7,322 matches
-
de aprecierea lui Gala Galaction, care îl și prefațează. Colaborează susținut, cu articole culturale și polemici (intră în dispută cu Nae Ionescu, între alții), eseuri, proză de idei și reportaje, îndeosebi la publicații de stânga - „Egalitatea”, „Opinia”, „Capitala”, „Lumina” (Iași), „Steagul”, „Cuvântul”, „Hatikvah”, „Licht”, „Viața românească”, „Lumea evree”, „Integral”, „Lumea” (Iași), „Bilete de papagal”, „Adam”, „Facla”, „Hasmonaea”, „Renașterea noastră”, „Curierul israelit”. Semnează și cu pseudonimul Ormuz. Cu povestirile și nuvelele din Spovedania unui candelabru, proza lui Z. pare a-și fi
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
poartă ca un adevărat rege. 1. Scrie propoziții despre animalele de la Grădina zoologică. 2. Scrie numele animalelor: CUVINTE SURORI Țara mea se numește România. Drapelul patriei mele are trei culori. Când particip la întreceri sportive internaționale, eu flutur cu mândrie steagul românesc. L-am purtat și la concursul de gimnastică. Sportivii celebri ajung renumiți peste mări și țări. PITICII Șapte pitici vin/vine pe cărare. Ei aduce/aduc multe ciuperci. Le-au cules/culege cu grijă pentru Albă-ca-Zăpada. Vor să-i
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
un imens succes, fiind apreciate atât de autorități, cât și de publicul amator de divertisment. Corurile școlare, orchestrele, cântecele patriotice, muzica militară, defilările, jocurile naționale, costumele populare au Încântat din plin mulțimile Întrunite În grădinile publice ale orașelor Împodobite cu steaguri, lampioane, arcuri de triumf, candele și făclii . Elogiile nu au Întârziat să apară și ele au fost inspirat sintetizate În afirmațiile vremii: „Sunt vrednice de toată lauda asemenea serbări și ar trebui repetate În toată țara” sau „Fiecare a plecat
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Contrapunct” (martie 1990-ianuarie 1991), redactor principal (din 1991) și redactor-șef (din 2001) la „Viața românească”. Concomitent, din 1991 este, succesiv, redactor, consilier și publicist-comentator la ziarul „Cotidianul”. S. debutează în 1967, cu poezie, în pagina culturală a ziarului băcăuan „Steagul roșu”, iar editorial cu volumul de versuri La fanion, apărut în 1980 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „22”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Antiteze” ș.a. Privită în ansamblul generației ’80, poezia lui S.
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
din țările lagărului socialist. I s-au dat replici pe măsură, iar Lather a trebuit să-și modifice optica. A precizat că prin „ideologizarea cercetării” ea urmărea „democratizarea curriculumului”. Ideea a prins rădăcini. Mai mulți pedagogi au început să agite steagul „democratizării școlii”. Unii au încercat chiar să pună în practică „idealul democratic al școlii” în anii ’90. Așa a luat ființă Harmony School, o școală alternativă din Bloomington (Indiana) fondată pe principii utopice și neorousseauiste (care însă erau considerate democratice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trebuia și sa ne îndeplinim planul de abonamente la revistele Cutezătorii și șoimii patriei. Comandantul instructor răspundea și de «agitația vizuală» din școală, adică trebuia să fie atent câte tablouri cu tovarășul erau în școală, unde trebuiau agățate, răspundea de steaguri, sloganuri, insigne, panouri slăvind regimul... Un alt coșmar era creșterea viermilor de mătase. Prin mai se aduceau două grame de ouă și începea treaba: viermii tot creșteau și creșteau și trebuia să le asigurăm hrana zilnică. În zilele ploioase, unul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mit nu doar pentru ei înșiși (și pentru alte incarnări ale omului nou), ci și pentru președintele statului român comunist. Revolta muncitorilor brașoveni din noiembrie 1987 Cauzele și începutul revoltei În luna noiembrie a anului 1987, la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov (IABv), mizeria socială și financiară impusă de regimul comunist din România îi adusese pe muncitori într-o stare disperată: fondul de salarii era nesatisfăcător, retribuțiile erau reduse; în plus, aprovizionarea insuficientă cu alimente, energie electrică, apă potabilă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au aruncat pe geam mulțimii, într-un fel de „împărtășanie”. Apoi au fost distruse însemnele comuniste: a fost aruncat de la etaj și ars atât tabloul-portret al lui Ceaușescu (gest perceput simbolic ca o ucidere în efigie a dictatorului), cât și steagul roșu al partidului. Din acest sediu, dar și, mai târziu, din Primărie, protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare), au spart geamuri: furia trebuia defulată; sensul era acela că nu obiectele în sine erau distruse
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tragic ce s-a întâmplat” este înlocuită repede prin: „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară că „li s-a făcut părul măciucă” atunci când au asistat la profanarea steagului PCR și că mișcarea muncitorilor este o „rușine” care se cuvine sancționată în mod exemplar (pentru întreaga ședință, vezi Arsene, 1997, vol. 1, pp. 47-52). ședințele vor fi reluate ritualic pentru a fi acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți astfel ori chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost cea mai practicată tortură. Unui anchetat bănuit că a purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau în mod specific gândite. Un anchetat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți astfel ori chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost cea mai practicată tortură. Unui anchetat bănuit că a purtat steagul tricolor în timpul marșului (steagul având altă conotație decât cea comunistă și semnificând aici tocmai revolta împotriva comunismului) îi sunt schingiuite mâinile intenționat, întrucât acestea deveniseră organul „vinovat” al respectivului protestatar. Loviturile la cap erau în mod specific gândite. Un anchetat este lovit cu capul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de partid”, ceea ce reactualiza în noi trauma originară a copilului din relația cu mama! Refuzul afecțiunii declanșează spontan sentimentul vinovăției, iar mai târziu constituie baza complexului de inferioritate sau de insuficiență. Am alergat apoi în urma masei, implorându-i iubirea, purtând steaguri și cravate roșii, semnele iubirii, dar și ale eroticului. L.A.: De acord cu paralela, însă cum se poate explica faptul că un asemenea mecanism, destul de simplist, a avut atâtea decenii un efect ca și somnambulic asupra noastră? D.G.: Cu alte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a fi încercat să elaboreze un teatru de factură modernă. SCRIERI: Lăcrămioare, București, 1893; Pământ, București, 1910; Opere complete, I, îngr. și pref. Virgil Zaborovschi și Paul I. Papadopol, București, 1920. Repere bibliografice: I.C.B. [Ion C. Bacalbașa], M. Polizu-Micșunești, „Steagul”, 1916, 180; Corneliu Moldovanu, Autori și actori, București, 1944, 223-226; Brădățeanu, Istoria, II, 68-69; Dicț. lit. 1900, 687-688; Dicț. scriit. rom., III, 777-779. F.F.
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
a spiritului etnic”. E. Lovinescu găsea și alte diviziuni (poezia de fantezie, poezia de „concepție”, poezia descriptivă, realistă etc.). P. desființează asemenea frontiere și reorganizează teritoriul literaturii moderne pe spații mai întinse. Poezia, proza, critica, dramaturgia merg împreună sub același steag estetic și cu participarea mai multor promoții de autori (criteriul generației rămâne secundar). Mai e de spus că în noua istorie ermeticii sunt despărțiți de dadaiști și de suprarealiști (ei conviețuiau în istoria lui G. Călinescu) și primesc acum o
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
unora, cărora li se răspundea în 1899: „Sunt oameni cari ne-au dușmănit mereu, pentru că ne-am făcut slugi ai unei cauze sfinte românești. Dar când n-au avut cauzele bune dușmani? Cine izbește în noi dă cu noroi în steagul culturii române; cine ne înjură pentru că voim să luminăm poporul este nepretinul neamului nostru și cine strigă împotrivă cu gura spumegătoare de veninul pizmii este unealta intereselor josnice, un nefericit care-și teme pâinea.” I.D.
POPORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288961_a_290290]
-
Opere alese, București, 1965, Beatrix. Eugénie Grandet, București, 1981 (în colaborare cu H. Grămescu); Feodor Gladkov, Poveste despre copilărie, București, 1950, Volnița, București, 1952 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi), Anul crâncen, București, 1957 (în colaborare cu Andrei Ivanovschi); A. S. Makarenko, Steaguri pe turnuri, București, 1950 (în colaborare cu Rostislav Donici), Poemul pedagogic, București, 1950 (în colaborare cu Zoe Dumitrescu și Tamara Schächter), Cartea pentru părinți, București, 1951 (în colaborare cu Rostislav Donici); Konstantin Sedâh, Dauria, pref. Horia Bratu, București, 1951 (în
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
umanismului, RMB, 1974, 31 iulie; Nicolae Balotă, O sumă a esteticii, RL, 1974, 45; Gelu Ionescu, Johan Huizinga, „Homo ludens”, ST, 1977, 5; Fănuș Băileșteanu, Johan Huizinga, „Homo ludens”, CRC, 1978, 35; Vasile Sporici, Eveniment artistic la Teatrul Dramatic Bacovia, „Steagul roșu”, 1981, 6984; Radu Popescu, „De ce dormi, iubito?” de Jos Vandeloo, RMB, 1981, 27 februarie; Mihai Rădulescu, Joost van den Vondel. O tragedie antirăzboinică, TTR, 1981, 10; Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
și gazetar. Este fiul Oliviei (n. Tatu) și al lui Ioan Murgu, funcționar. Face liceul la Deva și Petroșani și urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, la Universitatea din București, absolvind în 1955. Lucrează ca ziarist la „Steagul roșu” din Petroșani (1948-1951), redactor-șef la publicațiile editate de Universitatea din București (1952-1954), redactor-șef adjunct la revistele „La Roumanie nouvelle” (1955-1958) și „România de azi”, unde este șef de secție pentru versiunea în limba franceză, redactor, apoi șef
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
în 1913 și separat. Intrat în învățământ în 1913 la Seminarul Pedagogic al Universității ieșene, apoi la liceul din Piatra Neamț, până la intrarea țării în război mai iscălea tălmăciri, versuri originale, precum și articole polemice în „Unirea”, „Junimea literară”, „Drum drept”, „Solia”, „Steagul” ș.a. Firul întrerupt de conflagrația mondială este reluat în 1919 la „Unirea”, „Sabarul”, „Convorbiri literare” și la „Apărarea națională” (aici cu o serie de articole privitoare la opiniile unor personalități românești din secolul al XIX-lea în așa-numita „chestiune
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
APF, 1994, 10-12; Cătălina Năstase, Drama mediocrității, JL, 1994, 49-52; Lovinescu, Unde scurte, III, 316-320, IV, 75-78, V, 38-44; George Pruteanu, Note despre Paler, „Dilema”, 1995, 118; Alex. Ștefănescu, A spune lucrurilor pe nume, RL, 1995, 7; Alex. Ștefănescu, Un steag ținut mereu sus, RL, 1995, 37; Papahagi, Interpretări, 70-77; Radu Sorescu, Opera lui Octavian Paler, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 1995; George Gibescu, Un dialog despre prudență și iubire, VR, 1996, 3-4; George Pruteanu, Jurnale: Octavian Paler, „Dilema”, 1996, 182; Gheorghe
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
, revistă de literatură, cultură și economie apărută la Slănic-Prahova la 1 februarie și la 1 martie 1937. Director: Nicolae Pătrașcu. În articolul-program, Am fâlfâit un steag, se arată că noua publicație are menirea de a da un „imbold spre lume și viața literară, de a sădi în sufletul fiecărui ins credința întru Hristos și de a răscoli în suflet dragostea către patrie, către cruce, neam și
PLAIURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288841_a_290170]
-
pragmatice efectelor politicii de deznaționalizare: concentrarea forțelor intelectuale asupra edificării instituțiilor culturale și educaționale, necesare emancipării populației românești. O. r. preferă tactica pașilor mărunți, cu rezultate pe termen lung, și își declară loialitatea față de dinastia de Habsburg-Lotharingia. În articolul-program, Desfășurăm steagul, este exprimată dorința de a se întreține spiritul românesc în ciuda tuturor greutăților întâmpinate: „Nu avem universitate românească, nici prilej să ne stâmpărăm setea la izvoarele culturii românești. Nădăjduim că învățații noștri de pretutindeni vor veni cu sprijinul lor, ca să umplem
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
10.I.1943, Buzău), poet și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Zamfir) și al lui Traian Niculescu, agronom. După absolvirea Liceului „B. P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962-1968). Debutează în ziarul „Steagul roșu” din Bacău (1956), iar editorial, cu volumul de versuri Indulgențe (1969). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul”, „Viața Buzăului”, „Munca”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Devine doctorand în filosofie, dar
NICOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
ia bacalaureatul în 1953. Anul următor își începe studenția la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității „Al. I. Cuza”. O carieră cu destule zigzaguri îl așteaptă după încheierea studiilor universitare, prima experiență importantă fiind aceea de ziarist. Redactor-colaborator la foaia băcăuană „Steagul roșu” (1958-1959), în aceeași perioadă colaborează asiduu la emisiunile Studioului ieșean de Radio. În 1965 se angajează aici ca redactor (ajungând șef de secție), după ce între 1959 și 1962 lucrase ca muzeograf la Muzeul de Istorie al Moldovei, iar în
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]