3,003 matches
-
statelor baltice să caute să se ascundă de autorități, de multe ori folosind drept ascunzătoare și bază a rezitenței antisovietice regiunile împădurite din zonele rurale. Unitățile de rezistență au variat din punct de vedere al efectivelor și compoziției, de la luptători solitari de guerilă, până la grupuri mari, bine organizate, capabile să se angajeze în încleștări cu forțe sovietice semnificative. Termenul "frații/frăția pădurii" a fost folosit pentru pima oară în regiunea baltică în perioada tulbure a revoluției din 1905. Diferite surse amintesc
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
amenințat că va părăsi țara. Regele se temea că tendințele ultra-regaliste ale fratelui său îi vor trimite din nou pe Bourboni în exil. În 1820, asasinarea fiului Contelui d’Artois, Ducele de Berry, la opera din Paris de către un asasin solitar motivate politic , a lansat o polemică a politicii moderate în spațiul public. Regimul nu luase măsuri destule împotriva inamicilor. Asasinatul politic avea să ducă la schimbarea cursului politicii franceze. Această pierdere a devastat nu numai familia, ci a pus continuarea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
păduri și sunt active atât ziua, cât și noaptea. Majoritatea speciilor sunt animale tericole, unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
goi pe dinăuntru, mușuroaie vechi de termite sau rigole - de fapt, aproape orice loc care le oferă un adăpost ușor accesibil. În cadrul diferitelor specii există câteva nocturne (active în timpul nopții) și altele diurne (active în timpul zilei). În genreal, speciile mai solitare tind să fie nocturne, iar speciile mai gregare, mai sociale, sunt diurne. Totuși, unele specii nocturne, printre care și mangusta cu coada albă, mangusta de baltă, magusta cu picioare negre, mangusta lui Selou și mangusta cu coada stufoasă, deși solitare
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
solitare tind să fie nocturne, iar speciile mai gregare, mai sociale, sunt diurne. Totuși, unele specii nocturne, printre care și mangusta cu coada albă, mangusta de baltă, magusta cu picioare negre, mangusta lui Selou și mangusta cu coada stufoasă, deși solitare, se întâlnesc ocazional în perechi sau grupuri familiale mici, iar mangusta cenușie, mangusta cu gâtul dungat și mangusta zveltă sunt active ziua. Trei dintre mangustele din Madagascar - cu coada inelată, cu dungi înguste și brună - sunt active ziua și trăiesc
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
ocazional în perechi sau grupuri familiale mici, iar mangusta cenușie, mangusta cu gâtul dungat și mangusta zveltă sunt active ziua. Trei dintre mangustele din Madagascar - cu coada inelată, cu dungi înguste și brună - sunt active ziua și trăiesc de obicei solitar sau în perechi, iar mangusta cu dungi late din Madagascar, de asemenea întâlnită în perechi este nocturnă. Mangustele au teritoriul lor, dar sunt excesiv teritoriale și tolerează alte animale, chiar și alte manguste. Marimea teritoriilor variază, adesea, în funcție de disponibilitatea hranei
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
pentru un potențial prădător. Dacă sunt încolțite, ele pot scuipa, mârâi și lătra, mușcându-și cu sălbaticie adversarul care se apropie prea mult și, în același timp, emițând secreții cu miros de mosc. Se cunoaște puțin despre mangustele nocturne și solitare. Se pare că majoritatea au între doi și trei pui în același timp și nasc într-un loc adăpostit, cum ar fi o crăpătură dintr-o stâncă sau o vizuină. Îngrijirea părintească o efectuează exclusiv femela. Perioada de împerechere variază
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
de un duh rău numit "" [nithing] ), și este posibil că Benedict însuși făcea parte din tribul germanic al francilor. Benedict a lărgit înțelesul sodomiei pentru toate actele sexuale nelegate de procreare și care erau deci contra naturii (de exemplu, masturbarea solitară și sexul anal între persoane de sex opus erau incluse), deși printre acestea a accentuat toate actele interpersonale care nu aveau loc între un bărbat și o femeie. Raționamentul lui Benedict era că pedeapsa pentru aceste acte avea scopul de
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
cercetate. Pasiunea sa pentru speologie a evoluat apoi către peșterile în gheață. A reușit să-și procure cel mai bun echipament de speologie din vremea respectivă, adus din Cehoslovacia. simțea totuși că trebuie să dezvolte mai mult decât o pasiune solitară, așa că a inițiat un proiect mai consistent. În anul 1987, este fondatorul primului program românesc de cercetări polare. Încercările de a obține aprobări pentru finanțarea acestui proiect au fost soldate cu eșec, abia după anul 1990 reușind să realizeze ceva
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
al războiului argentina-brazilia. Bonifácio a fost demis în decembrie 1833 și înlocuit. Pedro II își petreacea ziua studiind cu numai două ore rezervate pentru distracție. Pasiunea pentru citit i-a permis să asimilieze orice informație. Pedro a avut o copilărie solitară și nefericită. A avut doar câțiva prieteni de vârsta lui iar contactul cu surorile sale era limitat. Mediul în care a fost crescut l-au transformat într-o persoană timidă care a văzut "în cărți o altă lume unde se
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
o grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Bivolul, având 1.530 m. sunt recunoscuți pentru intensă viața monahala și numărului destul de mare mare de pustnici ce au trăit solitari de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat Hogaș în drumul său pe la mânăstirile nemțene - în opera să "„Pe drumuri de Munte”" și datorită locului în care Mihail Sadoveanu a plasat dramă Vitoriei Lipan din românul
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
spre Borca de aproximativ 22 km (10 km porțiunea montană și 12 km pe Valea Sabasei), relativ greu abordabila cu o mașină mică. Drumul oferă acces la: Recunoscuți pentru intensă viața monahala și pentru numărul mare de pustnici ce trăiesc solitari de secole prin aceste păduri, Munții Stânișoarei sunt astăzi suportul unor mari centre monahale și spirituale. Mănăstiri cu nume sonore (unele aflate în patrimoniul UNESCO), sunt centre de gravitație pentru complexe religioase care includ situri secundare, schituri și mănăstiri mai
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios: Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor și în peșterile acestor munți, mai târziu în bordeie
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
îngustă și sunt situate la nord-vest și respectiv la nord-est de vârful principal. Ascensiunea pe este considerată una din cele mai periculoase din lume.În ianuarie 2006, cunoscutul alpinist francez Jean-Christophe Lafaille a dispărut pe Makalu în timp ce încerca o ascensiune solitară fără oxigen suplimentar, pe timp de iarnă. Se presupune că denumirea de ""Makalu"" provine de la cuvântul tibetan ""mahakala"", care înseamnă ""marele negru"", un alt nume dat zeiței Shiva. Cine se apropie măcar o dată de acest vârf înțelege de ce localnicii l-
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
sară la o înălțime de până la doi metri cu 50 kg de carne în dinți. Tigrii se hrănesc îndeosebi cu copitate, dar pot vâna și maimuțe, păsări, pești și chiar alte răpitoare, ca lupii, leoparzii și crocodilii. Au un comportament solitar și veghează în singurătate teritorii de până la 1.000 km²; acestea pot cuprinde diferite landșafturi: la sud păduri tropicale și savane, iar la nord semideșerturi și taiga. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului (toate pe teritoriul Asiei), dintre care către
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pe o parte, cu labele întinse lateral, alteori pe spate cu labele în sus. În sălbăticie, tigrul siberian este cel mai activ între orele 16:00-23:00; în particular la răsăritul soarelui și la asfințit. Tigrii adulți sunt animale teritoriale, solitare și își protejează insistent teritoriul. Mărimea teritoriului depinde de relief, abundența prăzii și, în cazul masculilor, de prezența femelelor. În zonele cu pradă în abundență, teritoriul unei femele măsoară în 10-20 km², în timp ce masculul stăpânește teritorii de 30-70 km². În
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
erbacee, rar lemnoase, uneori cu tuberculi subterani, tulpinali, răspândite în regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne, rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe, grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal și gamopetal. Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală. Androceu din 4-5 sau 2 stamine concrescute de tubul corolei. Gineceu superior, 2-carpelar. Ovar unilocular, rareori 5-locular sau 4-locular, placentația centrală, de obicei bazală. Fructul este o bacă
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
părțile verzi ale cartofului se extrage solanina. Mult apreciate ca plante ornamentale sunt: petunia hibridă, tutunul de pădure ("Nicotiana silvestris"), regina nopții. Solanaceele sunt plante cu rădăcină pivotantă și tulpină ramificată. Frunzele lor sunt simple sau sectate, iar florile sunt solitare sau grupate în inflorescențe. Solanaceele prezintă unele caractere de superioritate în ceea ce privește alcătuirea florilor, ale căror petale sunt concrescute, iar dispunerea elementelor florale se face pe 4 cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
Frunzele sunt de cele mai multe ori grupate în rozetă bazală din mijlocul căreia se ridică tulpina; cele tulpinale alterne (opuse), toate sunt simple, întregi sau divizate, sesile, fără stipele. Inflorescențele dispuse la vârful tulpinii sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori solitare, mai mult sau mai puțin alungite. Florile sunt mici, tubuloase, bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate, actinomorfe sau ușor zigomorfe, tetraciclice, tetramere (tipul 4), cu învelișuri florale persistente, grupate în spice la vârful tulpinii. Caliciul gamosepal, persistent, cu trei, patru sepale. Corola
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
adesea sofisticată, dă corolei originalitatea, grația și frumusețea, de multe ori și numele speciei. Androceul este adesea redus la o singură stamină concrescută cu stigmatul, alcătuind un ginostem. Ovarul este inferior și tricarpelar. Ovulele sunt anatrope. Orhidaceele au fie flori solitare, fie grupate în inflorescențe racemoase. Florile orhideelor atrag insectele prin parfumul, forma și culoarea lor. Sunt specii care pot fi polenizate doar de o singură specie de insecte. P3+3 A1;2;5 Fructele sunt capsule. Semințele sunt mici și
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
foarte repede și atunci pot fi prinși ușor. Cu toate că sunt sălbatici în stare liberă, nesuportând să fie atinși, aruncând înapoi cu picioarele posterioare și scoțând un mârâit șuierat, în captivitate devin jucăuși și afectivi față de stăpâni. De obicei vombații trăiesc solitari, fiecare individ având teritoriul său de activitate; nu stau perechi decât în perioada de reproducere. La o privire superficială, indivizii unei populații pot apărea ca alcătuind o colonie, dar în cadrul ei, aceștia nu-și încalcă teritoriile. Regimul alimentar este erbivor
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
Un ONA de șase episoade a fost produs în 2003, cu un al șaptelea episod inclus pe DVD. În prezent se lucrează la un film de lung metraj creat prin CGI. Killy, un bărbat tăcut și solitar, ce posedă o armă incredibil de puternică, cunoscută ca un Gravitațional Beam Emitter, călătorește printr-o vastă lume tehnologică cunoscută că "The City" (Orașul). El e în căutare de Gene Net Terminal, un marker genetic (posibil) dispărut care permite oamenilor
Blame! () [Corola-website/Science/313205_a_314534]
-
identificate că. 400 de specii, care au mărimi diferite ce ating o mărime maximă de 30 cm. Carapacea acoperă la aceste animale numai primele trei segmente ale toracelui. Ele sunt în general animale agresive fiind active mai mult noaptea, trăiesc solitar pe fundul mării unde se ascund așteptând pradă între stânci sau în nisip. Cele mai multe specii dintre ele trăiesc în marile calde tropicale că în de exemplu apropiere de coastele Californiei sau Tailandei. Racul trăiește în apele dulci (râuri și bălti
Odontodactylus scyllarus () [Corola-website/Science/313597_a_314926]
-
premolar și molar superior sunt alungiți transversal. Sunt animale digitigrade terestre sau arboricole, cu degete scurte, care la picioarele posterioare sunt în parte unite prin membrane. Ghearele, adesea retractile pe jumătate, sunt scurte, ascuțite și curbate. Jderii sunt animale grațioase, solitare, care sunt active atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Cu toate acestea, când vremea este nefavorabilă, jderii pot sta retrași în ascunzișurile din scorburi și sub trunchiuri 1-2 zile; uneori, ei migrează la altitudini mai coborâte din
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
rozătoare, le sapă văgăunile sau se cațără în copaci după aceștia. La necesitate, se aruncă și în apă. Servalii sunt niște vânători foarte eficace: în medie 59 % din atacurile lor se soldează cu succes. Servalii duc un mod de viață solitar, fiind întâlniți în grupuri foarte rar. În caz de pericol, ei se ascund sau se salvează prin fugă, efectuând salturi neașteptate sau schimbându-și brusc direcția mișcării, rareori urcând în copaci. Servalii nu au un sezon anumit de reproducere. Excepție
Serval () [Corola-website/Science/314379_a_315708]