3,605 matches
-
București s-a făcut o liniște de cavou. După care Robert Wilson, invitat pentru a i se decerna titlul de Doctor Honoris Causa, a început să vorbească. Să stea într-un picior, să scoată sunete sparte, să scrie frânturi de silabe, să accentueze corporalitatea radicală a plasticii dramatice pe care a încercat să nu o subscrie zonei decorative sau ilustrative a teatrului. Într-un volum de interviuri cu regizori care vorbesc despre componentele esențiale ale esteticii lor - Mise en scène et
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
mare cu cel arătător); • după natura relației cu interlocutorul: apropiere/distanțare (gesturi de uniune: salut, sărut, rugăciune/gesturi agresive și de batjocură). De cele mai multe ori însă, sintagma gestuală (gestul în sine) nu apare ca un cuvânt morfem, ci ca o silabă fără sens sau ca un fonem inert. În acest caz, sensul gestului este dat de contextul în care se manifestă și cuprinde: macrocontextul (condițiile sociale, economice, politice, culturale, educative, instituționale) și microcontextul (condițiile spațio-temporale care influențează codarea și decodarea gestului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de timp disponibil în direcții colaterale scopului discursului didactic al profesorului. Persoanele care prezintă un ritm alert sunt considerate mai credibile și puternice până la un punct. Cercetările efectuate de dr. David Buller de la Institutul Cooper sugerează că până la 375 de silabe pe minut competența unui vorbitor crește, apoi staționează, iar la o viteză mai mare, scade mai repede 97. De multe ori, elevii care au un ritm alert în oferirea răspunsurilor la examenele orale sunt etichetați ca fiind bine pregătiți, serioși
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități de lied. Acestea par a fi necesare exerciții după clipe de ardere epuizantă, sub amenințarea unor „abisale guri”, gata să absoarbă fragila alcătuire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
FONOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE / 11 Repere teoretice / 11 I.1. Unități fonetice/ fonologice / 11 I.2. Sunetele limbii române / 14 I.3. Corespondența sunet/ sunete literă/ grup de litere / 17 I.4. Grupurile de sunete/ grupurile vocalice / 18 I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe / 19 I.6. Semnele de ortografie și de punctuație / 20 I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale / 26 I.7.1. Principiul fonetic/ fonologic / 26 I.7.2. Principiul etimologic/ tradițional-istoric / 28 I.7.3
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
11 Repere teoretice / 11 I.1. Unități fonetice/ fonologice / 11 I.2. Sunetele limbii române / 14 I.3. Corespondența sunet/ sunete literă/ grup de litere / 17 I.4. Grupurile de sunete/ grupurile vocalice / 18 I.5. Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe / 19 I.6. Semnele de ortografie și de punctuație / 20 I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale / 26 I.7.1. Principiul fonetic/ fonologic / 26 I.7.2. Principiul etimologic/ tradițional-istoric / 28 I.7.3. Principiul morfologic / 29 I.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Unități fonetice/ fonologice suprasegmentale 10 Accentul, intonația, pauza și ritmul/ cadența sunt reperabile la nivel suprasegmental, având funcții specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fonetice/ fonologice suprasegmentale 10 Accentul, intonația, pauza și ritmul/ cadența sunt reperabile la nivel suprasegmental, având funcții specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cadența sunt reperabile la nivel suprasegmental, având funcții specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
reperabile la nivel suprasegmental, având funcții specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nivel suprasegmental, având funcții specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
specifice în comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
comunicare. Accentul 11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
11 pronunțarea mai apăsată a unei vocale dintr-un cuvânt are rol în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în diferențierea unor unități de tipul: * silabă: silabă tonică (cea care conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
conține vocala accentuată: accent) vs. silabă posttonică (silaba ulterioară silabei tonice: mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mi-ra-re) vs. silabă protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
protonică (silaba anterioară silabei tonice: accent); * cuvânt: cuvânt oxiton (cu accentul pe vocala din ultima silabă: a-tent) vs. cuvânt paroxiton (cu accent pe vocala din penultima silabă: mi-ra-re) vs. cuvânt proparoxiton (cu accent pe vocala dintr-o silabă anterioară penultimei silabe: doc-to-ri-ță12); * omograf: zori (substantiv) vs. zori (verb), cântă (verb, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a singular/ plural sau verb, modul imperativ, persoana a II-a singular) vs. cântă (verb, modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana a III-a
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
întâmpină anumite obstacole; pe de altă parte, semivocalele sunt definite în asociere cu vocalele, diferența dintre ele fiind dată de durată și de caracterul asilabic/ silabic (semivocalele sunt mai scurte decât vocalele și nu au capacitatea de a forma singure silabe). Vocalele sunt singurele sunete produse de laringe și modificate în rezonatorul cavității bucale 15. Vocalele limbii române sunt: a, e, i, o, u, ă, î/ â. Dintre acestea, doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
doar trei (a, ă, î/ â) au întotdeauna valoare vocalică, celelalte putând avea fie valoare de vocală, fie valoare de semivocală: fe-e-ri-e (e, i = vocale), seară (e = semivocală), vrei (i = semivocală), no-u-ta-te (o, u = vocale, alături de a, e, din ultimele silabe), floare (o = semivocală), e-cou (u = semivocală). "Citind" pe orizontală, respectiv pe verticală triunghiul vocalic de mai sus, pot fi diferențiate diferite tipuri de vocale 16 prin raportare la: * apertură (deschidere): vocala deschisă a vs. vocalele mediane/ semideschise e, ă, o
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
i, î, ă. Contextual, sunt folosite și: * vocalele implicite (de exemplu, î, i), cu rol auxiliar în pronunțarea consoanelor: cî, ci, chi etc.; * vocala scurtă i, considerată și vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie posterioare, labializate: o, u. Ele nu pot forma singure silabe, intrând alături de vocale în componența diftongilor și a triftongilor: tei, seară, soare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vocală redusă în poziție finală postconsonantică sunet nesilabic, folosit la sfârșitul unei silabe, după o consoană: lupi, crezi etc. Semivocalele (i, e, o, u) sunt fie anterioare, nelabializate: e, i, fie posterioare, labializate: o, u. Ele nu pot forma singure silabe, intrând alături de vocale în componența diftongilor și a triftongilor: tei, seară, soare, nou, a-ri-pioa-ră, tăiau etc. Consoanele din limba română (b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, ĉ, ĝ
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]