3,426 matches
-
până în anul 1686, când a intrat cu oaste în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine în Polonia și pe mitropolitul cărturar Dosoftei. De teama unor jafuri, mitropolitul a luat cu el, din Suceava, moaștele Sfanțului Ioan cel Nou, odoarele și documentele Mitropoliei. Au fost duse și așezate la Jolkiew, unde a viețuit și mitropolitul Dosoftei până la moarte (1693). Cinstitele moșste au rămas în pământ străin până în 1783, cănd episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a reușit
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
Jolkiew, unde a viețuit și mitropolitul Dosoftei până la moarte (1693). Cinstitele moșste au rămas în pământ străin până în 1783, cănd episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuți a reușit să le readucă acasă, fiind reașezate tot în fosta catedrală mitropolitana cu hramul Sfanțului Gheorghe. Aducerea lor a fost posibilă pentru că la acea dată atât partea de nord a Moldovei (Bucovina), cu orașul Suceava, cât și o parte din Polonia (cu orașul Jolkiew) erau încorporate în Imperiul Austriac (sau habsburgic). O nouă strămutare a
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
lor a avut loc în cursul primului război mondial, când, spre a fi ocrotite, au fost duse la Viena și adăpostite în capelă ortodoxă română din același oraș. Revenirea Bucovinei și a Basarabiei la țara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfanțul Ioan să devină iarăși ceea ce a fost veacuri de-a rândul, adică "ocrotitorul a toată țara Moldovei". Patimile Sfanțului Ioan cel Nou au fost reprezentate în pictură multor biserici din Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara în pronaosul bisericii
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
și adăpostite în capelă ortodoxă română din același oraș. Revenirea Bucovinei și a Basarabiei la țara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfanțul Ioan să devină iarăși ceea ce a fost veacuri de-a rândul, adică "ocrotitorul a toată țara Moldovei". Patimile Sfanțului Ioan cel Nou au fost reprezentate în pictură multor biserici din Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara în pronaosul bisericii de la Dobrovăț, de lângă Iași, în 1529. Câțiva ani mai tarziu, în 1546, a fost zugrăvita viață și pătimirea să
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
al bisericii mănăstirii Voroneț, ctitorie a lui Ștefan cel Mare. Scene asemănătoare apar și în pictură catedralei episcopale din Român. în pridvorul închis al bisericii mănăstirii Sucevița, ctitoria Movileștilor, apar 14 scene din viața și pătimirea să. Scene cu pătimirea Sfanțului Ioan cel Nou se pot admira și în pictură interioară a bisericilor de la mânăstirile Secu și Sihăstria din jud. Neamț.
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
Legenda spune că însăși Maica Domnului le-a apărut celor câțiva călugări sub forma unui stâlp de foc, si, pășind către ei, și-a imprimat urma piciorului pe o piatră, care a devenit apoi obiect de cult sub numele de “Sfanțul Picioruș”. În secolul 16, mănăstirea a devenit suficient de bogată ca să fie extinsă și reconstruită din piatră. O boieroaica din partea locului, Ana Hojska, a contribuit prin numeroase danii la prosperitatea Lavrei; una din donațiile cele mai importante fiind o icoană
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparnița care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Alături de ea s-au contruit un paraclis în 1862 și o trapeza în 1888. Un incendiu din 1874 a prilejuit redecorarea catedralei în stil ortodox. Ansamblul adăpostește pe langă mormântul ctitorului două din cele mai faimoase relicve ale Ucrainei, piatra Sfanțului Picioruș și Icoana Născătoarei de Dumnezeu. Pe latura de Sud-Est a catedralei se înalță turnul clopotniței construit între 1861 și 1869. Acesta are o înălțime de 65 de metri și 4 nivele, fiind unul dintre cele mai înalte din Ucraina
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
și 1912 s-a construit în incinta ansamblului Catedrală Sfintei Treimi după planurile arhitectului Alexei Sciusev. Aspectul ei auster este inspirat de arhitectură eclezială rusă din nord. Portalurile sunt decorate cu frește și mozaicuri de Nicolas Roerich. Bisericile rupestre ale Sfanțului Iov și ale sfinților Antonie și Teodosie sunt practic peșteri de mici dimenisuni săpate în stâncă pe care e construită Catedrală. Construcția lor s-a desfășurat între 1774 și 1860. Două construcții recente întregesc ansamblul, una finalizată în 1997 pentru
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
și de a promova cultura populară catalana au fost recunoscute de către orașul Vilafranca del Penedés, care a acordat grupului Medalla de la Vila (medalia orașului), precum și de la Generalitat de Catalunya (Guvernul catalan), care i-a acordat Creu de Șanț Jordi (Crucea Sfanțului Gheorghe). Activitatea de construire de turnuri umane are propria nomenclatura. Pentru a înțelege mai bine aceste informații, găsiți mai jos unele dintre cele mai frecvente expresii sau cuvinte care nu pot fi traduse, dar pot fi explicate. Numele fiecărui turn
Castellers de Vilafranca () [Corola-website/Science/315032_a_316361]
-
de fapt Feliciano Paoli, (n. 25 iulie 1818, Florența - d. 27 februarie 1885, Viena) a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif și primul episcop, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de București. În 1846 tânărul Paoli s-a călugărit în Congregația Călugărilor Pasioniști, unde a luat numele de "Ignatius", si a fost hirotonit în 1849, după terminarea studiilor lui teologice la Romă
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
accea a luat parte la Primul Conciliu Vatican. La data de 19 august 1870 preotul a fost desemnat de către Papă Pius al IX-lea că Episcop de Nicopole pentru Bulgaria și administrator apostolic al Valahiei. Episcopul a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif din București. Construcția a fost terminată la sfârșitul anului 1883. Fondurile necesare pentru construirea bisericii au venit de la credincioși, personalități remarcabile ale Principatelor Române, precum de la prieteni și sponsori străini, cunoscuți de Paoli. În august 1871 episcopul Paoli a
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
a fost strămutata în cadrul complexului monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. A fost adusă din localitatea Acmariu din comuna Blandiana, județul Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00170
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
din Albă Iulia. A fost adusă din localitatea Acmariu din comuna Blandiana, județul Albă. A fost construită în anul 1768 suferind ulterior diverse modificări. Biserică se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: AB-II-m-B-00170. Are hramul ""Sfanțul Nicolae"". În localitatea de origine biserică de lemn se află pe un dâmb, în partea de vest a așezării. În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
dâmb, în partea de vest a așezării. În 1960 satul Acmariu și-a construit o biserică de zid, si nu mult după acest fapt, paragina a cuprins lăcașul de lemn părăsit. Biserică a fost salvată prin mutarea în complexul monahal Sfanțul Ioan Botezătorul din Albă Iulia. Pereții edificiului, alcătuiți din câte șase bârne de stejar, îmbinate la colțuri, aidoma celor din 1624, de la Almașul Mic, înscriu un plan dreptunghiular, cu absida decroșata, poligonala cu cinci laturi. Foișorul turnului de pe pronaos, cu
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
în apele Dunării înainte de formarea lacului. Sunt și legende care explică cum a aparut musca în peștera. Ea s-ar fi născut dintr-un cap al balaurului cu 12 capete ucis de Iovan Iorgovan, sau din capul balaurului ucis de Sfanțul Gheorghe, că și-ar avea originea într-un parau infectat de scorpioni, șerpi, viespi otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiana din împrejurimile Golubacului. Gură peșterii este de forma ovala cu diagonale de 8 și
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
porc. Rețetele sunt dobândite din generații în generații și au un anume fler andalucian ce ademenesc turiștii să mai vină și în viitor. În Malaga aproape peste tot există festivaluri tradiționale. Majoritatea festivalurilor au loc vară și se numesc fiestele sfanțului lider sau mai bine cunoscute sunt ca și “feria”. Săptămâna Sfântă e un important festival peste tot in Spania, mai ales in Andaluciia. Pe lângă acestea sunt și numeroase festivaluri gastronomice ce au devenit foarte populare în ultimii 10 ani. Coride
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
și Avienus. Dată fiind obscuritatea unor pasaje din "Phainomena", explicațiile la acest poem au apărut încă din Antichitate. Cele mai cunoscute sunt cele ale lui Geminos din Rodos (secolul I), ale lui Achilles Tatius (prin anul 200), ale lui Leontius / Sfanțul Leontie (secolul al VII-lea). Numele stelelor pe care le utilizăm vin, în majoritate, din poemul lui Arătos: Ptolemeu le-a păstrat în lucrarea să "Almageste", iar tradiția arabă le-a transmis până la noi. Manuscrisul "Aratea din Leyda", un codex
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
să "Almageste", iar tradiția arabă le-a transmis până la noi. Manuscrisul "Aratea din Leyda", un codex carolingian conținând capitolele de astronomie din „Phainomena”, compus prin anul 825 în Lotharingia, este astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise ale acestei opere. Sfanțul Apostol Pavel reia un citat din Arătos, ca și el originar din Cilicia. Potrivit autorului cărții Faptele Apostolilor, Pavel îl citează pe poetul Arătos în discursul său adresat atenienilor: „[...] precum a spus-o chiar unul din poeții voștri: «Căci vită
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
lucrări ale sale. Biserică Sfântă Vineri Ploiești Program Liturgic Luni și Marți 08.00 Utrenie și Acatist 17.00 Vecernia și Acatist Miercuri 08.00 Utrenie 09.00 Sfântă Liturghie și Acatist 16.00 Vecernie și Acatist 17.00 Taină Sfanțului Maslu Molitvele Sf. Ioan Gură de Aur Joi 08.00 Utrenie și Acatist Vineri 07.15 Utrenie 08.30 Sfântă Liturghie 10.00 Acatist 10.30 Taină Sfanțului Maslu Molitvele Sf. Vasile și sfințirea aghiasmei mici 17.00 Vecernie cu
Biserica Sfânta Vineri din Ploiești () [Corola-website/Science/320069_a_321398]
-
Sfântă Liturghie și Acatist 16.00 Vecernie și Acatist 17.00 Taină Sfanțului Maslu Molitvele Sf. Ioan Gură de Aur Joi 08.00 Utrenie și Acatist Vineri 07.15 Utrenie 08.30 Sfântă Liturghie 10.00 Acatist 10.30 Taină Sfanțului Maslu Molitvele Sf. Vasile și sfințirea aghiasmei mici 17.00 Vecernie cu Litie Acatist Sâmbătă 08:00 Utrenie și Sfântă Liturghie 09.30 Slujba parastasului 17.00 Vecernia Duminică 08:00 Utrenie 09.45 Sfântă Liturghie
Biserica Sfânta Vineri din Ploiești () [Corola-website/Science/320069_a_321398]
-
cu cele necesare. Acestea sunt realizări obținute cu: preoții conslujitori Tănase Niculescu (†2001), Ghe. Zaharia (1996-2005), Petre Ignat (2005 - ) și Silviu Marian Chițu (2005 - ), epitropii Teodor Palade, Iulian Meșina, consilieri și credincioși, sub patriarhii Teoctist (†2007) și Daniel. Planul bisericii Sfanțul Gheorghe Grivița este de dimensiuni mari (33x15-18,5 m), de tip triconic, cu o turla poligonala zvelta peste naos și alte două turnuri octogonale mai mici, cu baze asemenea, ce flanchează vestibulul la fațadă. Pronaosul este acoperit cu o bolta
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
află ferestrele cu ancadramente înguste și înalte terminate semicircular și parapetele acestora îngrijit decorate. De o parte și de alta a portalului de intrare, sub pridvor, există două mozaicuri icoane în care sunt reprezentați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Icoana Sfanțului Gheorghe patronul bisericii, lucrata în mozaic, este așezată într-o nișă deasupra pridvorului sub un mic fronton curbat. Deși este tratată orizontal, existentă celor trei turle zvelte, precum și faptul că biserică este mult înălțata față de nivelul trotuarului, lasă privitorului o
Biserica Sfântul Gheorghe - Grivița () [Corola-website/Science/320196_a_321525]
-
său secular a fost Rastko Nemanici (în sârbă ). A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb Ștefan Nemania și astfel membru al Casei Regale Nemanici. a influențat literatura medievală sârbă. În 1219 a redactat prima constituție din Șerbia - Nomocanonul Sfanțului Sava (în ). A fost o compilație de drepturi civile bazat pe dreptul român, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă marea
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]