7,703 matches
-
trupelor sovietice înspre vest, pînă la Praga și Berlin. Comuniștii care se refugiaseră la Moscova în timpul celui de-al doilea război mondial și supraviețuiseră epurărilor staliniste s-au reîntors pe post de comisari politici și au promovat regimurile susținute de sovietici. Statele baltice Estonia, Letonia și Lituania au fost încorporate cu forța în Uniunea Sovietică. Republica Democrată Germană a fost creată ca stat separat sub ocupație sovietică. În primele alegeri libere organziate vreodată în Ungaria, în noiembrie 1945, comuniștii au obținut
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
post-comuniste de alte țări, ea nu ne ajută să înțelegem diferențele din interiorul grupului societăților post-comuniste. Regimurile comuniste au avut efecte de omogenizare și totodată de diferențiere. Conducătorii lor au împărtășit un țel comun, construirea socialismului pe linia trasată de sovietici. Devierea de la ortodoxia comunistă a atras sancțiuni, nu numai pentru persoanele trimise în gulag, ci și pentru țările excluse din rețeaua de instituții politice, economice și militare. Simultan, integrarea țărilor în sistemul sovietic le-a îndepărtat de democrațiile europene cu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
vedere militar, oferea o linie înaintată de apărare pe teritoriul plat al țărilor din Europa de Est; armatele statelor membre ale Pactu-lui de la Varșovia au sporit personalul militar aflat sub comanda sovietică. Din punct de vedere politic, a legitimat plasarea de ofițeri sovietici în vîrful ierarhiei de comandă a armatelor țărilor partenere, împiedicîndu-se crearea unor armate naționale independente. În vremuri de criză, Moscova nu avea nevoie să negocieze cu miniștrii apărării ai unor state suverane doar nominal. Uniunea Sovietică a folosit exercițiile militare
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
tîrziu ecou prin Alexandr Soljenițîn și Vladimir Jirinovski (cf. Neumann, 1996). Metodele politice moscovite tradiționale erau acelea ale unui dictator arbitrar care punea accent pe supunerea în fața autorității și pe antagonismul față de străini (cf. Keenan, 1986), atitudini reafirmate de liderii sovietici. În țările Europei Centrale și de Est subjugate de armata sovietică, culturile naționale, precum cea poloneză, puteau fi descrise în mod corect ca fiind tradițional anti-rusești, dar nu moderne. De fapt, țările respective practicaseră "politica înapoierii" (Janos, 1982). Dovada materială
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Trecerea de la regimul comunist la o nouă democrație este un șoc puternic pentru obiceiurile dobîndite și ne avertizează împotriva proiectării trecutului în viitor. Așa cum scria și distinsul istoric specialist în epoca sovietică Alexander Dallin (1998: 194) chiar înainte de prăbușirea regimu-lui sovietic, "aceia care își aduc tot timpul aminte de trecut nu știu adeseori cînd se termină". Prin contrast cu teoriile dependenței de cale, abordarea în termenii alegerii raționale presupune că noile măsuri sînt mai importante decît moștenirea trecutului. Schimbarea instituțiilor va
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
regimul comunist; dezaprobă noul regim: 24%). Acest grup este imaginea în oglindă a democraților; nota medie pentru vechiul regim este +59, iar pentru actualul regim -44. În medie, 24% sînt reacționari. Totuși, această cifră este mărită de vederile foștilor cetățeni sovietici. În Belarus, unde liderii noului regim vorbesc de alipirea la Rusia ca o promisiune de întoarcere la "zilele bune din trecut", jumătate sînt reacționari, iar în Ucraina, 43%. În țările din Europa Centrală și de Est, reacționarii reprezintă în medie
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
absența unei armate dispuse să-și ofere sprijinul sau a unui partid cu o aripă paramilitară sau cadre ideologice. Și nici oamenii din societățile post-comuniste nu mai sînt așa de ușor de constrîns, acum, cînd au experiența libertății. Încercarea comuniștilor sovietici de a regiza o lovitură de stat la Moscova, în august 1991, a eșuat în mai puțin de o săptămînă; efectul principal a fost întărirea unui lider ales, Boris Elțîn. Constrîngeri internaționale Deși fiecare stat post-comunist este suveran, nici unul nu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a cerut să i se pregătească o garnitură specială în Băneasa, pentru deplasările oficiale: un tren de-oțel triplu laminat, cu ușile blindate și geamurile securizate. Dar totul, la fel de bine, ar fi putut fi o mare minciună, aranjată chiar de sovietici: oricum nu mai era nevoie de ei în țară, după ce-o secaseră cu SOVROM-urile și Dej îl ascultase pe Stalin, punându-și intelectualii să sape prin Dobrogea. Rușii mai lucraseră o dată cu Ceaușescu în 1968, cu criza Cehoslovaciei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu exista nici o garanție cu privire la obligativitatea retragerii trupelor sovietice la est de Nistru la cererea guvernului regal al României. Considerăm că semnarea Tratatului de asistență mutuală româno-sovietic ar fi permis implicit traversarea României de către armatele sovietice deoarece numai prin România sovieticii puteau ajunge în Cehoslovacia pentru a-i acorda ajutor militar în cazul în care această țară ar fi fost atacată de Germania, în baza tratatului dintre Cehoslovacia și Uniunea Sovietică încheiat la 16 mai 1935. Polonia, care în această perioadă
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
acest interval de timp, o componentă a securității colective. Această apropiere avea la bază mai multe elemente: ponderea geografică, demografică, militară și economică care făcea din Uniunea Sovietică o mare putere; pretențiile teritoriale ale acesteia la adresa României; impresia lăsata de sovietici după instaurarea regimului hitlerist în 1933 că ar vrea să abandoneze cooperarea cu germanii și că ar fi interesați de o conlucrare cu statele care promovau securitatea colectivă; o posibilă apropiere sovietogermană în cazul în care nu se realiza o
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
tratatul să fie semnat cu prilejul începerii lucrărilor Adunării Societății Națiunilor, în septembrie 1936, deoarece ministrul de externe al Uniunii Sovietice, Litvinov, nu era împuternicit cu puteri depline pentru a semna acest document. Prin încheierea acestui document, Titulescu urmărea ca sovieticii să-și micșoreze tendința de cucerire a teritoriilor românești. Acest fapt ar fi avut ca efect diminuarea acțiunilor revizioniste ale Ungariei și Bulgariei 86. Din cauza apropierii de Uniunea Sovietică, Titulescu a fost acuzat că ar fi comunist. Contracarând această acuzație
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
în privința pericolului bolșevic. În acest sens, oficiosul “Voelkischer Beobachter”, în numărul de la 28 septembrie 1936, publica un articol intitulat “Basarabia din nou actuală” transmis de corespondentul din București, în cuprinsul căruia își propunea să demonstreze pericolul pe care îl reprezintă sovieticii pentru statul român și necesitatea alăturării României la frontul antibolșevic condus de Germania 176. După ce face un scurt istoric al Bsarabiei reamintind faptul că “Sovietele n-au recunoscut niciodată definitiv stăpânirea românească asupra Basarabiei“ și că nici după reluarea relațiilor
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
septembrie 1936, “Ilustrowany Kurjer Codyienny“ sublinia faptul că diplomatul român fusese îndepărtat deoarece era “un adversar permanent al politicii externe poloneze“ și un obstacol în calea apropierii “și mai mare de Polonia“. Periodicul susținea că România se va îndepărta de sovietici , dar va încerca să îmbunătățească relațiile cu Italia, foarte reci în perioada ministeriatului lui Titulescu 225. “Dziennik Polski” considera demiterea diplomatului român ca un eveniment “de mare importanță“ și reamintea ideea titulesciană a unei apropieri româno - sovietice, că devenise “un
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
acest interval de timp, o componentă a securității colective. Această apropiere avea la bază mai multe elemente: ponderea geografică, demografică, militară și economică care făcea din Uniunea Sovietică o mare putere; pretențiile teritoriale ale acesteia la adresa României; impresia lăsata de sovietici după instaurarea regimului hitlerist în 1933 că ar vrea să abandoneze cooperarea cu germanii și că ar fi interesată de o conlucrare cu 5 2 statele care promovau securitatea colectivă; o posibilă apropiere sovieto-germană în cazul în care nu se
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
solicita 8 5 Moscovei un punct de vedere în legătură cu această problemă. Ambasadorul sovietic răspundea că Moscova dorește existența unor relații diplomatice normale cu Iugoslavia și Cehoslovacia însă problema Basarabiei nu putea fi considerată ca fiind una încheiată. În același timp sovieticii își exprimau disponibilitatea pentru a începe negocieri cu partea română cu scopul de a soluționa problemele existente 7 . Principalul obstacol care conducea la eșuarea negocierilor româno - sovietice era reprezentat de problema Basarabiei. Deoarece era adepta sistemului de securitate colectivă, România
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
E. Ă, fond 71 Uniunea Sovietică , (1928 - 1929Ă, vol. 79, f. 119. 9 6 Sovietică, Tratatul de renunțare la război sau Pactul Briand - Kellogg. Statele semnatare se angajau să renunțe la război în vederea soluționării diferendelor internaționale. Prin semnarea acestui Pact, sovieticii înlăturau pericolul unui conflict direct cu statele occidentale. Acesta era începutul unui plan, conceput de sovietici, prin care Uniunea Sovietică dădea impresia că este un stat care garantează sistemul securității colective 8. Datorită faptului că ratificarea Pactului întârzia și pentru
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
de renunțare la război sau Pactul Briand - Kellogg. Statele semnatare se angajau să renunțe la război în vederea soluționării diferendelor internaționale. Prin semnarea acestui Pact, sovieticii înlăturau pericolul unui conflict direct cu statele occidentale. Acesta era începutul unui plan, conceput de sovietici, prin care Uniunea Sovietică dădea impresia că este un stat care garantează sistemul securității colective 8. Datorită faptului că ratificarea Pactului întârzia și pentru a - și continua planul propus, Litvinov a trimis Poloniei, la 29 decembrie 1928, o propunere de
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
diplomatice dintre cele două țări se putea realiza dacă România accepta organitzarea unui referendum în Basarabia după care ar fi urmat o conferință bilaterală 12. Teoretic, prin semnarea celor două documente, Uniunea Sovietică renunța la folosirea forței în problema Basarabiei. Sovieticii doreau încheierea unor tratate de neagresiune cu Franța și Polonia. În privința Franței, sovieticii aveau în vedere o refacere a alianței franco - ruse anterioară Marelui Război, prin care își puteau asigura sprijinul francez în cazul unei agresiuni germane. Franța avea încheiate
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
referendum în Basarabia după care ar fi urmat o conferință bilaterală 12. Teoretic, prin semnarea celor două documente, Uniunea Sovietică renunța la folosirea forței în problema Basarabiei. Sovieticii doreau încheierea unor tratate de neagresiune cu Franța și Polonia. În privința Franței, sovieticii aveau în vedere o refacere a alianței franco - ruse anterioară Marelui Război, prin care își puteau asigura sprijinul francez în cazul unei agresiuni germane. Franța avea încheiate tratate de alianță cu Polonia și România. În consecință a condiționat semnarea tratatului
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Franța, urmărindu-și propriile interese, dar ignorându-le pe cele ale românilor, au încheiat pacte de neagresiune cu Moscova la 25 iulie, respectiv 29 noiembrie 1932. Ne exprimăm opinia potrivit căreia chiar dacă Varșovia a anunțat că va ratifica acordul cu sovieticii doar atunci când România va semna unul similar cu aceștia, inițiativa sa și a Franței nu reprezentau acțiuni ale unor adevărați membri ai sistemului de securitate colectivă din care făcea parte și România 21. La 2 februarie 1932, la Geneva, sub
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
a armamentelor și un control al dezarmării. Titulescu era o persoană orgolioasă și dorea să fie consultat în orice problemă importantă de politică externă. Astfel, la 1 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voevod, președintele Consiliului de Miniștri, a inițiat negocieri cu sovieticii fără să îl anunțe în prealabil pe Titulescu. Ca urmare diplomatul român 22 Doru Dina, Ion Ivașcu, Dorin Teodorescu, Ecouri internaționale la demiterea lui Nicolae Titulescu, Slatina , Editura Fundației “Universitatea pentru toți ”, 2004, p. 5. 18 15 și-a prezentat
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
de neagresiune care ar aduce o garanție suplimentară sau cel puțin egală cu cea dată de Pactul Briand - Kellogg, atunci guvernul român îl va semna. Dacă însă guvernul 2007Ă,București,Editura Fundației România de Mâine, 2007, p.70. 20 17 sovietic propune un pact în care ar face rezerve asupra Basarabiei, nu există nici un motiv ca Bucureștiul să-l accepte, slăbindu-și poziția obținută în 1928 și confirmată prin Protocolul Litvinov“25. La 29 octombrie 1929, România lua decizia de a
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Astfel acestea înlocuiau războiul cu tratativele, ca mijloc de rezolvare a diferendelor internaționale. De asemenea, convențiile stipulau dreptul la autodeterminare în sensul păstrării independenței și inviolabilității statelor semnatare, indiferent de regimul lor politic. Titulescu opina că semnarea acestor documente de către sovietici însemna recunoașterea de facto de către aceștia a unirii Basarabiei cu România 34. Însă nu era o recunoaștere de jure a acestei uniri de către Uniunea Sovietică. 32 Nicolae Titulescu , op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
În iunie 1934, omul politic francez a vizitat Bucureștiul și Belgradul unde a obținut acordul aliaților săi în vederea realizării „Pactului Oriental”42. Polonia a acționat în secret pentru eșuarea „Pactului Oriental” deoarece nu era dispusă nici să se alieze cu sovieticii, nici să garanteze frontierele Lituaniei sau pe cele ale Cehoslovaciei. În iulie 1934, Polonia susținea că trebuia să se consulte mai întâi cu România în privința documentului respectiv pentru a se asigura dacă dorea și ea să fie inclusă în pact
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
1934, să adere la „Pact Oriental”. Cu acest prilej, francezii și-au „exprimat îngrijorarea ca cererea României să nu împiedice realizarea Pactului Oriental, dar a adăugat că Franța nu poate să-și ia răspunderea de a respinge cererea României ”43. Sovieticii insistau ca în acest document să fie inclus angajamentul Uniunii Sovietice și Franței de ași acorda imediat și reciproc asitența mutuală în cazul unei agresiuni. Francezii doreau să imprime Pactului un caracter formal și insistau ca acordarea de ajutor să
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]