KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

pânză neagră și fugi! Dumnezeu este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
vezi? Stă lângă mine și îmi șoptește să scriu un poem despre un șotron ce curge mai repede decât Carul Mare. Ascultă: la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
la 15 ani. Acum ai 20. Acum am 15, ca și atunci, nu pot îmbătrâni fără ea. Este lângă mine, doctore. Privește, așa-i că semănăm? Vorbește mai încet, te rog, a ațipit, e obosită, toată noaptea mi-a vegheat somnul. O noapte veghez eu, o noapte veghează ea. Este păcat să dormim amândoi. Știi, așa reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care-l veghezi în somn îți aparține, că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
semănăm? Vorbește mai încet, te rog, a ațipit, e obosită, toată noaptea mi-a vegheat somnul. O noapte veghez eu, o noapte veghează ea. Este păcat să dormim amândoi. Știi, așa reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care-l veghezi în somn îți aparține, că este al tău mai mult decât este al lui când doarme? Acum două nopți a visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
noaptea mi-a vegheat somnul. O noapte veghez eu, o noapte veghează ea. Este păcat să dormim amândoi. Știi, așa reușim să ne dublăm viața. Tu ai vegheat vreodată somnul, doctore? Știi că cel drag pe care-l veghezi în somn îți aparține, că este al tău mai mult decât este al lui când doarme? Acum două nopți a visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit visul în tâmplă, apoi în inimă. Dimineață i l-am povestit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
visat șotronul. Eu stăteam cu fruntea în palma ei, am simțit visul în tâmplă, apoi în inimă. Dimineață i l-am povestit tot, secundă cu secundă. Uitasem doar niște amănunte, pesemne privisem fereastra în ochi. Ai cules vreodată zâmbete în somn? Sunt ca panseluțele în rouă, frumoase sunt și peste zi, dar mai frumoase sunt peste noapte, roua le ține curate ca pe niște rochițe de sărbătoare întinse pe funie. Ai respirat vreodată cu respirația altuia, doctore? Ședința era spre sfârșite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
resuscitează memoria nici pentru o secundă. De fapt, ce fac acum? Am redus lumea mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul, nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe toate, fetele tatii!" La 4 dimineața, umbra portarului atârna de o funie sub tocul ușii. Un clovn trist a coborât de pe scenă, noaptea a tras cortina cât să-și șteargă lacrimile. Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu cizme sparte, ghemotocul de haine se mișca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de somn actualiza un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă rupă gâtul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de gardă, Dumnezeu scria rețete instant de îndulcit întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva petice, reconstitui absența. La 22, se închideau ușile, se trăgeau obloanele, se lua lumina. Ana, mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5***** , director

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a tuberculoză; cerul și-a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a tras pleoapa peste pistrui; luna, precum o curvă ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți egale. O privești, visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ieftină, probează erecția plopilor. Este trecut de miezul nopții și se doarme, iar tu ești atât de singur și de treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți egale. O privești, visul îți aparține pe de-a-ntregul. Adormi lângă ea, visele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
treaz, încât te simți paznic peste toate somnurile lumii și peste somnul lui Dumnezeu. Privești patul iubita doarme, zâmbește prin somn. Te apropii, vrei să o atingi, te oprești, poți să intri în visul ei doar dacă stai la marginea somnului. O atingi, împarți visul în două părți egale. O privești, visul îți aparține pe de-a-ntregul. Adormi lângă ea, visele încep să ruleze precum un film de epocă, mai întâi alb-negru, apoi, color; la început, pelicula nu are glas, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb, își continua somnul, țigara pe jumătate fumată, între degete. Mirosea a piele arsă până în gara Nicolina. (Despre Matei, psihopatul de la Socola, un medic a scris o carte, apoi și-a violat copiii, apoi i-a ștrangulat, i-a aruncat în fântână, apoi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În chilie, peste trei scânduri, o pătură roasă de molii, un ghemotoc de cârpe, o piele de oaie. În odaia jupânului, salteaua ergonomică relaxa, doldora cu valută, îndulcea visarea; starețul număra în somn. Sub pernă, pistolul și două încărcătoare pline. Lada cu muniție, deasupra ușii, stăvilea trecerea. La început, canonul a fost mai lumesc, după nevoințele bătrânilor, însă părintele Spiridon, fostul maior Marcu, a schimbat rânduiala. Oasele cară hoitul în spate, și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere în piața Năsăud, etajul unu, vedere la parc ("să nu-i tulbure dracii de copii somnul") și Aro 4x4. "Tovarășa Cătălina face teren și are nevoie de o mașină puternică." Dar, până la urmă, nici lui nu i-a fost bine: securitatea i-a înfundat vreo 6 ani și tot securitatea l-a pus senator de Focșani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
care se împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de a iubire este dată de circumferința roții Carului Mare. Fericirea nu se adună puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a barbă crescută pe năsălie. (Omul, după ce moare, mai trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
se juca de-a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă, cât mai aveți de așteptat!" Economul, disperat, turuia ordine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
definitiv. Tare speriat mai eram, părinte stareț. Și apoi, mai degrabă credeam că-s vedenii ce văd, credeam că mi-a luat Dumnezeu mințile. Mincinosule, să-ți spună tataia mai departe! Te-ai dus să te culci în gheretă! Dimineața somnul se lipește de inimă ca un magnet. Schimbul trei nu-l verifică nimeni până la patru ca ursu-n bârlog. Tu dormeai, putoare! Limbricul a luat gaz și a aprins mânăstirea în 4 colțuri! Primul foc l-a pus în cerdacul stăreției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pământ, de inimă. Se rostogoleau stelele precum ochii unei vite înjunghiate în iarba de mai. Rece era lumina ce aștepta îndelung întunericul și întunericul venea câte puțin și pleca câte puțin târându-și picioarele și întunericul se desfăcea precum un somn într-o cochile de melc dezafectată. I-a fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]