2,893 matches
-
Aria protejată include 1% din Parcul Natural Putna - Vrancea și se suprapune parțial ariei de protecție specială avifaunistică Munții Vrancei. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) în nordul Munților Vrancei (subunitate geomorfologica a Carpaților de Curbura). Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali și se întinde pe o suprafață de 15.319 hectare. Rețeaua hidrografica a sitului este alcătuită din râurile Oituz, Cașin
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Călărași a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României
Plasa Călărași, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334340_a_335669]
-
de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România). Aria protejată include rezervația naturală omonimă (76,50 ha). Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe și terenuri arabile) în Câmpia Moldovei, în nordul Podișului Moldovenesc. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Jijiei și se întinde pe o suprafață de 270 hectare. Situl conservă două habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula radiata"), rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), centaurea ("Centaurea orientallis"), veronică ("Veronica spicata"), piciorul cocoșului ("Ranunculus repens L."), rodul pământului ("Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
Arum orientale"), inul galben ("Linum flavum"), brândușă de stepă ("Crocus reticulatus"), barba boierului ("Ajuga laxmannii"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), scorogoi ("Phlomis herba-venti ssp. pungens", cunoscută și sub denumirea populară de "bunduța vântului"), ciulin de stepă ("Carduus nutans"), rogoz ("Carex brevicollis").
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din M. St. M), Generalul lt. Pavel Zăgănescu, Generalul Titus Gârbea, șeful misiunii de legătură între armata germană și română, General col. Gheorghe Cealac, comandantul Corpului de Cavalerie în stepa Calmuca, General lt. Gheorghe Marinescu, Colonel Marin Georgescu, Colonel Gheorghe Eminescu, nepotul fratelui al lui Mihai Eminescu, autor al excepționalei lucrări “Napoleon Bonaparte”, General aviator Șendrea, General aviator Di Cezare, colonel Gh. Romanescu, autor al "Istoriei Militare a Românilor", cât
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
după opinia sa, au fost alese deoarece reprezentau puncte mai înalte, de observație, de unde se puteau zări de departe locuri considerate sfinte. Nabi Musa însuși putea fi considerat un astfel de punct de observație, de unde se pot desluși de departe stepele Moabului și Muntele Nebo Exemple similare sunt Maqam Nabi Halil în Munții Moabului in Iordania, care privește spre Hebron în Cisiordania, sau Nabi Yosha cu un loc de rugăciune închinat lui Iosua, fiul lui Nun (Iosua Navi) aflat lângă Salt
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
au proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul de Nord cuprinde versantul nordic și extremitatea vestică a munților Caucazul Mare, precum și o parte din panta de sud-vestică (până la râul Psou). Zona de stepa pontică este de multe ori, de asemenea, cuprinsă în noțiunea de „Caucazul de Nord”, astfel limita de nord a regiunii geografice este în general considerat a fi depresiunea Kuma-Manîci. Aceasta este delimitată de Marea Azov și strâmtoarea Kerci la vest
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
Istoria peninsulei Crimeea acoperă peste 2500 de ani, având numeroși cuceritori și locuitori de-a lungul timpului. Peninsula a fost aproape continuu împărțită, conform geografiei sale, între câmpia nordică, deschisă spre stepele pontice, cu o climă aspră continentală, bântuită vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
îndelungatei sale istorii, regatul a fost adesea aliatul, „clientul” sau vasalul altor puteri mai mari, precum Imperiul Persan, Imperiile elenistice care i-au succedat, Regatul grecesc al Pontului și Imperiul Roman devenit Bizantin, având relații comerciale cu populațiile scitice din stepa pontică; a durat până la regele Savromatis al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 19.598 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni și stepe) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a munților Gutâi - (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a "Depresiunii Baia Mare". Acesta include rezervațiile naturale: Cheile Tătarului, Mlaștina Poiana Brazilor, Mlaștina Iezerul Mare și Tăul
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
Pasardhesi), române, Ed. Polirom, București 2004 ● Anul negru. Concurs de frumusețe masculină (Viti i mbrapshte), proze, Ed. Polirom, București 2006 ● Palatul Viselor (Pallati i endrrave), român (reeditare), Ed. Humanitas, București 2007 ● Umbră (Hija), român, Ed. Humanitas, București 2008 ● Amurgul zeilor stepei (Muzgu i perendive te stepes), român, Ed. Humanitas, București 2009 ● Mesagerii ploii (Kasnecet e shiut), român, Ed. Humanitas 2010 Accidentul (Aksidenti), român, Ed. Humanitas, București 2011 ● Generalul armatei moarte (Gjenerali i ushtrise se vdekur), român (reeditare), Ed. Polirom, București 2011
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
rezervație naturală a Rusiei situată în partea centrală a Uralilor Sudici din Bașchiria. Ea se întinde pe pantele muntoase împădurite din partea de vest a Uralilor sudici înspre râul Kaga și se află în zona de tranziție de la pădurea montană la stepă. Rezervația a fost înființată în 1930 în raionul Burzyansky din Bașkortostan. Rezervația a fost instituită la 11 iulie 1930 și desființată în 1951 de către Consiliul de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Bașchiria pentru a face loc unui leskhoz, adică unei
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
sudică a Uralilor sudici, la sud de râul Uzyan și la vest de munții Kraków. Cele mai multe vârfuri montane au muchiile netezite și acoperite cu păduri. Pădurea se află pe pantele munților, în partea de est a zonei de tranziție către stepă și pajiști joase. O cartografiere detaliată a fost publicată în 2006, prin activitatea studenților geografi de la Universitatea din Moscova. Relieful rezervației este muntos. Piscurile sale sunt erodate, de o înălțime redusă și acoperite cu păduri, precum Muntele Massime, popular printre
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.144 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Dobrogei) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl include rezervația naturală (de tip paleontologic) - Locul fosilifer Aliman. La baza desemnării sitului se află mai multe specii
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
rădăcinile arborilor, printre pietre, în grămezi de vreascuri, în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 137.359 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe) încadrată în bioregiunea alpină a grupei montane Șureanu-Parâng-Lotrului, ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor. Acesta include rezervațiile naturale: Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel. Din punct de
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
caracteristice și animalelor care trăiesc împreună cu el. Multe dintre aceste boli joacă un rol important, provocând o letalitate ridicată a animalelor în timpul epizootiilor. Cea mai de temut este tularemia observată la bizam în toate habitatele din zonele de silvostepă și stepă. Tularemia, bizamii o transmit ușor altor animale prin urina vărsată în apă. Printre alte boli se numără toxoplasmoza, bruceloza, febra hemoragică de Omsk, listerioza, leptospiroza, febra Q. Reproducerea are loc din primăvară până în toamnă în regiunile temperate și tot anul
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
ul (numită și Marmota de stepă; "Marmota bobak") este o specie de marmotă care populează stepele din Europa de Est, (în primul rând Ucraina, Rusia și Belarus), și Asia Centrală (estul Kazahstanului).. Marmota bobac este un analog mai mare al câinelui de preerie din America de Nord, cu o burtă deosebit de
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
ul (numită și Marmota de stepă; "Marmota bobak") este o specie de marmotă care populează stepele din Europa de Est, (în primul rând Ucraina, Rusia și Belarus), și Asia Centrală (estul Kazahstanului).. Marmota bobac este un analog mai mare al câinelui de preerie din America de Nord, cu o burtă deosebit de rotundă și o postură de alertă stabilită în spate. Spre deosebire de
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
ani ajunge la maturitate sexuală. Marmotele din specia respectivă au un singur „apel de alarmă”, dar studiile au demonstrat că bobacul sună mai repede atunci când trăiește pe un teren abrupt și mai lent, atunci când trăiește în teren plat. Marmota de stepă a servit ca un „rezervor” natural de alimente, care a salvat mulți ucraineni, ruși și sovietici de la foame, în timpul foametei periodice din ultima sută de ani, iar blana lor este folosită ocazional pentru a face pălării și haine. În afara Moscovei
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]
-
vestul Rusiei, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Paleontologul român I.Z. Barbu semnalase în anul 1930 resturi fosile de bobac în Botoșani și Cluj. Denumirea sa de bobac sau baibac este un împrumut din turco-tătară. ul sau marmota de stepă este rudă apropiată a marmotei alpine, după cum dovedește și observația milenară a țăranului român, atent cunoscător al fiecărei viețuitoare. Toponimia a păstrat la rândul sau o serie de dovezi ale prezenței acestui animal în fauna României, dovezi concretizate prin denumiri
Bobac () [Corola-website/Science/333707_a_335036]