matei a sèrit noaptea gardul unitèții că sè se ducè în oraș cu o scrisoare cètre iubita unui coleg de grupè, coleg care încercase sè se sinucidè și zècea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
serviciu, Pe unde ați mai umblat, domnu’ Matei? întâmpinându-mè binevoitor, încântat sè mè vadè, Mi-am luat câteva zile liber, îi explic eu, acum sunt în trecere, am nevoie de ceva din birou, E și Ilarie sus, îmi spune portarul scuzându-se pentru intruziunea nocturnè a fiului sèu, Atunci e deschis în birou! Da! Bine, urc și eu! Sè-mi spuneți, vorbindu-mi el din capul scèrilor, dacè Ilarie vè face probleme! Nu-mi face nici un fel de probleme, îl liniștesc eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
observat când, îmi fac un nod imaginar la batistè în cazul în care aș uită astèzi sè-mi cumpèr unul nou, amintindu-mi cè am primit de la Șerban și de la soția lui câteva obiecte de toaletè, Mariana a fost cu ideea! scuzându-se Șerban pentru cadou, Oare unde naiba o fi?! Deschid dulèpiorul de la baie, dar, în afară unor lamele de râs folosite, cu spumă uscatè pe lamè, a unei sticluțe goale de parfum, a unei cutii de aspirine, pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
vizavi de statutul virtual al soției mele, Oare ce și-o fi imaginând plutonierul major, aflat în prag de pensie, cè înseamnè o soție virtualè?! Dar un telefon pot sè dau? îndrèznesc eu, Mi-a rèmas mobilul în mașinè, mè scuz eu pentru îndrèznealè, iar bradul tèiat de tatèl lui Ilarie nu mai poate vorbi! În America? indignându-se de neobrèzarea cu care mi-aș permite sè cheltuiesc banii contribuabililor pe telefoane personale în America, La nevastè-ta vir, è, è?! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
tine și cu mama! mama a pregètit prèjiturele bune, în casè miroase frumos, tu ai cumpèrat bradul, Unul mic, doar așa ca simbol, sè știm și noi cè e Crèciunul! îți dè mama de grijè în fiecare an, dar tu, scuzându-te cè n-ai gèsit, cumperi unul mare încât abia întrè pe ușè, Te rog sè mè ierți cè te-am mințit pe tine și pe mama, spunându-vè cè voi fi cu o fatè de Crèciun, fèrè sè fac precizèrile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

brațe pe Christa peste prag? Mintea Îi era prea Întunecată ca să-și mai amintească, a doua zi, dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie. Și, Înainte ca el să aibă timp să-și revină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
un zid de apărare. Acest lucru a plăcut mult italienilor, dar a iritat pe un tînăr comunist spaniol (se pare disident filo-chinez), care a ținut să declare că nu este de acord cu acest discurs. Italienii au ținut să se scuze. Sursa a căutat Însă să creeze o atmosferă de Încredere În jurul său, Încît acest incident i-a folosit. Era exact o atmosferă necesară unei eventuale contactări a lui din partea organelor de informații italiene. Faptul Însă nu s-a produs, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
irascibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar, corpul ei se usucă și este tot mai neprimitor, doar secrețiile trecutului au rămas intacte. Pentru această iritabilitate o să se scuze, peste vreo oră, două, depresia lasă urme, Înțelege și tu, el Înțelege, el nu se Înfurie, nu reacționează În nici un fel, mai bine să se descarce, să spună ce vrea decât să conducă nervoasă. —Te-ai supărat când am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
rochia asta roz cu alb Îmi place. — Întoarce-te, Buni, să-i văd și la spate modelul. Dar mai ai tu, Buni, o rochie roșie? — Mai ai tu, Buni, o rochie portocalie? — Verde criant? Bleu ciel? — Vai, Buni, de ce te scuzi? Ăsta e genul tău! Ție numai așa Îți stă bine! Dacă altele au chef să umble În negru și cu basmaua pe cap, n-au decât să se băbească! Cum să fii babă, tu, care ai sufletul cel mai tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
și pe care În veci nu-l vede soarele... * Fețele lor neclintite de tineri bine-crescuți: ca și când glasul lui, dintr-odată patetic, și sunetele ciudate ale acestei limbi de mult moarte nu Îi Îndeamnă În nici un fel să râdă. El se scuză, râzând: — Odiseea, tot ea! La lucrarea, foarte exigentă, de an, de la seminarul teologic, mi-am ales să refac traseul călătoriei În lumea de dincolo pe baza informațiilor existente În literatura greacă, lectura de bază fiind Odiseea... Dar cum de ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
și imprevizibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar. A rămas această iritare pe care nu vrea să și-o controleze, chiar dacă peste vreo oră, două are să se scuze, depresia lasă urme pe viață, știu că tu mă Înțelegi. * — Dar, după moartea lui Hermann, au fost anii mei cei mai dificili, Într-adevăr! Cum Hermann nu a murit pe loc, ci după o lună, din cauza traumatismelor interne, o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În panică: — Dragii mei, scuzați-mă, acum observ că s-a Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora aceasta, mi-e imposibil acum! Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
acasă, că la instituție s-ar putea pierde. Nu mi-ai mai scris nimic despre rugămințile mele, dacă au trezit vreun ecou printre prietenii dumitale. Poate demersurile În această privință nu vor fi avut succes. În acest caz, Îți cer scuze pt. osteneala pe care ți-ai dat-o, mulțumindu-ți pentru bunele intenții. Nu Îți ascund că uneori visez la eventualitatea vreunei călătorii pe care aș putea-o face la Roma, pentru care mi-ai dat, cu generozitate, speranțe. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
intensificarea eforturilor de recrutare a lor ca agenți ai noștri pentru a supraveghia informativ familia Manu Traian. Acum o să o adaug și pe Dobrotă Florica. — Procedura? La ce te-ai gândit? — În ce privință, tov colonel?... În privința mă-tii, mă scuzi, locotenente, așa e vorba noastră românească, din popor! Mama dumneavoastră e colega noastră, n-a ieșit Încă la pensie, nu? Dar noi ce vorbeam? Cum Îl brichisim pe Izvoranu-tatăl! La planuri de măsuri pe hârtie ești bun, bă, dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
voie să te abați! Să fi fost tot tu, dar cu douăzeci de ani În urmă!... Iar dacă te-ai Încăpățânat să ajungi acum, firesc ar fi fost ca, la ospețele voastre tradiționale, după o oră, două să te fi scuzat la toată lumea și să te fi ridicat de la masă! Absurd, draga mea! Cum să fi stat doar o oră și să mă fi ridicat, când se sărbătorea tocmai venirea mea? Oricum, trebuie să Îți spun că, la o oră rezonabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

mai select auditoriu. Excelență!... Madame mi s-a părut a fi o femeie care știe să se joace cu ouăle fără să le facă omletă - hm, hm! - decât atunci când vrea ea. Cam așa văd eu lucrurile. Vă rog să mă scuzați, monsieur le comte, pentru cuvintele mele proaste. Contele amuți. Nu pricepuse nimic, dar nici să-i spună asta slugii nu se făcea. Julien îl punea, ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]