3,378 matches
-
secolului trecut, chiar pe cel ce mă avea sub urmărire directă la Focșani, un maior de Securitate și asta fiindcă în noiembrie 1989 el nu m-a lăsat să urc în trenul rapid din care trebuia să fiu aruncat de securiștii de la București, fiind pe o listă națională a celor care trebuiau să fie lichidați fizic (lasă că, după acest incident, maiorul de Securitate a organizat la Focșani un proces public, pe 5 decembrie 1989, la care m-au executat scriitorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o capodoperă (nu atât să am succes, ci să am operă de valoare). Sunt momente, în istorie, când e mai importantă moralitatea decât talentul... Cum caracterizezi vremurile acestea în care mulți dintre foștii cenzori conduc destinele culturii, în care foștii securiști ne râd în nas din Parlament, din guvern, din funcții publice. Cât de vinovați suntem (toți) de această riscantă restaurație? Putem să vorbim până mâine pe seama acestei teme din întrebarea ta. Moralitatea, mai importantă decât talentul, spui deja e suspectă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sex, dus la extrem, împotriva naturii), oportuniștii și profitorii publici sunt dați exemple de realizare în viață (dacă ai bani și ești interlop, ești mare, inclusiv în literatură). Faptul că azi se regăsesc foști cenzori în funcții publice și că securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
doi ani și trei luni, iar soră mea Ileana era la sânul mamei, doar de câteva luni. În beciurile Securității din Sighet, mama a trăit o execuție simulată, într-un miez de noapte, mi-a povestit înainte de a muri că securiștii m-au prins de picioare în fața ei, simulând că îmi zdrobesc capul de pereții subsolului unde o torturau dacă nu mărturisește unde se ascund "partizanii". Ca să nu-și sacrifice familia, tata s-a predat împreună cu tot grupul, iar la trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiind singurul care a refuzat orice formă de colaborare cu torționarii. Pentru că l-au omorât înaintea simulacrului de proces (ceea ce este o crimă împotriva umanității, ce nu se prescrie niciodată!), oficialitățile au simulat că a evadat, veneau noaptea dubele de securiști în Dragomirești și-o terorizau pe mama și neamurile, făcându-se că-l caută pe fugar prin pivnițe și poduri, prin clăile de fân și șoapre, așa că mama nu s-a căsătorit timp de 15 ani, așteptându-l pe tata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la adresa sistemului comunist, ce luase oamenilor aproape totul, dar cel mai des îmi tăiau strofa la care te referi și tu: Lumea asta aiurită/ Stă pe-un tron de dinamită/ Nu se naște un copil/ Făr' o tonă de trotil. Securiștii din TVR au făcut legătura cu faptul că eu lucram pe atunci în Borșa, zonă minieră, unde artificierii aveau evident dinamită, și s-au gândit că aș putea face și eu rost de trotil de la ei, să arunc în aer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice margini imaginabile și orice raționalitate, n-are rost să dau acum amănunte în plus, o voi face poate cu alt prilej, principalul șlagăr al Cenaclului Flacăra ajunsese Trăiască Ceaușescu, trăiască România! (și acest cântec are o poveste uluitoare), iar securiștii prezenți la spectacole cronometrau deja câte zeci de minute și secunde scandau marile mulțimi de pe stadioane, din sălile sporturilor și din centrele orașelor, "Cea-u-șes-cu-Cea-u-șes-cu" și câte zeci de minute "Pă-un-nes-cu-Pă-u-nes-cu"! Mai puteam să fiu compatibil cu asemenea lucruri și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de note pe marginea baricadei și tranșeei, chiar ce am publicat în "Flacăra", înainte de 1989, sunt lucruri reale despre oameni reali, atât cât s-a putut vorbi despre realitatea vie în acei ani, ca să nu mă înhațe cu texte propagandistice securistul care l-a înlocuit pe Adrian Păunescu, timp de cinci ani, la conducerea celei mai citite reviste din România, nu stăteam în redacție, eram tot timpul plecat pe teren, acolo unde nu se înghesuia nimeni să meargă, întotdeauna am găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acest moment. Evenimentele ulterioare de la Brașov conduc la concluzia că autoritățile au acordat atenție considerabilă greviștilor ieșeni. Să revenim însă la relatările unui fost director al fabricii: „ - Asta s-a întâmplat pe la 10 jumătate, domnule, știți cum intrau pe poartă securiștii ? Cred că dacă îi aduna cu ceva, nu veneau, iar de la București veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium, la „Plopii fără soț”, acolo este un heliodrom, așa și apoi veneau în Nicolina. Face o ședință de aia super și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii de la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C.C., unul căruia îi spunea Blanaru”. În cele din urmă, școlii i s-a atribuit partea ei de „vină”, reală sau imaginată, iar directorul adjunct responsabil a fost scos principal vinovat, că nu se ocupă de pregătirea de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
au fost câțiva, eu știu ?! Focuri din ăstea, de răzmeriță, grupuri de oameni, căror nu prea le convenea regimul, nu le convenea modul cum sunt tratați și că nu primesc salariu. Ș-atunci, te așteptai să fii chemat, fie la securistul fabricii, fie la secretarul de partid și să-ți spună ceva care, poate că nu-ți convenea sau poate te înspăimânta. Și, atunci, întotdeauna, am fost, am văzut treburile cu teamă. S. P.: - Vă mai amintiți... D. G.: - Deci, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ies în Vest. Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Am vrut să ies, să mă duc, să vad și eu Vestu’. Eram înnebunit de curiozitate. Și-am primit viză. Nici în visele ălea mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu, nu-mi aduc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai... [râde], nu mi-am imaginat, dar, n-am fost chemat niciodată la securistul fabricii ! La securistul fabricii, cum era, cum auzeam, erau chemați din acei de care mai răi de gură, pe-acolo. S. P.: - Vă mai amintiți numele securistului fabricii ? D. G.: - ...dacă mă străduiesc puțin cred că da... [se gândește]... Nu, nu-mi aduc aminte, cel puțin știu că a fost promovat, deci, un tip deosebit, inginer, inginer electronist, a fost promovat, din câte am avut eu informații
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
chiar așa !” „- Păi, iaca, nu știu, ăla, șeful vostru o apreciat că nu-i chiar așa ! [râde] Și v-o lăsat fără bani.” Din momentul ăla, asta s-a întâmplat pe la 10 jumătate, dom'le, știți cum intrau pe poartă securiștii ? Cred că dacă îi aduna cu ceva, nu veneau, iar de la București veneau cu elicopterele, se opreau în Bucium, la „Plopii fără soț”, acolo este un heliodrom, așa și apoi veneau în Nicolina. Fac o ședință de aia super și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
În rest, nu aveau ? Ș. B.: - Atâta, nu, nu. Alea erau întreprinderi specializate pentru așa ceva, nu te joci cu armamentu’. I. A.: - Dar, în funcția care ați avut-o, ca director, aveți idee dacă erau infiltrați așa-ziși turnători sau securiști pentru a trage de limbă... muncitori sau... Ș. B.: - [Râde] Dacă vreți să vă spun ș-am aflat de-abia când o cedat Ceaușescu, atunci, în ’89, traducătorul care-l aveam cu... rușii, care făceau recepția la boghiuri, mama lui
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii, la practică. Și următorul pas a fost venirea în anchetă a unui securist, sigur, din C. C., unul căruia îi spunea Blanaru... O figură care, evident, primul lucru s-o luat... de directoru’ cu practica, o pus el întrebări de genul ăsta, că nu ne ocupăm suficient de elevi, că-i un haos, c-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dacă am fi un popor de ciobani, am pune mâna pe ciomag. În varianta modernă, miorița lae își prevestește propria moarte: „Stăpâne, stăpâne, / Cheamă și doi câne: / Unul pechinez, / Altul maidanez. ” * Granițele noastre sunt perfect securizate: a) sunt pline de securiști; b) prin ele nu trec decât infractorii. * Cuvintele zboară din gură-n gură ca pasările din creangă-n creangă. * Cei ce-ți bagă binele pe gât urmează să-ți scoată ochii. * Banii nu aduc fericirea, dar nici lipsa lor nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
pe deplin. După cum susține Valeriu Anania se pare că singura sa activitate a fost rugăciunea, inițierea sa isihastă, poeziile cu aceste teme. Câștig după care alergase încă de prin 1939, când a pornit pe calea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus... 8 — Securiștii au năvălit în casa din strada Dr. Staicovici în ziua de 3 august 1958. Eu nu mai stăteam acolo, rămăsese tata, surorile lui mai mari și fratele meu Ionică. Au intrat în casă și au făcut percheziție, au căutat peste
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de inimă. Cei care scotoceau prin odăi erau șase cu toții, cel puțin așa mi-a spus tata. Bunicul era însoțit la baie cu pistolul în ceafă. Percheziția a durat cam cinci șase ore. Ore de coșmar. Spre dimineață, unul dintre securiști ne-a cerut să-i dăm ciorapi de lână și flanele călduroase. Apoi au pus sigiliu pe odaia bunicului, pe care l-au dus ținându-l strâns de brațe, ca pe un criminal periculos, spunea Andrei Voiculescu, nepotul poetului, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Nastase cât mai sus în funcții, Securitatea nouă, SRI, își asigură o existență durabilă, susținere financiară câtă solicită, deci o continuitate "fericită". De fapt, aceasta simbioza s-a văzut de nenumărate ori prin atitudinea lui Adrian Nastase de apărare a securiștilor "patrioți" împotriva deconspirării securității, împotriva CNSAS-ului, până când a găsit soluția: o lichea la conducerea instituției, în apărarea lui Ristea Priboi și alții. Și atunci, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, relațiile socrului Angelo Miculescu, "pilele" puse de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și-a terminat studiile la Moscova și fusese recrutat în 1978 de serviciile sovietice. El a perfectat vizită la București a lui Eduard Sevarnadze, la numai două săptămâni de la "revoluția din decembrie"; a păstrat și chiar a mai adus alți securiști la Externe; avea farmec personal, un înalt profesionalism, datorită unei îndelungate experiențe. Cu toate aceste "calități revoluționare", Serghei Celac a fost înlocuit cu Adrian Nastase, care, la 40 de ani, devine conducătorul Afacerilor Externe ale României. El a fost unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
noi, prostind un intreg popor traumatizat de comunism, năucit de dezinformările loviturii de stat, minjit prin "baia de sânge", de "teroriștii care trăgeau din orice poziție" și cei 60.000 de morti (ai lui Brucan). Și au venit din urmă securiștii, care îi aveau la mâna pe uzurpatorii lui Ceaușescu (dar și pe noii demnitari) cumparându-si astfel iertarea și neoexistenta în noua epoca, o epocă a furtului, a jafului național, a șantajului și a nemerniciei. Adrian Nastase a trecut rapid de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
unui mare specialist european în economie, finanțe și afaceri. Întrebarea a fost așa: „ce trebuie să facem în România, când după revoluție, foarte multe mijloace de producție și aproape tot capitalul privat au intrat în mâna fostei nomenclaturi, a foștilor securiști și activiști de partid?” Răspunsul a fost foarte neșteptat: „Nu trebuie să faceți nimic. Dacă aceștia vor ști ce să facă cu banii, vor creea locuri de muncă și vor produce bunuri care se vor putea vinde, bravo lor. Dacă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
român are în mintea lui și apără în public imaginea unui om politic ideal, corect, cinstit și bine intenționat, despre care, imediat alături, un altul afirmă că acesta e un hoț, un vândut, un afacerist lipsit de scrupule, un fost securist, comunist sau inkavedist. Toți sunt însă de comun acord, că dacă sunt ploi, inundații, înzăpeziri, incendii, alunecări de teren, străzi deteriorate ori scumpiri la benzină, alimente, transporturi și energii (că doar suntem în criză economică mondială), vinovat este numai Președintele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]