6,584 matches
-
lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu absurdul", prin procura transferată pe umerii fiului. Astfel că, în pofida aparențelor, Irina, mai mult decât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întocmesc Procese-verbale niciodată, însă, pe cel al lui Caragiale însuși, ale cărui intervenții regizorale și contribuții narative sunt întotdeauna logice, clare, coerente, "potrivite" subiectului și net detașabile de "limba eroilor" săi. În ceea ce privește personajele și situațiile, la Urmuz absurdul guvernează acțiunile singulare sau iterative, motivațiile acestora și consecințele lor, în timp ce la Caragiale, chiar și în cele mai absurde schițe, precum Căldură mare, comportamentul bizar, ilogic, poate fi pus pe seama unei cauze concrete, firești, ceea ce, de fapt, pune absurdul între paranteze. O excepție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o nouă școală a lui Caragiale", cu referire la generația sa, dar care, prin însăși calificarea acesteia drept "nouă", ne întărește observația că este vorba de o redescoperire și reafirmare mai pronunțată a unei fățișe aderențe la caragialism, însă nicidecum singulară, ci ca o culminație sau ca reper, să zicem, ultim, pe un traseu ascendent, marcat periodic de astfel de recuperări. Așa cum am văzut, există enclave ale caragialismului nu doar la începutul secolului trecut, când era de așteptat ca ecoul acestuia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și sociali, nasc riturile, cele care conferă forma tradițională miturilor și societății.220 Mai există și o abordare nominalistă care, sub influența istorismului lui Foucault, consideră că obiectele culturale sunt pur istorice, că nu au esențe imuabile, ci doar forme singulare și efemere. Astfel, Detoienne sau Veyne nu consideră mitul un gen literar, sau un tip specific de povestire, ci doar "un pește solubil în apele mitologiei", cu o formă intruvabilă, nedefinibilă: "mitul nu este un element transistoric, un invariant; genurile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul adevărat, ceea ce la extrem justifică în conștiința sa supunerea celorlalți, forțarea, "maltratarea simbolico-mitică" fiind considerată eficientă și avenită) iar în al doilea rând de finalitatea sa, care este încarnarea într-o figură, într-un tip, adică de realizarea identității singulare din vis.252 Miturile sunt pârghii esențiale de stabilire și negociere a identității: "o legendă poate da naștere unei legitimități, iar o legitimitate poate fi legendară: cine va spune în ce constă "în fond" dreptul fondator al unui popor? Important
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
diferite, iar punctul de vedere este selectiv, preconceput, spicuind datele din perspectiva adoptată, ceea ce nu ar trebui să însemne ignorarea datelor ce nu convin demonstrației, ori alunecarea spre un relativism subiectiv.277 De altfel, orice explicație cauzală a unui eveniment singular survine din două tipuri de propoziții: legi universale și propoziții singulare, referitoare la speță (la condițiile sale inițiale), cauzalitatea putând fi concepută doar pe baza unei legi universale acceptate iar explicația unei regularități trebuind să conțină în enunț condițiile specifice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
perspectiva adoptată, ceea ce nu ar trebui să însemne ignorarea datelor ce nu convin demonstrației, ori alunecarea spre un relativism subiectiv.277 De altfel, orice explicație cauzală a unui eveniment singular survine din două tipuri de propoziții: legi universale și propoziții singulare, referitoare la speță (la condițiile sale inițiale), cauzalitatea putând fi concepută doar pe baza unei legi universale acceptate iar explicația unei regularități trebuind să conțină în enunț condițiile specifice. Nu există însă inducție pură, deoarece orice observație se realizează în funcție de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
emană noi paradigme, în acord cu schimbările drastice în cunoaștere, însă religiile și mitologiile, ca adevăruri enunțate o dată pentru totdeauna, rămân blocate în ele însele, refuzând să accepte evidentul. De altfel, comunismul și fascismul (Umberto Eco insistă asupra faptului că singularul este o simplificare forțată, întrucât variantele întâlnite sunt atât de diferite încât un termen unic nu acoperă întreaga lor varietate cel mult putem să le spunem "fascisme", deși nu constituie o soluție elegantă)323 prezintă atât asemănări (ca milenarisme secularizate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
apare impunător la Nietzsche, a pătruns atât de adânc în imaginea pe care ne-am făcut-o despre Germania sfârșitului de secol XIX, încât pare să sugereze întreaga lume a valorilor sale, populare și antimoderne, însă cazul german nu era singular și nici cel mai grav. Astfel de curente de gândire abundau în vremea respectivă, în care se înscriu slavofilia rusă, naționalismul shinto japonez, renașterea hindusă din India, mistica "amurgului celtic" ilustrată magistral de Yeats și de alți irlandezi, cultul pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În schimb, trăiesc la mine în odaie Ca un acar Păun, iubind macazul. Eu, ideal, nici nu plătesc impozit Spre-un stat bolnav, atins de metastază, Tratez chiar criza asta cu emfază Și-mi inventez, prin vise, un depozit. Eu, singular, reconstruiesc palate, Cuvintele se leagă prin cuvinte, În mine nu se uită, nu se minte, Iar vremurile nu sunt vinovate. Eu, propriu-zis, sunt doar Fata Morgana, Voi mă vedeți cu ochii, nu cu gândul, Apoi mă înjurați, constant, de-a
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Romani, un incendiu sălbatic avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în alte locații sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx - var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care vede posibilul amor al vieții ei (sic!), apoi antrenamentele de patinaj artistic și tot ce ține de anturajul sportiv intră Într-un fel de „viziune“ a existenței ca simplă competiție: victorii și Înfrângeri, etape către Împlinirea unui destin Înalt, singular... Amuzant pe multe pagini, jurnalul adolescentei A. Împletește stilul exaltat, metaforic și simbolist specific vârstei cu contabilitatea strictă a evenimentelor zilei (gen: „M-am Împăcat cu Fredy, iată și acest vis atât de depărtat realizat. Ce bine-mi pare! Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pusă în evidență prin simplul fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de Puerto , de unde este acel singular doctor Huarte de San Juan, cel cu Examen de ingenios, la San Juan Pied de Puerto, de unde râul Nivelle coboară la San Juan de Luz . Și acolo, în bătrânul orășel navarrez, odinioară spaniol și astăzi francez, așezat pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vehiculele se micșorau rapid până la dimensiunile unor jucării sau se făceau tot mai mari și treceau mai departe, doar cu partea lor superioară vizibilă. Era un trafic redus care nu reușea să se impună în fața câmpiei, vehiculele păreau niște semne singulare înșirate pe o linie care se lovea în fundal de banda mult mai viguroasă a vârfurilor de brazi încolonați. Se pare că mama a fost nevoită la un moment dat, probabil pe când atârna perdelele, după ce înșirase inelele de metal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său rar și cu atât mai singular și prețios, mai stăruie să-mi ardă inima. Cuget iar la zilele copilăriei, când teama de el mă făcea să-l doresc plecat departe în lungă și nesfârșită călătorie. Mai cu seamă, când, din pricina lui, mi se scoteau perinile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați și triști, cu umbra zidurilor, dozată fantastic de lumina palidă a unei lanterne pusă parcă strâmbă pe deasupra unui stâlp de lemn, lăsat și el într-o parte. E Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acuzat de plagiat. Apropiații și străinii au trebuit să recunoască În forul lor interior simpatica adeziune pe care a cultivat-o tânăra pană În favoarea unchiului său. Au fost de, ajuns doi ani pentru ca critica să descopere o trăsătură cu totul singulară: omiterea, de-a lungul pledoariei, a numelui celui apărat, ca și a oricărei referiri la titlurile contestate și la cronologia operelor care i-au servit de model. Numeroși copoi literari au optat pentru concluzia că atari escamotări se datorau unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
simpatie instinctivă, deci inexplicabilă, Cătălin urma să mă uimească mai tîrziu cu scînteietoarea sa ironie, de care n-a făcut Însă niciodată abuz vinerea. Am mai schimbat cuvinte cu Daniel Bănulescu, un foarte Înzestrat poet care scrie acum o proză singulară de excepție, merge și vorbește singur la Neptun pe faleză, Paul Vinicius și Doru Mareș (se ivea din cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căsători. Multe dintre aceste cuvinte cît și din cele ce se vor ivi mai jos Îi aparțin autoarei. Proaspăta doamnă, o femeie care nu și-a dorit din tot sufletul să ajungă doctoriță, scrie la persoana a treia din păcate singular, de parcă ar răsfoi Împreună „cu noi, intelectualii”, cum afirma dînsa Într-o ocazie de aleasă cultură, albumul de nuntă al „celei mai frumoase și mai plină de originalitate mireasă a anului”. De aici Înainte ghilimelele devin superflue, urmează o cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în iunie, GLC-ul desființat în iulie, BBC silit să renunțe la un documentar în care erau intervievați lideri Sinn Fein și, cel mai recent, opoziția implacabilă a doamnei Thatcher față de sancțiunile împotriva Africii de Sud, din cauza căreia a rămas o voce singulară la conferința premierilor Commonwealth-ului. În același timp, problema serviciului de sănătate continua să mocnească în fundal. Se pusese în mișcare o revizuire esențială a politicii din domeniul sănătății și personalul medical era tot mai nemulțumit din cauza resurselor tot mai limitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Chiar am scris povestiri polițiste când eram foarte mic. Speram că veți arunca o privire rece, de expert și apoi vă veți uita la mine cu pleoapele pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular“. Zâmbi. — Încă nu e totul pierdut, Michael. Putem lucra împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
polițiste când eram foarte mic. Speram că veți arunca o privire rece, de expert și apoi vă veți uita la mine cu pleoapele pe jumătate închise și veți spune ceva impresionant de genul, „E un caz singular, domnule Owen, categoric singular“. Zâmbi. — Încă nu e totul pierdut, Michael. Putem lucra împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împreună, putem explora diverse piste și în plus... Se întrerupse brusc și o sticlire fugară îi sclipi în ochi. Și în plus... Să știi că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar trebui să fie la plural. Un singur biscuit, cu o felile de brânză și una de țelină? Nu pare o hrană substanțială, chiar dacă e doar o gustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]