3,258 matches
-
și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându-l cu privirea: Da, spuse el, mai calm acum, m-am gândit bine, nu există altă soluție. Calistrat, ăsta, nu trebuie să mai stea în calea planurilor noastre. Din moment ce nu ești în stare să-l împiedici altcumva, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chibzuință și putere." Dar acestea sunt doar vorbe în vînt. În cine dar ți-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 21. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22. Poate că îmi veți spune: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem." Dar nu este El acela ale cărui înălțimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
era un băiat drăguț, destul de deștept și cât se poate de popular. Nu aveam niciun motiv să nu Îl plac. Și totuși simțeam că Între noi era o barieră invizibilă, atât de puternică Încât niciunul nu ar fi putut-o străpunge. ― Cum a fost? ― Bine, i-am răspuns repede. Mereu spuneam asta. Bine. Niciodată detalii. Începeam să nu mă pot suferi pentru asta. ― Mergem la o cafea? Întrebă fixându-mă cu ochii săi Întunecați. Contrastul lor cu părul lui blond, cârlionțat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață groasă, imposibil de străpuns. Orele se scurseseră extrem de Încet. Ideea de a fi o simplă elevă cu mintea Îndeajuns de limpede pentru a rezolva o problemă de matematică parcă mă depășea acum, deși aveam note perfecte. ― Ne-a fost dor de tine, zise Bianca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu de la atâta sterilizare, amușinând liber dezastrul. Piedica piramidală se lubrifia, iar ochelarii îi aterizau scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult să-i străpung armura indiferenței totale. Mai știam și că la urma urmei avea dreptate în ceea ce spunea. Inconștient, poate, noi prețuim puterea pe care o avem asupra oamenilor după atenția pe care o acordă opiniei noastre despre ei și-i urâm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a trăit Strickland din roadele pământului, venind prea rar la Papeete. În apropiere era un pârâu în care se scălda, iar uneori mai avea și ce pescui. Când venea bancul de pești, băștinașii se îngrămădeau cu sulițele și țipând zgomotos, străpungeau vietățile speriate în graba lor de a ajunge la mare. Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma celor întîmplate, spuse cu privirile călătorind departe, în afară de noi, nu mai putem rămâne împreună ― Cum vrei! am replicat sec, fără glas, străpuns de o sabie rece. ― Știu că nu se poate altfel. ...Așadar, tot "vinovăția" avusese primul cuvânt. Mihaela își recunoscuse greșeala și trăgea consecințele. ― Când ai de gând să pleci? ― După-amiază... ― De ce nu aștepți să te faci bine de tot? ― Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
privit de la fereastră bolta cerească fecundată de deasupra lor. Aceștia nu era neștiutori, ci niște oameni care știau totul altfel. Care-și găseau consolarea în faptul că și așa era lună nouă și că era înconjurară de nori imposibil de străpuns. — Rătăceam prin nava spațială - a povestit el - din cabină în cabină, de la un aparat la altul și patruzeci de zile n-am închis ochii. Mi s-a umplut fața de riduri. Mă uitam cum plângeam pe ecran, mă durea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deja e vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea dureri trupești și sufletești. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
salut și respect, apoi plecă. -Ce vrei să faci cu arcul, Adela? și-a întrebat Ilina, fiica ei cea mai mare. -Asta! ... a zis într-o poziție răzbunătoare Adela, arătându-i mamei o păpușă din foi de păpușoi, cu pieptul străpuns de un arc. -Copchilo! ... mă fac că nu înțeleg obrăznicia ta...De aceea înfățișează-te și răspunde-mi de îndată, îi strigă mama. Adela s-a așezat în fața mamei așa cum era ordinea după zicerea Uranului, respectată ca o lege în cadrul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați erau avertizați să se ferească mai ales de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
latină, caracteristică Romei, în schimb putem discuta despre nimicuri în plină tragedie, cum se discuta la Constantinopol despre sexul îngerilor când căderea orașului era o chestiune de zile. Pe la mijlocul Strâmtorii, văd pe țărmul stâng o cetate veche cu două turnuri străpunse de orificii. Evident, pentru țevile tunurilor. De acolo, vasele care treceau prin Bosfor erau ținute, cândva, la respect. Acum, steagul cu semilună flutură doar peste amintirea gloriei, de fum, a unui imperiu care a dat fiori creștinătății. Zăresc și niște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne ispitește. Câte lire turcești se obțin cu un dolar? Cineva aruncă puțină apă rece peste febra comercială. "Nu vă supărați, n-am venit aici pentru cumpărături". Urmează o tăcere stingherită. M-aș plimba prin Istanbul, uitîndu-mă la minaretele care străpung aerul îmbibat de umezeală, mi-ar plăcea ca, după Moscheea albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc, apoi, la palatul Paleologilor și prin Fanar, să aud cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deopotrivă. Trecem printr-un soi de bazar, să vedem o casă-mu-zeu, cea mai veche, se pare, din Los Angeles. Aici îmi atrage atenția, într-una din încăperi, o litografie așezată pe perete printre diverse documente de epocă. Reprezintă o inimă străpunsă de un cuțit. Pe mâna care ține cuțitul scrie business. Cine va fi avut, aici, revelația "progresului" american? La Corneille, pasiunile se confruntă cu ideea datoriei. În America ele au alt dușman, mai redutabil. Spectrul inutilității. Lupta se termină repede
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să se ocupe de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului Akechi își încordă micul arc în umbra unui brad negru chinezesc. Săgeata îl lovi pe Nobunaga în cot. Clătinându-se înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbea întotdeauna despre mama lui, așa că bănuiau că fie se îmbolnăvise grav, fie murise. În sfârșit, Hideyoshi își șterse lacrimile și se îndreptă puțin de spate. În acel timp, luă o expresie gravă, iar intensa lui durere păru să fie străpunsă de o furie acută. De obicei, la moartea unei rude nu se făcea simțită o mânie atât de intensă. — Nu am putere să v-o spun în cuvinte. Veniți toți trei și uitați-vă aici. Le dădu scrisoarea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, schimbându-și poziția. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era un strigăt destul de puternic pentru a străpunge tavanul și atât Hikoemon, cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi, încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, în timp ce se retrăgea în interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urma să capituleze curând. Totuși, chiar și după miezul nopții, nu se făcu nici o schimbare în strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau bubuitoare prin toată tabăra. Asaltul începu fix la Ora Tigrului, așa cum se plănuise. Semnalul de atac fu un baraj de focuri trase de trupele din fața castelului. Pocnetele puștilor răsunau ireale prin pâclă, dar, deodată, încetară și împușcăturile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]