2,941 matches
-
literară a textului medieval românesc poate fi scrisă, tocmai prin dublarea acribiei filologilor pe care îi avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți, o școală de medieviști români și-ar începe proiectul sub ambiguitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a judecăților analitice de cele sintetice. Hegel, de asemenea, constată că judecata nu poate fi forma gândirii care să exprime adevărul: "forma propoziției, sau, mai precis, a judecății, este improprie să exprime concretul iar adevărul este concret -, improprie să exprime speculativul. Judecata este, prin forma ei, unilaterală și, în această măsură, falsă"44. Putem înțelege din ceea ce spune Hegel în acest fragment că judecata nu este forma logică principală (originară) a gândirii, ce are drept calitate fundamentală a sa adevărul. Totuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă constând în natura unor elemente ale structurii, fapt ce particularizează raționarea sau o determină ca demers dialectic); b) apoi este vorba despre analitică și dialectică. 2.2. Contextualizarea filosofică a sensurilor originare ale analiticii și dialecticii Scenariile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, "teoriile" filosofice, construite pe temeiul analiticii și dialecticii, dar, de asemenea, demersurile științifice care propun "cunoștințe", apoi demersurile ideologice etc. participă, desigur, la judicativul constitutiv. Unele dintre "regulile" fundamentale prin care acesta domină topos-ul discursivității pot fi formulate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân la statutul inițial, acela de domenii ale logicii-organon -, vor căpăta statutul unor modele de discurs, mai bine-zis, funcționând în sensul pre-ordonării (pre-normării) spațiului de discurs în care se vor încadra toate demersurile teoretice (contemplative), speculative, aporetice, care țintesc acreditarea sau măcar acceptarea, în zona semnificativă a înțelegerii "lucrurilor", a cunoașterii acestora etc. Aristotel pune pe seama celor două modele și funcții "locale", particulare. De exemplu, în privința rolului topicii (dialecticii) pentru filosofie, el susține că "dacă suntem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-le. În fapt, ele capătă, cuprinse de toate aceste condiționări, statutul de modele de discurs în limitele judicativului constitutiv; din fapte condiționate (șirul de condiționări a fost ilustrat mai sus), ele devin condiții ale oricărui tip de demers teoretic (contemplativ), speculativ, aporetic. Din această poziție a modelelor reglatorii în orizontul judicativului constitutiv, ele pun ordine gândirii, rostirii și făptuirii, oferind criterii ("rațiuni suficiente") de acreditare pentru orice produs al gândirii, rostirii, făptuirii. Rostul lor și constitutiv și regulativ vorbind în termeni
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legislativ instituțional adecvat. Printre investițiile străine directe cu impact defavorabil pot fi menționate cele cu efect de spillover indus sau negativ, investiții străine directe în domenii și ramuri cu nivel tehnologic slab sau mediu și investiții străine directe în servicii speculative, consultanță sau utilități. Este discutabil dacă investițiile străine directe afectează țara de origine. Unii investitori străini sunt interesați să desfacă produsele realizate în țara gazdă tot pe piața acesteia. Acest lucru se întâmplă și în România. La cele menționate mai
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
se consideră că exacerbarea serviciilor, din Capitolul 3. Analiza volumului, dinamicii și structurii investițiilor străine directe punctul de vedere al alocărilor investiționale, a condus la o așa-numită pseudoterțializare a economiei naționale, care mărește impactul negativ al activităților cu caracter speculativ, fără a și aduce contribuția la creșterea sănătoasă a economiei reale. După cum menționam anterior, tendințele „favorabile” ale modificărilor structurale ale indicatorilor macroeconomici, dezagregați pe sectoarele analizate în condițiile și circumstanțele specifice ale României, de fapt, nu reprezintă decât o aparență
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă, dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc. Slavici este examinat într-un orizont comparatist amplu - Preda, Dostoievski, Tolstoi -, care îl situează și îl luminează contrastiv. Biografia e recuperată ca reper în construcția operei, menținându-se o tensiune fructuoasă euristic între creator și insul „care n-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
fluier de plumb). Autorii demonstrează o remarcabilă vivacitate stilistică și convingeri demne de epoca lor, anatomo-clinică: "Jurnalul nostru se va baza mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci una speculativă". "Nimica fără causă", era deviza redactorilor. Calificarea bună a acestor medici, ambii doctori ai Facultății de Medicină din Paris, numărul de paturi remarcabil la acea dată, instrumentarul pe care îl menționează, printre care microscop, sfigmograf, termometre și "alte aparate de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sunt dintre cele mai interesante și interpretarea lor denotă o gândire anatomopatologică, de altfel, declarată: "Jurnalul nostru se va basia mai mult pe anatomia patologică, fără care medicina devine nu o știință positivă, după cum trebuie să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Chiar de la început, documentarul s-a oprit la „cântul creștin [cu] rădăcinile în sinagoga ebraică și în noile creații muzicale ale căror fragmente le găsim în Noul Testament”; și un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea restituirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate; „Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului”. Puterea benefică a muzicii este reafirmată de Sf. Ioan Gură de Aur
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
contradicțiilor intrinsece. Pe de o parte, exista muzica romanilor, strâns legată de sărbătorile și spectacolele păgâne și, într-o oarecare măsură, dependentă de cultele religioase importate din Orient, dar neadaptate la noua religie, iar pe de altă parte, era gândirea speculativă neoplatonică și neopitagoreică ajunsă la Roma prin intermediul culturii elenistice, capabilă să fie regândită de creștinism, care ar fi putut să primească unele aspecte utile din aceeași tradiție muzicală greacă. Prin urmare, creștinii au simțit nevoia să regândească teoria muzicală greacă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
constituie un element sine qua non pentru a înțelege noul mod de a concepe și practica muzica față de Antichitate. Liturgia, încă de la originile sale iudeocreștine, a fost expresia concepțiilor teologice. Cu toate acestea, tradiția sinagogală-ecleziastică nu a avut o dezvoltare speculativă de tip filozofic-matematic, analogă celei care a avut loc în sânul tradiției greco-romane. Analiza formelor liturgice-muzicale, considerate în semnificația lor teologică, ne permite totuși să reconstruim concepția teoretică ce a determinat adoptarea și organizarea lor concretă. Pe lângă aceasta, mai putem
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ecleziastică, există și o tradiție interpretativă pe care o întâlnim atât în primele documente relative la liturgie, cât și în exegeza Sfintelor Scripturi, independentă de tradiția filozofică greco-romană. Un alt factor de care trebuie să ținem cont, în vederea reconstruirii elementelor speculative legate de tradiția liturgică-muzicală creștină, este elaborarea unei concepții noi despre temporalitate. Timpul muzical, fiind timp de rugăciune și de laudă cântată, devine ritmul interior al sufletului și este legat de o perspectivă escatologică situată între un principiu temporal, care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pe care îl pronunțăm, fiecare bătaie a inimii, este legată de ritmurile muzicale și de puterea armoniei”. Pe lângă definițiile matematice în care reflecția antică târzie și-a exprimat viziunea sa muzicală, cu Isidor din Sevilla, se deschide calea unei abordări speculative asupra muzicii bazată pe experiența concretă a cântecului, care începea să facă parte din cadrul experienței celui care se ocupa de muzică doar la nivel teoretic: „Vocea perfectă este înaltă, suavă și clară: înaltă, pentru a se adecva intensității; clară, pentru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Basarabia, într-o stare deplorabilă. Bugetele se încheiau cu deficite de proporții, cheltuielile ajungând de patru ori mai mari decât veniturile; inflația era amenințătoare. Imediat după război, venitul național era mult sub cel din 1913. Implicații negative au avut operațiile speculative, corupția, conturându-se o categorie de profitori, cunoscuți (și în actele oficiale) sub denumirea de „îmbogățiți de război”. În aprecierea rezultatelor la care s-a ajuns la sfârșitul perioadei interbelice, trebuie să se țină seama de unde s-a plecat în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
după război, sociologia a intrat într-un proces de dezvoltare extrem de rapidă, problema cea mai dificilă a ei era aceea a măsurării empirice. Sociologia nu ducea lipsă de teorii. Acestea erau însă, în cea mai mare parte a lor, vagi, speculative. Lipseau datele empirice sistematice și riguroase care ar fi putut testa teoriile existente, oferind totodată o bază mult mai solidă noilor construcții teoretice. Ultimele decenii au adus dezvoltări spectaculoase în metodologia cercetării empirice, dar în momentul actual se prefigurează o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemului ca atare, fiind în fapt o consecință a acesteia. Și de aici și dificultatea majoră a analizei funcționale: propozițiile funcționale, care raportează diferitele fenomene sociale la cerințele funcționale, au un grad ridicat de indeterminare empirică, fiind mai mult presupoziții speculative, puțin sau deloc verificabile (Hempel, 1965). Este clar că această dificultate nu este principială. Pe baza cunoașterii sistemelor sociale, cerințele funcționale devin tot mai operaționale, mai ușor de identificat empiric. Acolo unde cunoașterea sistemului în cauză este avansată, ca, de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este o luare de cunoștință posterioară și supraadăugată (Zamfir, 1971). Instituțiile sociale din societățile arhaice, cristalizate de-a lungul a multe generații, odată constituite se reflectă în conștiința colectivității sub formă mitologică sau, mai târziu, sub forma unor explicații teoretice speculative, ideologice. Ca ilustrare pentru modul mitologic de reflectare în conștiință a instituțiilor sociale, se poate invoca analiza miturilor originii realizată de Mircea Eliade (1978). Un sens al termenului de ideologie, introdus de către Marx și Engels, se referă la conștiința într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Engels definea ideologia tocmai ca pe o asemenea conștientizare eronată, care este supraadăugată procesului spontan („altfel, preciza Engels, n-ar fi un proces ideologic”). Ideologia este, în acest sens, o conștientizare neștiințifică (fiind realizată cu mijloacele conștiinței comune sau teoretice speculative, preștiințifice) a activității sociale și, din acest motiv, inevitabil neadecvată. Sursa caracterului „fals”, „eronat” al ideologiei, în acest sens particular, este de ordin cognitiv, epistemologic: cunoașterea comună, cât și cea teoretică speculativă nu au instrumente suficient de puternice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind realizată cu mijloacele conștiinței comune sau teoretice speculative, preștiințifice) a activității sociale și, din acest motiv, inevitabil neadecvată. Sursa caracterului „fals”, „eronat” al ideologiei, în acest sens particular, este de ordin cognitiv, epistemologic: cunoașterea comună, cât și cea teoretică speculativă nu au instrumente suficient de puternice pentru a descifra mecanismele și legile care guvernează procesele sociale; de aceea, ele oferă o imagine simplificată, naivă, falsă a acestora din urmă. În acest sensparticular, știința (și deci și ideologia) este structural diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analiza sistemului social și a mecanismelor sale de echilibrare. De abia după cel de-al doilea război mondial perspectiva temporalității este reluată în științele sociale occidentale. Teza că orice preocupare pentru evoluția societății umane reprezintă un exemplu tipic de atitudine speculativă, de netolerat pentru știință, este abandonată. Această deplasare de atitudini are loc atât înantropologia culturală și socială, cât și în sociologie. Un neoevoluționism se constituie. În primul rând, în antropologie: White, Steward, Service, Child. Dar și în sociologie, perspectiva este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din punctul de vedere al altora, se poate susține chiar teza regresului. În orice caz, din cauza imposibilității, cel puțin deocamdată, a operaționalizării sub formă de indicatori măsurabili ai valorilor umane, problema existenței sau nu a unui progres real este tipic speculativă, neputând primi nici o soluție științifică. În fine, a patra obiecție se referă la mecanismul propriu-zis al progresului. Dacă dinamica în timp a societății ar fi fost orientată de un plan de perfecționare, atunci și ideea de progres ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o concepție științifică. Marx a dezvoltat o teorie asupra societății cu un grad ridicat de complexitate. El nu a utilizat termenul sociologie pentru a boteza teoria sa, deși adesea a declarat că anunță o „știință a societății”, diferită de „filosofia speculativă”. În acea perioadă, deși A. Comte introdusese termenul sociologie, acest cuvânt a fost acceptat de comunitatea științifică mult mai târziu, după ce teoria lui Marx devenise deja foarte influentă și etichetată diferit. Nici Lenin și cu atât mai puțin Stalin, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Nu aveau nevoie de acest termen. Teoria lui Marx era „teoria asupra societății” care trebuia să fie dezvoltată. Paradoxal, spre deosebire de spiritul teoriei lui Marx, marxism-leninismul a evoluat ca o „filosofie”. Deși Marx a Încercat să se desprindă de stilul filosofiei speculative, opunându-i un stil științific, urmașii săi Engels și Lenin au oscilat târziu În acest câmp epistemologic din două motive. Mai Întâi, pentru că teoria lui Marx a continuat să se confrunte Într-un câmp epistemologic filosofic. Nevoia de detașare a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]