5,679 matches
-
la Dinamo, echipa miliției, și avea În palmares o Gheată de Aur umbrită de interesele Conducerii de Stat și ale propagandei comuniste. Golul marcat pentru echipa Românei pe Wembley, după un sprint cu două animale mici (doi fundași englezi) În spinare, a intrat În legendă. Timp de cîteva zile după acel meci, Ceaușescu nu a existat. Chiar și sub comunism, vara dura trei luni. Trei luni cu adevărat de aur În care, dacă nu simțeai dorința de a te Întîlni cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
salveze aparențele). După ce trageți o baie și faceți un pic plajă, mergeți pe o terasă să beți bere și să mîncați pizza. Așa că restul după-amiezii stați la o coadă care geme de viață și de foame, Își trage pumni În spinare, flutură prosoapele de plajă scămoșate și uzate și emite grosolănii. Berea o beți din niște borcane clasice - restaurantele stațiunii au rămas În pană de halbe și improvizează soluții. Pizza e un fel de pîine mînjită cu ketchup, În care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se dovedește a fi iubita unuia din culturiștii găștii, dar el e un băiat ca lumea și se face că nu vede, ba chiar, cînd Annie Lenox ne spune că Sweet dreams are made of this, te ia În spinare și dansați ca apucații. Distracția se sparge la miezul nopții, pentru că morala socialistă impune niște limite, Florin și gașca dispar care la hotelul lor, care cu nemțoaicele. Nu te supăra, dar sîntem deja cît populația Chinei, nu mai e loc.
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
afară. Nu puteau să fie membri de partid, pentru că amîndoi aveau cîte o vină capitală. Taică-tău era refugiat din Bucovina Într-o vreme În care acest lucru Însemna o mare rușine față de poporul prieten sovietic care ne stătea În spinare și care se afla În posesia provinciei românești În discuție, iar Viorel avea la dosar un an de muncă silnică la Brăila În adolescență, pentru uneltire Împotriva regimului. În mod ironic, chestia asta i-a salvat; nici lor nu le-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud rîsete, sau zboară un chiștoc de țigară În capul altui răcan și se aud din nou rîsete. Cei mai mulți sînt atenți la meciurile transmise succesiv din țară și fac pronosticuri, imaginîndu-și ratarea monumentală despre care vorbește crainicul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului, probabil și-a luat cîteva pe spinare. Adorm la loc, ca după un coșmar - oboseala Îmi absoarbe la loc valul de adrenalină. Vremea se limpezește de la o zi la alta, e o toamnă blîndă, octombrie, plopii și castanii, salcîmii și mestecenii și ce pomi mai sînt pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
regăsește În realitatea noastră de zi cu zi. După- amiezile sîntem adunați pentru diverse munci. O parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca să se audă pînă În spate. Nimeni nu suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste ceafă pe unul. Îmi dau seama că e răcanul din Craiova care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de tot și prin ferestre pătrunde lumina unui soare molîu, ineficient În fața Întunericului cenușiu din interior. Pe tavan pîlpîie o lumină albastră. E flacăra mistuitoare a televizorului și În mai puțin de o jumătate de oră cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
albastră. E flacăra mistuitoare a televizorului și În mai puțin de o jumătate de oră cele o sută de spinări verzi, nemișcate, arată precum cadavrele carbonizate de la Hiroshima. În mai puțin de o jumătate de oră, cele o sută de spinări verzi și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost o idee bună să vin. Chiar așa, de ce dracu’ am venit? S-o văd cum dansează cu un animal pe moarte? — Ce e, cavalere, ți-ai luat-o-n bot? zice Marin și Îmi cîrpește o palmă pe spinare. Na o bere și hai să băgăm ceva mișto, mai zice el, ocazie cu care Îmi amintește de ce am venit - să ne distrăm. O vreme se dansează pe B 52’s cu Rock Lobster, dar fetele vor Tears for Fears
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chiote. Într-un fel sînt invidioși și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește mințile. Victoria mea e și victoria lor, Gărăgău Îmi trage o palmă pe spinare și rîde, deși o face chinuit. Dar Portocală nu poate pierde prim-planul. Pentru că e foarte preocupat de starea soldaților, propune o strategie de război pentru a Încălzi dormitorul. Depozitul de lemne al corpului de gardă e plin ochi, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne fie greu să șutim lemnele. Singura abatere de la planul lui Portocală e că nu am plecat cu căruciorul, ne gîndim că, dacă e să ne vadă cineva, poate chiar să ne prindă, e mai ușor să lași lemnele din spinare și să fugi. Ceea ce se și Întîmplă. SÎntem prinși, dar cu lemne cu tot, pentru că, evident, ca hoți, nu e mare lucru de capul nostru. Cineva din corpul de gardă vede trei năluci cum sustrag cei mai mari butuci din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplă. SÎntem prinși, dar cu lemne cu tot, pentru că, evident, ca hoți, nu e mare lucru de capul nostru. Cineva din corpul de gardă vede trei năluci cum sustrag cei mai mari butuci din magazie, căznindu-se cu ei În spinare, printre magazii, depozite și hangare, apoi o taie peste cîmp. Fapta e năucitoare. De ce ar face cineva așa ceva? Anunță comandantul gărzii, care Își sună santinelele În posturi să-i prindă pe bandiți. Bineînțeles că sîntem opriți exact de santinela de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întîmplă. — Ori e război civil, ori ne batem cu ungurii? Ce dracu’, ție nu ți se pare ciudat? Bă, dar treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu e bine. Mi se pare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă Întind. E unul dintre infirmieri, e tot craiovean, un tip prietenos care săptămîna trecută mi-a scos din degetul mare de la mînă puroiul pe care l-am adus cu mine din Bărăgan. — Stai să-ți iau ranița din spinare... Te doare ceva? Aș spune că-și bate joc, dar Înțeleg că vrea să știe dacă mă doare și altceva. — Spatele, dar nu cred că e ceva serios. Nu văd... asta e... — Îți desfac chingile și te Întinzi acolo, bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma știri LIBERE. SÎntem toți În picioare, Moise e călare pe mine, Îmi trage pumni În spinare și chiuie ca la nuntă - după atîtea ore, se pare că muzica l-a afectat. Dăm buzna pe culoar, e plin de pacienți și cadre medicale, țipă toți, văd o mare de chipuri ude de lacrimi. Cineva vine glonț spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul? A fost ideea lui Cornea... e returul la semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Aaa, da’ tu nu ești stelist, nu? Bă, da’ tu știi să faci un grătar? Știi? Mă, ești atent sau ce faci? Faci un grătar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru baterea covoarelor, duminica, și a nevestei, În restul zilelor? Ei... merită o ecranizare viața unui astfel de erou - mîndria bombîndu-i curul și pieptul ca unei gorile de munte? Această mare dezamăgire, așa cum o numește comandantul de baterie, avîndu-l În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că nu au fost lipsite de o doză bine calculată de premeditare (aproape ticăloasă, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muzicale preluate de la posturi americane. Via Satelit, Sky Channel sau Satelite Hour ne aprind fitilul nu atît cu ultimele producții Depeche Mode (ce-o fi pățit Gahan de rătăcește pe dealuri Într-o pereche de budigăi albi, cu hermelina În spinare?), cît cu B.A.D. (Mick Jones post The Clash, mutat În ritmuri funk)... Sau chestia asta nouă excesiv de sonoră și de ritmată, Head Like a Hole, care ne dărîmă complet sistemul, tot ce știam despre muzică. Nine Inch Nails sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
drum, ci e o pantă, ceva care urcă brusc și nu se mai termină, Îți sar ochii urcînd... și nici măcar nu poți să vezi ce e dincolo... Bine că nu mai e Ceaușescu. E altceva. Și noi urcăm, cărînd În spinare viitorul. Și trecutul, dar acum mai mult viitorul. Ce? Cum? Trecutul? Viitorul? Nooo, de unde...? Ha-ha! Ducem În spinare povara enormă a acestei clipe Însorite. O fi ea enormă, dar e ușoară. De fapt, ea ne duce pe noi. Atît. A
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nici măcar nu poți să vezi ce e dincolo... Bine că nu mai e Ceaușescu. E altceva. Și noi urcăm, cărînd În spinare viitorul. Și trecutul, dar acum mai mult viitorul. Ce? Cum? Trecutul? Viitorul? Nooo, de unde...? Ha-ha! Ducem În spinare povara enormă a acestei clipe Însorite. O fi ea enormă, dar e ușoară. De fapt, ea ne duce pe noi. Atît. A, nu, pardon. CÎinele vine după mine. Vrăjeli. Gata...
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era cufundat într-o liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]