19,182 matches
-
Ștefan Augustin Doinaș Sonetul I Cuvintele ce mor în mine - sunet al unei prelungite-apocalipse. Le-auzi? Ascultă-mi corpul: alfabetul acestei biblii circulă prin sânge. Curând voi fi stăpân pe vidu-acesta, și sclav al lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
sfârșit, în stolul cruțat de furtună, o să vin să ciugul cu ele-mpreună. Din Însemnările Anonimului: Tripla Hecate brusc, orașul năpădit de ceață artificială = prilej de răfuieli stătute, confuzii îndelung gândite = docilii orbi (cum scheunau 1) se rătăciseră de vechi stăpâni, gemând după cei noi = cât despre ultimii poeți, știm c-au murit prin sufocare, cu țăndările unei fraze înfipte-n gât eu dormitam de-a lungul orelor de isntrucție = seara își aduna pe creștet broboadele negre c-un gest istovit
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
arată în Cetate Din simplu calcul: sufletele de plebei, Care trăiesc și vor să mai trăiască, Vor sta cuminți. Dintr-o preaomenească Teama de Purtătorii Semnelor, de semizei. Eu, însă, știu: homunculi și mașini decid acum acolo Unde cîndva era stăpîn singur Apollo.
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
blestem. Dă-ne cărți în loc de circ, și lasă Pe cei duși, înmormântați de mult, Să se-ntoarcă vii la tine-acasă, Cu tăceri sublime și tumult. Dă-ne frați și neamuri laolaltă, Adunați în temple-biblioteci Să-ți cinstim împărăția-naltă, Tu, Stăpânul nostru pentru veci! 2006
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
lumină putrefactă din tomberoane din care exulta alcoolul îngerilor Sau crimă Sau obielele frumoasei adormite când scriam prin latrine Îmi place de tine Maria și aș vrea să te pierd Pentru că în unii se naște slugă și-n alții răsare stăpânul cărările sunt controlate de câinii electrici Te faci că nu vezi nu auzi născocirile profunzimilor tale: specia se oglindește Graffiti lezează în plex binele public graffiti și vindeca graffiti e internetul frustraților Fragmente iluminări și asistentul meu Zoro motanul nocturn
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
pe alei cu degete flămânde umbre trec nu trec fac valuri ori pe-o clipă chiar sfârșesc pe val iată și-o caretă fără cai fără pânze fără surugiu lunecă pe strunele de harpă dinspre nefiind spre nicăieri - iată și stăpânul nesfârșitul de pe ramuri strânge câte-un omuleț Cruci de piatră cruci de piatră numai cruci de piatră stau în locul crucilor de lemn cruci de fier de fontă de inox stau în locul crucilor de lemn cruci de os de marmoră de
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
port ștreangul festiv, deși citisem undeva la o pagină că « aceste cravate mă fac inuman », iar la alta, că poți deveni, la cea mai mică neatenție, «un popă sau o cravată». Nu l-am văzut, de altfel, niciodată pe fostul stăpân purtând-o, cum n-am citit nicăieri vreun sonet sub semnătura G.N., - îmi aduc mai curând aminte de niște ciorapi împuțiți ai unuia zis Drumețul Incendiar, fluturați la porțile Academiei Române. Hazardul obiectiv, ca și «obiectul oferit obiectiv unui obiect», a
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
primele semne că în fostul viermuș au pornit a se dezvolta organe vitale, primele semne că ,ciudățenia" capătă un sens, apoi ochii, apoi simțirile, apoi reacții, răspunsuri la împrejurul pe care să-l perceapă, ca pînă la urmă să devină stăpînul spațiului și al timpului interior, știind parcă despre importanța lui absolută, emițînd pretenții și cerîndu-și drepturi, făcînd tot ce i se dă voie să facă întru dobîndirea perfecțiunii?" Ceea ce nu va să zică lipsite de importanță. O biologie in vitro care scapă
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
închisorile comuniste). După cum am mai arătat și cu altă ocazie, "puțini sunt cei care rostesc nume ale instrumentelor puterii de atunci, care arată cu degetul pe cineva anume, cantonarea la nivelul judecății globale aducându-i la un loc pe foștii stăpâni și pe cei stăpâniți, făcându-i deopotrivă victime ale unicului vinovat: "sistemul". Dar, într-o astfel de atitudine, sistemul însuși lucrează. Cum ar putea gândi cei formați de comunism ceva despre ceea ce comunismul a ținut să desființeze că prezența simbolică
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
și prosperitatea societății prin intermediul "mâinii invizibile" teoretizata de către Adam Smith, nimic altceva decât raportul dintre cerere și oferta, paradigmă care începe să se afirme tot mai pregnant la începutul secolului XIX - Hegel optează pentru recunoaștere, pornind de la celebrul exemplu al stăpânului și al sclavului. Niciunul dintre ei nu este liber: sclavul, deoarece stăpânul nu îl tratează că pe un egal, stăpânul, deoarece recunoașterea nu poate proveni decât de la un egal, recunoașterea unui sclav, impusă, nefiind decât un surogat al respectului propriu-zis17
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
decât raportul dintre cerere și oferta, paradigmă care începe să se afirme tot mai pregnant la începutul secolului XIX - Hegel optează pentru recunoaștere, pornind de la celebrul exemplu al stăpânului și al sclavului. Niciunul dintre ei nu este liber: sclavul, deoarece stăpânul nu îl tratează că pe un egal, stăpânul, deoarece recunoașterea nu poate proveni decât de la un egal, recunoașterea unui sclav, impusă, nefiind decât un surogat al respectului propriu-zis17. Recunoașterea reciprocă nu poate avea loc decât în statul modern, care își
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
începe să se afirme tot mai pregnant la începutul secolului XIX - Hegel optează pentru recunoaștere, pornind de la celebrul exemplu al stăpânului și al sclavului. Niciunul dintre ei nu este liber: sclavul, deoarece stăpânul nu îl tratează că pe un egal, stăpânul, deoarece recunoașterea nu poate proveni decât de la un egal, recunoașterea unui sclav, impusă, nefiind decât un surogat al respectului propriu-zis17. Recunoașterea reciprocă nu poate avea loc decât în statul modern, care își tratează cetățenii că egali în fața legii. Iar statul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
imaginată de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii de frică obișnuiți sunt, nu ceea ce adevărul, ci ceea ce stăpânul poftește, aceea să laude și să fericească)." Onomatopeea ironizează calitatea, iar paranteza atrage atenția supra paradigmei, nu alta decât figura auditoriului sub teroare, perfect valabilă în gulagul comunist și sub orice tiranie, mai veche sau mai nouă. Suntem în atmosfera
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
avea o criză de epilepsie/ oamenii treceau pe lângă ea/ fără să miște un deget// cât am alergat cu ea-n brațe până la colțea m-a/ umplut de aurolac și de bale/ credeam că și de păduchi/ celorlalți le păream poate stăpân pe situație/ dar eu făcusem pe mine de frică/ nu mă puteam gândi decât că/ dacă-mi moare în brațe o să am de completat/ o grămadă de acte// în momentul ăla nu eram cu nimic mai bun/ decât șoferul mașinii
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
roșii. Ori de câte ori stăpânirea Moscovei a fost pusă în discuție, armata roșie a intervenit "frățește" pentru a restabili situația. Toți liderii comuniști est-europeni, fără excepție, au fost creații ale Moscovei și s-au menținut la putere numai grație umbrelei protectoare a stăpânului de la Kremlin. Comuniștii, spre a-și menține stăpânirea, au determinat programatic pauperizarea societății. Orice lucru care într-o societate normală se dobândește firesc devenea un privilegiu de care se bucurau numai aleșii partidului. Comunismul a distrus fizic elitele societății, atât
Argumente pentru condamnarea comunismului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10654_a_11979]
-
Barbu consacră un capitol întreg intitulat "Săptămîna brînzei" ritualurilor de împerechere ale cîinilor și pisicilor în groapa Cuțaridei. Prin modul lor de viață, acești cîini accentuează promiscuitatea traiului băștinașilor și totul culminează cu uciderea unui cîine flămînd care-i fură stăpînului său nu doar o bucată de brînză, ci chiar porcul de Crăciun. Mai orășeni sînt cîinii poeților în fruntea cărora se găsesc Fox, pomenit de Ion Barbu, și Zdreanță al lui Arghezi. Ambii or fi avut blana stufoasă, iar primul
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Zdreanță este un mare hoț de ouă, în timp ce trăsătura principală a lui Fox este ura față de pisici. Grivei vine de la griv (pestriț alb-negru), dar Azor de unde-o veni? Tot Arghezi atribuie cîinilor, în Cimitirul Buna-Vestire, capacitatea de a-și recunoaște stăpînul pînă și mort, revenit sub formă de fantomă pe domeniul său. Vînător reputat, Al. Cazaban aduce și el în povestiri personaje canine. Unul dintre ele cade victimă comportamentului absurd al omului. Un june face curte unei tinere doamne și o
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
absurd al omului. Un june face curte unei tinere doamne și o vizitează adesea sub pretextul admirației față de cățelușa ei albă, Rozica, pe care o îmbie cu bomboane. Cățelușa îl îndrăgește, ca și stăpîna, mai mult pe curtezan decît pe stăpînul și soțul legitim. Acesta, gelos, neputîndu-se răzbuna pe nevastă, alege soluția odioasă a otrăvirii Rozicăi. Victimă la fel de inocentă, provocînd reflecții melancolice poetului Lucian Blaga este Cîinele din Pompei, surprins de valul de lavă. În schimb, poetul Mircea Ivănescu introduce cu
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
fi fost aruncată pe geam cucoana, "mamița" care-i interzice amorul cu Zambilica Papadopolinii, dar nu poate să-l strunească eficient. Chiar dacă nu ajung personaje, cîinii înveselesc viața autorilor și, dacă este adevărat că se pot trage concluzii privind caracterul stăpînului pornind de la rasa și deprinderile cîinelui său, atunci nu este lipsit de interes pentru istoria literară să știe cu precizie ce fel de animale cresc scriitorii. Ion Barbu și Tudor Arghezi preferau maidanezii ca un simbol al lipsei lor de
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
lumea mare. să-mi spună un roman, român curat, ca lacrima din doruri nu-l omoară; prin veacul asta - veacul blestemat care a răstignit întreaga țară... de sărbători trimitem munți de doruri, dar poți să-ți saturi neamul cu pachete? stăpânii noștri ne-au jucat la zaruri și ne-au hrănit cu vrafuri de decrete. voi, frații mei, românii mei frumoși, să punem mâna să gonim ocara și să strigam la cer și la HRISTOȘI: vampirii lumii ne omoară țARĂ! ALMA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate, vrere, în tainele acestui de nerostit cuvânt! În gând, în gând, în gând! Și ruga fac și mă-nspăimânt că sunt! Luminătorii scot la greu mezat un zbor al îngerului, Doamne, de mine deo chiat! Bălul Moresca uită cavalcada
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de jurnaliști stipendiați cu peste o sută de milioane de lei, fonduri reptiliene anuale, care i-au stat la dispoziție. N. Titulescu avea o conversație de om al anticamerelor și al camarilei, mica și eleganta odăiță înainte de a intra la Stăpân. Titulescu a fost întotdeauna omul Măriei Sale. (...) Avea grijă de garderoba lui Vintilă Brătianu. La Paris și Londra, trimetea cutii cu icre negre la ziariști si oameni politici. În România, a cumpărat presa de dreapta, de centru și de stânga cu
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
familie? Viața se poate schimba, pronunțând un da sau un nu, paradoxal în rău, când ai spus da, și în bine, când ai zis nu. Arareori, când ai zis: și da și nu! Chestiunea este însă că nu întotdeauna ești stăpân pe o opinie și mai cu seamă în vasta arie a problemelor controversate. ,Parcă poți să știi?" ar fi, atunci, răspunsul cuminte privind existența OZN-urilor, extratereștrilor, elementelor cinstite din P.S.D., primirea țaratului româno-bulgar în U.E., în 2007, 2008, ori
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
amuzante, dar nu suficiente cât să îl trimiți la Oscaruri cu un car de defecte structurale. O altă premieră constă în gorila uriașă care i-a luat-o înainte Moșului. Mda, mult așteptatul King Kong al lui Peter Jackson, creatorul Stăpânului inelelor. Aici, ca și acolo, lungmetrajul are la bază o rețetă super-simplă: adunarea. Scenariul, discret, jocul actorilor, decent (sau cel puțin așa se vrea), totul ca să faci loc pe scenă efectelor speciale. Al căror rol - informația asta o am de la
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
-mi arate locul, curtea interioară și camera mea, asigurându-mă că valiza mea va ajunge la adresa lor cât de curând. A ajuns, dar ... a treia zi! Casa lor avea o intrare direct din stradă, de unde culoarul se deschidea spre dormitorul stăpânilor pe dreapta, iar pe stânga, două camere pe care le închiriau turiștilor numai prin “conecții” care să le asigure calitatea oaspeților. Trecând de dormitoare, drept în față culoarului, se deschidea o altă ușă către curtea interioară unde descopereai o adevărată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]