4,326 matches
-
16 ani în urmă, în 1808, el compusese fantezia pentru pian, cor și orchestră op.80 pe versurile poetului Kuffner, pătrunsă de același suflu ca și Simfonia IX-a. Oda din care și-a extras Beethoven textul pentru finalul ultimei simfonii, s-a chemat la început ,,An die Freiheit” - libertatea o slăvea Schiller. Dar titlul a trebuit să fie schimbat. Periculosul cuvânt ,,libertate” a fost înlocuit în textul poetului, datorită constrângerilor cenzurii, cu ,,bucurire”. Nu se poate ca Beethoven să nu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
libertatea o slăvea Schiller. Dar titlul a trebuit să fie schimbat. Periculosul cuvânt ,,libertate” a fost înlocuit în textul poetului, datorită constrângerilor cenzurii, cu ,,bucurire”. Nu se poate ca Beethoven să nu fi știut de această schimbare. Partea I a Simfoniei IX-a se deschide cu un freamăt, un tremolo al viorilor secunde și violoncelelor, întărit de corni și apoi de ceilalți suflători. Pe acest freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
freamăt se suprapun, din când în când, sunetele viorilor prime, violelor și contrabașilor. Sclipind câte o clipă asemeni unor raze de lumină, ele se afundă ca niște săgeți în sonoritățile nebuloase, cu înfățișare neconturată, ale orchestrei. Iată primele măsuri ale Simfoniei a IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește o melodie puternică: Este un motiv în care s-a închegat tot ce era înainte difuz, nelămurit; este un motiv al acțiunii eroice care va dinamiza prima parte
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
IX-a: Din această pastă sonoră nedefinită, din această așteptere, țâșnește o melodie puternică: Este un motiv în care s-a închegat tot ce era înainte difuz, nelămurit; este un motiv al acțiunii eroice care va dinamiza prima parte a simfoniei. Expoziția - înfățișarea primului grup de teme - se repetă, accentuând caracterul încordat, dramatic al muzicii. Tema a doua, contrastantă prin linia ei cursivă, apare la clarinete, fagoți și flauți care e reluată imediat și de ceilalți suflători: În expoziția materialului tematic
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune a mișcării, apare în registrul grav un motiv persistent, coborâtor. Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea II-a a Simfoniei nu este, după cum ne-am putea aștepta, o mișcare lentă; e un scherzo; el poartă la început mențiunea de tempo ,,molto vivace” ( în această Simfonie cele două părți mediane sunt deci inversate). Scherzo-ul se deschide cu un motiv ritmic
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea II-a a Simfoniei nu este, după cum ne-am putea aștepta, o mișcare lentă; e un scherzo; el poartă la început mențiunea de tempo ,,molto vivace” ( în această Simfonie cele două părți mediane sunt deci inversate). Scherzo-ul se deschide cu un motiv ritmic foarte pregnant: Am remarcat înainte intersantul fapt că în această mișcare timpanii atacă singuri, fără să fie întovărășiți de vreun alt instrument, motivul inițial al
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
presto) trio-ul, partea mijlocie din scherzo. Oboiul și clarinetul cântă o temă melodioasă: După trio se repetă scherzo. El se termină cu o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă de variațiuni și bazată pe două idei melodice. După o scurtă introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe nesimțite, lasă să se ridice
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de zugrăvit prin cuvinte minunăția acestei pagini beethoveniene care vorbește în mod nemijlocit, prin ea însăși. Deodată se aud semnale intonate de corzi și suflători. De aici începe coda: Aceste semnale răsună ca o chemare la luptă. Ultima parte a Simfoniei începe cu o introducere în care fantezia compozito rului se desfășoară liber. La început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave aduc în forte o melodie severă, ,,cu caracter de recitativ”. Este anticiparea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se desfășoară liber. La început un torent de sunete de o mare violență: O scurtă pauză și corzile grave aduc în forte o melodie severă, ,,cu caracter de recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
caracter de recitativ”. Este anticiparea vocii umane care se reunește pentru prima oară în Simfonie cu ansamblul instrumental. Recitativul este urmat de revenirea sunetelor furtunoase de la început, după care, în mișcarea allegro ma non troppo, apar amintirile îndepărtate ale începutului Simfoniei. Exclamațiile patetice ale recitativului se ivesc din nou. Ele sunt brăzdate apoi de o fugitivă reamintire a scherzo-ului și a melodiei cantabile de la începutul părții a treia. Tema principală a finalului începe să se contureze. Ea se înfiripă la
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ansamblu vocal, instrumental sau mixt. RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii și dansuri populare, înlănțuite și prelucrate, fie pentru orchestră, fie pentru instrument solist. SIMFONIA. - Nu este decât o sonată care, în loc să fie scrisă pentru un instrument solist, este concepută pentru masa de instrumente ale orchestrei. SONATA. - Este o piesă instrumentală, alcătuită dintr-una sau mai mule părți. Fiecare din aceste părți, la rândul ei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
mai veni inimile la loc. Sau nu? P.S.: Ca să vă stârnesc suplimentar: n-o să treacă mult și nuferii, gondola, luntrea, corabia o să poată pluti șnur de la terasa Flora până la Rotterdam. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Spirale de rock (blues) progresiv Ca simfonie blues-rock, Stairway to Heaven (1971) este, probabil, capodopera genului, comisă de trupa Led Zeppelin (Kashmir îmi place aproape la fel de mult), alături de la fel de tulburătoarea July Morning a trupei Uriah Heep. Compoziția începe diafan (paradoxal), mizând pe vocea ascuțită și răgușită a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lui Robert Plant, gândită însă ca o incantație picurată cu destulă perversitate. Apoi, treptat, ritmul se accelerează, chitara devine tranșantă, iar ceea ce până atunci făcuse vocea lui Plant, începe să facă, firește, chitara profesionistă a lui Jimmy Page, construind o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis, glosând sonor pe imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
o simfonie de sine stătătoare, independentă de cântecul propriu-zis, glosând sonor pe imaginea unei spirale. Dar vocea lui Robert Plant se înnăsprește mai apoi și recuperează chitara, sau mai exact chitara lui Page recuperează vocea lui Plant și împreună realcătuiesc simfonia dorită. Există aici o structură contrapunctică, însă pulverizată, fragmentară, vocea și chitara își au, la urma urmei, fugile lor solitare. Spiralarea cântecului este însă cea care m-a hipnotizat: nu de la început, efectul se face simțit doar după ce asculți Stairway
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
iar a zecea oară poți chiar percepe vibrațiile secționate, clandestine, suite pe vocea lui Plant și pe chitara lui Page. Le doresc succes alpiniștilor pe spirala Led Zepp, sau mai lejer și prietenește spus, le doresc succes cățărătorilor! A doua simfonie blues-rock de anvergură, alături de Stairway to Heaven, este July Morning (ar mai intra aici și Child in Time, faimoasa compoziție marca Deep Purple). Uriah Heep nu este trupa mea favorită, dar și în cazul acesta am câteva sonorități care îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
complicată, dar are, ca și în Child in Time, Stairway to Heaven sau Smoke on the Water (și multe altele) structura de fugă, cu reluări obsedante, spiralate, ce provoacă adicție. De ce scriu tocmai acum (cu atâta întârziere) despre cele două simfonii blues-rock? Pentru că m-au obsedat multă vreme în tinerețea mea, însă doar acum am fost în stare să și aștern ceva pe hârtie despre ele. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Metal Go(o)ds Despre Judas Priest s-au scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
pe fast forward mă va face pe mine să votez un gagiu care n-a mișcat un deget timp de patru ani? Atât de idiot sunt eu în mintea lor? Să lăsăm asta, dar reține, rogu-te, că lucrez ascultând simfonia proletcultistă a minoritarului mânuitor de pikamer, pe spatele căruia scrie cu litere de foc: PRIM|RIA SECTORULUI 4... E, nu-i bai, mai ales că vreau să vorbesc despre Makanin. Mihai, îmi dai voie să vorbesc despre Makanin, în calitate de victimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
principiul construcției muzicale, variațiunea și repetiția. „Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria piciorului rătăcitor“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt numele capitolelor din Locomotiva Noimann, un roman În mare parte „muzical“, construit după tehnica contrapunctului. Prima parte a simfoniei romanești, intitulată „Uvertură“, prezintă primele metamorfoze ale stomatologului Noimann. Apare astfel tema dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
sau națională), propus atât de fervent de Patriarhul Teoctist, la cel de "parteneriat" social, care pare să fie susținut de actualul Patriarh Daniel Ciobotea (care conduce BOR din 2007 încoace). Modelul Bisericii de stat este inspirat atât de conceptul de "simfonie" (sau "armonie") bizantină dintre Biserică și împăratul creștin ortodox apărător al acesteia, dar mai recent de relația stat-biserică din Anglia și țările scandinave. Modelul parteneriatului pare inspirat mai mult de relația stat-biserică din Germania. Toate aceste aspecte ale relației stat-biserică
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
pe baza unui flow special, o curgere continuă a vocii unui copil, numitul Julius, ramificată permanent în diverse alte tipuri de discurs, la persoana a III-a sau la persoana I, stil indirect liber combinat cu dialog neașteptat, o întreagă simfonie de voci subsumată însă de la primul la ultimul cuvânt acestei unice perspective infantile. S-a vorbit, de altfel, despre un exemplu tipic de construcție narativă postmodernă în această carte din 1970 a peruanului Alfredo Bryce Echenique și majoritatea studiilor despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
britanice ale timpului. Programul setului din colecția BBC Legends, acum intrată sub o nouă etichetă discografică, Medici Arts, include pe un prim disc Partita pentru orchestră de William Walton, Marea. Trei schițe simfonice de Debussy și cea de-a treia simfonie de Rachmaninov. Cel de-al doilea alătură un aranjament de Hamilton Harty al suitei Muzica artificiilor de Haendel, cea de-a opta simfonie de Beethoven, Paris: o nocturnă (Cântecul unui mare oraș) de Delius și poemul Don Juan de Richard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Partita pentru orchestră de William Walton, Marea. Trei schițe simfonice de Debussy și cea de-a treia simfonie de Rachmaninov. Cel de-al doilea alătură un aranjament de Hamilton Harty al suitei Muzica artificiilor de Haendel, cea de-a opta simfonie de Beethoven, Paris: o nocturnă (Cântecul unui mare oraș) de Delius și poemul Don Juan de Richard Strauss. Un program eclectic ce pune în evidență atât varietatea repertoriului silvestrian, cât și capacitatea orchestrei de a-i răspunde, când cu strălucire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Locul muzicii și creației enesciene. Totuși. Același sentiment că muzica enesciană a fost expediată lateral pentru a face loc sălilor pline cu mii de melomani, cu alte muzici și alte formații de prestigiu. Sigur că „Dixtuorul“, „Octuorul“ sau „Vox Maris“, simfoniile, minunatele cvartele sau extraordinarele sonate enesciene nu adună lumea ca la Gogea Mitu, Elena Udrea sau Patapievici și Paganini, să fim iertați de comparație, dar chiar și cu 500 de spectatori în loc de 5.000 prestigiul și profunzimea admirabilelor pagini enesciene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
dirijorul Vladimir Ziva, director artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, și pianistul Mikhail Petukhov, profesor la Conservatorul „Ceaikovski“ din Moscova, au susținut un concert alături de orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu. Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov, și Simfonia a VI-a „Patetica“, de Ceaikovski, acestea au fost lucrările alese de muzicienii ruși. După o singură repetiție, directorul filarmonicii sibiene, Ioan Bojin, avea să se declare uluit: „Vom asculta o simfonie de Ceaikovski pe care poate că am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov, și Simfonia a VI-a „Patetica“, de Ceaikovski, acestea au fost lucrările alese de muzicienii ruși. După o singură repetiție, directorul filarmonicii sibiene, Ioan Bojin, avea să se declare uluit: „Vom asculta o simfonie de Ceaikovski pe care poate că am mai ascultat-o, dar pentru prima oară o auzim acum altfel, cu totul diferită. Suntem impresionați de ceea ce a reușit dirijorul să obțină de la orchestră. La fel, suntem încântați de solistul invitat, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]