KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

zi bărbatul a Început să-mi povestească despre Mie, dar, În mod bizar, și-a Început povestea vorbindu-mi despre toalete. — Am cunoscut diverse lucruri terifiante, dar știi ce mi s-a părut cel mai Înspăimântător În copilărie? Nu mă speriam de șerpi, nu-mi era frică să mă cațăr În locuri Înalte, nu mă temeam de atacurile băieților mai mari din vecini. Toate astea le puteam suporta, fiindcă eram un mic geniu. Însă cel mai tare mă temeam de război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui documentar de scurtmetraj, care prezintă orori insuportabile, grămezi de cadavre aruncate unele peste altele. Însă cele mai terifiante mi s-au părut toaletele. — Toaletele? — Da. În plus, și paturile erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile reale de pe vremea aceea, păstrate Într-un muzeu din Polonia, iar naratorul relata În franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
scriu cu ocazia aceasta un articol și despre Yazaki și să-l trimit În Japonia.“ Deja era prea mult. M-am enervat și m-am ridicat În picioare, cu gândul să-l fac bucăți dintr-o lovitură. Atunci s-a speriat și a rupt-o la fugă. Dar știi ce a avut tupeul să-mi spună În timp ce fugea mâncând pământul? „Tâmpitule! Nu te pune cu japonezii!“ Îți dai seama? Poți să crezi așa ceva? Pe urmă a venit un tip gras și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
o revistă de scandal de mâna a treia. L-am amenințat că am legături cu mafia israeliană și cu cea italiană și că am să pun pe cineva să-l omoare dacă nu-și vede de ale lui. S-a speriat și s-a dat de gol singur. Cât tupeu a putut să aibă să vină la mine cu chestii din astea! Și mai și arăta ca o aspirină! — Poftim? — Cum, nu știi aspirinele Bayer? — Medicamentele alea pentru gripă? — Exact. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-l aducă pe Yazaki În fața ochilor. — Mereu am vise În care mă urmărește cineva și Întotdeauna sunt prins. Ciudat este că În tinerețe visele acestea În care eram urmărit și apoi prins erau adevărate coșmaruri, Însă acum nu mă mai sperie așa de tare. Probabil că visele acestea au Început să mi se pară normale și m-am obișnuit cu ele. Sau poate că e vorba de Încrederea pe care am căpătat-o În mine prin faptul că În viața reală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

poliției, caz în care vă expuneți riscului ca Hering să facă acuzații la adresa fiului dumneavoastră. Și mai puteți și să aranjați ca Hering să-și ia o papară pe spinare. Nu prea severă, mă înțelegeți, dar destul cât să-l sperie și să-l învețe minte. Personal, eu întotdeauna sunt în favoarea celei de a treia posibilități. Cine știe? Ar putea chiar să ducă la recuperarea unei părți din banii dumneavoastră. — O, mi-ar plăcea să pun mâna pe nemernicul ăla. — Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
atât cât am nevoie, bine? A, da. Parteneru’ tău. E vorba de Bruno Stahlecker, nu-i așa? — Exact. Aș putea să-ți dau adresa lui dacă vrei, dar am impresia că e însurat. — Bine, Gunther. Ai demonstrat că nu ești speriat. Nu e nevoie să faci un spectacol din asta. Ai fost ridicat la 4:30. Acum e 7... — Când vrei să știi ora exactă, întrebi un polițist. — ...dar încă nu ai întrebat pe nimeni de ce te afli aici. Credeam că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
spus pe un ton amenințător. Genu’ de povești pe care polițiștii le spun fiicelor lor. Povești oribile, care inspiră groază și care le dau fetelor genul de coșmaruri de care se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile nu mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras brusc în jos, lăsând la vedere puful care se cuibărea în vintrele ei. — Ei se bucură pentru că asta înseamnă că drăgălașele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am încercat să rămân calmă. Apoi și-a scos cuțitul și i-a pus lama pe gâtul meu, ca și cum voia să-mi fie frică. Și mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să mă taie pe loc, gândindu-mă că aș putea să reușesc să-l conving să înceteze. Mai trase un fum tremurat din țigară: — Dar ăsta a fost doar semnalul pentru el ca să înceapă să mă strângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam cu mine doi polițai în uniformă și cred că ei au speriat-o. — Poți să o condamni? A crezut probabil că ai de gând să o arestezi pentru oferire de favoruri sexuale sau ceva. Totuși, trebuie să fie o fată deșteaptă dacă este la un Gymnasium. Poate că ar vorbi, dacă părinții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
face ceva prostesc. Deci criminalul ăsta trebuie că e și el deștept. Iar eu văd lucrurile în felul ăsta: singurul mod de a le pune pe fete în gardă așa cum trebuie e tipărirea știrii, cu toate grozăviile ei. Ca să le sperii. Poate că aveți dreptate, domnule, am zis eu pe un ton nefericit. Dar nu e la latitudinea mea. Eu doar respect ordinele. Asta era scuza germană tipică pentru toate în vremurile alea și m-am simțit rușinat să o folosesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu. Ca să răspundă la întrebări. Ai băgat la cap? Nu vă faceți griji, zise el. Sunt expert cu micuțul ăsta din cauciuc. Doar o să-i fac pielea zdrențe un pic, o să vedeți. Oasele le putem lăsa până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar arăta chiar drăguț cu un pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este un mare ghinion. Pentru că spre deosebire de Kriminalassistant Becker aici de față, mie nu-mi face plăcere în mod deosebit perspectiva suferinței umane. Dar mă tem că nu am de ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378

limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme de autoritate și care, liber fiind, se bucură de libertatea sa ca de bunul cel mai de preț. -2Filosoful preafericit. Numai personajele beatificate de Biserică merită de obicei această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

să știi. În momentul acela, se auzi un șuierat strident și-n dreptul hubloului apăru o lumină roșie. Până să se lămurească ei ce se-ntâmplă, de-afară se auzi o voce puternică. — Nava „Bourul”, treci pe dreapta! — Hait! făcu speriat Dromiket 4. Să știți c-am deviat spre stânga! Sări la tabloul de comandă și opri nava. Apoi apăsă pe un buton negru, confecționat dintr-o substanță rară, care încă din primul trimestru al anului în curs fusese raportată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
cum sunt? — Ei, oamenii!... făcu dezamăgit Felix S 23. Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul acesta, nava spațială interplanetară „Bourul” luneca silențios prin spațiu. Episodul 38 „Veac nou” regăsit Tot vorbind ei de una, de alta, timpul trecu; după faptul că Getta 2 începuse să caște discret, iar picioarele îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
vă demoralizați! — Nu ne demoralizăm - răspunse Roșca 7 -, dar e foarte mult praf! De-abia ne vedem unii pe alții! Cum stați cu gogoșarii? întrebă comandantul. — Nu s-au făcut, dar în schimb a crescut extraordinar rapița. E ceva de speriat, o minunăție! strigă tov. Roșca. — Foarte bine! răspunse Felix S 23. Țineți-o tot așa! N-o mai putem ține, crește peste tot, pe câmp, prin apartamente, în... Se auziră câteva păcănituri, apoi pâlnia avertizorului tăcu. Legătura se întrerupse. Dromiket

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că nu mă văd. Puteți să mă pipăiți, dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că nu mă văd. Puteți să mă pipăiți, dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum s-a-ntâmplat, dacă nu vă supărați? întrebă robotul TESA Stejeran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Aciobăniței, uitându-se pe hublou -, tu ai mai nimerit vreodată într-un așa hal de câmp? — Niciodată, e prima oară, răspunse pilotul. „Și poate ultima”, făcu iarăși în mintea lui gândul cel rău. Mi-amintesc, când eram copil, că mă speria bunicul cu câmpul ăsta. „Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
când eram copil, că mă speria bunicul cu câmpul ăsta. „Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Dacă nu ești cuminte, mă amenința el, te-arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect semnul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
arunc în câmp și te duce.” — Bunicu-tău era savant? întrebă comandantul. — Da, răspunse pilotul. Așa a și murit. — Păi de-aia te speria cu câmpu’, zise comandantul. Bunicul meu era pădurar, mă speria cu un lemn. Adică nu numai mă speria, mă și bătea cu el. Uite, vezi semnul de-aici? își arătă comandantul țeasta, unde se deslușea un mic loc fără păr. De la bunicul îl am. Pilotul pipăi cu respect semnul cu pricina. Da’ nu-mi pare rău, spuse comandantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
cineva? Nimeni! Tuturora le era milă de ei! Vă dați seama în ce chinuri groaznice au murit toți șase? Nici o ființă inteligentă lângă ei! Acum avioanele sunt ruginite, se joacă puștii și femeile prin ele. Comandantul și pilotul se uitară speriați unul la altul. — Dar ce, se pleacă greu de la voi? făcu Aciobăniței. — Eu nu țin minte să fi plecat careva și nici tradiția noastră orală nu pomenește așa ceva. A mai căzut unul odată cu o farfurie zburătoare - spuse tractoristul -, dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627

Acasa > Poezie > Pamflet > Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Muza asta e nebună, Parcă și-a ieșit din minți, Se ascund și mai cuminți Sub ștergarele-n cunună Speriate de furtună Și icoanele cu sfinți; Nu vă mint, cam de vreo lună Am uitat și de părinți Și de Soarele cu dinți, E atât de rea de bună Că nu vrea să mai compună Nici un vers de doi arginți

♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627]