4,708 matches
-
Cluj-Napoca, 2002, p. 144. Apariția istorică a categoriei sacrului se datorează unor elemente pe care Otto le numește ciudate, așa cum sunt conceptele purității și impurității, cultul morților, cultul spiritelor, practicile magice, basmele, miturile și legendele, elementele naturii, credințele și practicile străvechi (fetișismul, totemismul, cultul plantelor și al animalelor, demonismul și polidemonismul), în care se regăsește, ca o trăsătură comună, elementul numinos. 25 Rudolf Otto, op. cit., p. 11. 26 Ibidem, p. 18. 27 Ibidem, p. 168. 28 Ibidem, p. 16. 29 Ibidem
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a mănăstirii este situat lacul. De asemenea, un alt punct de atracție este stejarul multisecular cunoscut sub denumirea de „Stejarul lui Cuza” la umbra căruia a poposit Al. I. Cuza, primul domn al Principatelor române unite. Fiind situată într-o străveche zonă de tradiție culturală, populară și meșteșugărească, la Vorona se poate admira portul popular local, pictura religioasă, sculptura în lemn, țesături tradiționale, goblenuri, măști populare, împletituri din nuiele. Turiștii străini și români și colecționarii de artă populară care vizitează zona
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
câteva motive, care, fiind susținute de focul nestins al pasiunii pentru istorie, te determină să aduni într-o lucrare câteva crâmpeie din trecutul glorios al înaintașilor care au trăit pe aceste meleaguri... Autoarea JUDEȚUL VASLUI PĂMÂNT DE LEGENDĂ ȘI ISTORIE Străveche vatră de cultură și civilizație românească, județul Vaslui cuprinde într-un cadru variat,brăzdat de apele Prutului și Bârladului, meleaguri cu rezonanțe de legendă în care trecutul glorios de luptă și de muncă, păstrat în vestigii istorice și culturale de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Cu succes putem aplica interdisciplinaritatea la obiectele limba română, educație tehnologică, educație muzicală cu tema „Datini de Anul Nou”. La limba română vom desfășura lecția de predare - învățare „Plugușorul” și „Sorcova”, unde elevii vor învăța că plugușorul este un colind străvechi prin care se fac urări pentru anul care vine , colindpăstrat de la strămoșii noștri, care aveau ca ocupație de bază - agricultura. În cadrul orei de educație muzicală se vor învăța colinde moștenite de la străbuni. În partea introductivă a lecției de la educație tehnologică
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
unei conduite cu structură cognitivă și afectivă raportată la mediu. În literatura română, sentimentul naturii apare ca una din constantele definitorii ale structurii psihologice a poporului nostru explicabilă și prin condițiile istorice specifice de existență. Secole de-a rândul, datorită străvechilor sale îndeletniciri (păstoritul și agricultura), românul a trăit nemijlocit în cadrul naturii. Contactul permanent cu natura, cu fenomenele ei ciclice, au statornicit în conștiința oamenilor un sentiment de înrudire trainică cu meleagurile acestei țări. În cazul poporului român, sentimentul naturii nu
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
cu paradoxuri, atrăgând astfel atenția că este vorba de o afecțiune care prezenta o sumedenie de aspecte controversate. Printre paradoxurile holerei se numără și constatarea că avem de-a face cu o boală a cărei denumire este atestată din timpuri străvechi în aria noastră de civilizație, dar care se manifestă actualmente printr-o epidemiologie și un prognostic atât de diferite de cele din epoca anterioară, încît suntem îndreptățiți să apreciem că ne aflăm în prezența unei entități morbide, semnalată în Europa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
eu de vină, dar conținutul acestor două săculețe" - și, dezlegîndu-le la gură, arată într-unul "frica", iar în celălalt "fructe verzi"". Pentru reprimarea delictului consumării fructelor verzi, soldații prinși asupra faptului erau bătuți cu cureaua pe fundul gol529. Cât despre străvechea prejudecată cum că groaza de holeră ar fi una din pricinile îmbolnăvirii de holeră, ea nu putea decât să contrarieze eforturile de prevenire a infecției: tocmai prin renunțarea la teamă, deci prin nesocotirea precauțiilor stânjenitoare pe care încearcă să le
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nemărginit așternut la picioarele ei și care nu era decât o părticică dintr-o întindere uriașă a cărei goană amețitoare nu se oprea decât la mii de kilometri mai la sud, acolo unde cel dintâi fluviu hrănește pădurea. Din timpuri străvechi, o mână de oameni cutreiera fără odihnă pământul pârjolit, secătuit, al acestui ținut fără hotar. Erau săraci lipiți dar nu slujeau nimănui, stăpâni în zdrențe, dar liberi, ai unei ciudate împărății. Fără să știe de ce, Janine simțea cum acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
desluși ce gândește. - O să muncim. Nu-i deajuns? Acum mergea pe bicicletă, cu fălcile încleștate, stăpânit de o mânie tristă și rece, care-i întuneca până și cerul. Lăsă în urmă bulevardul și marea și intră pe străzile umede ale străvechiului cartier spaniol. Dădeau spre o parte a orașului unde nu vedeai decât magazii, depozite de fier vechi și garaje. Acolo se afla și atelierul: un fel de hangar cu pereții până la jumătate din cărămidă, iar în partea de sus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
față, dar pe care o cunoștea bine. Între bărbați, soldați sau prizonieri, care împart împreună aceeași cameră, se naște o ciudată legătură, ca și cum, părăsindu-și armurile o dată cu hainele, s-ar întâlni în fiecare seară, dincolo de tot ce-i desparte, în străvechea comunitate a visului și a oboselii. Daru izgoni acest gând: prostii, trebuia să doarmă. Totuși, puțin mai târziu, când arabul se mișcă abia auzit, învățătorul era tot treaz. Când prizonierul se mișcă a doua oară, Daru se încordă, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să iasă dintre noi, pentru că el era facut dintr-un alt aluat. Cu toții am trăit atunci spaima morții, dar mai ales am trăit spaimele acceptării lui și ale neacceptării noastre. Trupul său? Descatușarea visată, frậngerea harului matematic! Chipul său? Toate străvechile dureri și noile împăcări... Zările sale? Înlăturarea tuturor durerilor unei existențe tragice. Dacă pătimești mai mult decật alții de pe urma vieții - îmi ziceam eunu-i de mirare. Dar sufletele mari trebuie să îndure totuși mult mai mult decật cele mărunte. Ceea ce dă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
sălbatec mari familii beduine Sorind viața lor de basme prin câmpie nisipiți. Dar și-acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea, flamingo cel roșu, apa-ncet-încet pătrunde Și-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a presentului ureche - Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Și-atunci Memphis se ridică, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei - Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gîndirea-n capul înțelept - La toate farmecele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
piaptănă pletele, De dragul Mariei Ș-a Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului. {EminescuOpIV 358} ÎNVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morții rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngînă cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechi evanghelii. C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada, Din cărți cu file unse norodul îl învață Că moartea e în luptă cu vecinica viață, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada. O muzică adâncă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
talibani ai artei. În artă nu este mereu soare. Oricând poți intra în ceață. Cititorii sunt mai puțini, dar mult mai mofturoși. Tinerii poeți par întotdeauna ca niște exploratori fără hartă. Hamlet citește în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vîrful stelelor, ce înalt este. 13. Și tu zici: "Ce știe Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori? 14. Îl înfășoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!" 15. Ce! vrei s-apuci pe calea străveche pe care au urmat-o cei nelegiuiți, 16. care au fost luați înainte de vreme și au ținut cît ține un pîrîu care se scurge? 17. Ei ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?" 18. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-i de unde s-o încep? Începe-o cu începutul și ai să vezi cât de ușor va fi. Întâi aș aminti că pe acest loc se întindeau vestiții Codri ai Iașilor, pe care îi găsim pomeniți foarte des în documentele străvechi... Și cum în codru se găsește ici-colo câte o poiană care de care mai frumoasă, s-a nimerit ca una largă și luminoasă să fie taman în locul unde se întrolocau două drumuri însemnate. Cel ce venea dinspre Țara de Jos
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vă pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne părăsesc, Sunt grăbite, ne uimesc. În visul meu, răsar acum Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă doare
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave. E o mare mângâiere la contrarietăți dacă ne-nchipuim a fi cu câțiva ani mai bătrâni. Cine cunoaște lumea știe ce multă schimbare aduc câțiva ani. [19] O profeție străveche spune cumcă 260 de papi vor sui scaunul lui Petru și după aceea va începe o nouă ordine de lucruri în lume. Papa Pius IX e al 259ălea. Asta o spune "Charivari", un jurnal din a[nul] 1847. [20] O
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai încet ca toți cei din jurul meu... mi-aș mai umple un pahar! Lumea nu se schimbă Unchiului Ce instincte atrag de la început doi oameni!? Privirea și urmează până la urmă câteva socoteli personale și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei, copii așteptau nerăbdători să le repovestească mereu aceleași lucruri care le păreau noi de fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în neguri albastre; codrii străvechi și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu animale fioroase, îndrăznețe și istețe, strecurându-se prin codru fără să le simți, pâraie fără număr care izvorau din poienițe și adormeau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ce aveam s-o umplu? Nu cunoșteam oamenii, nu mă interesau, n-am scris în viața mea, de altfel, un dialog. Nu iubisem și nu urisem pe nimeni. Mă afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre cel anal și oral... Ziua mă fulgerau amintiri dureroase, străvechi, care nu-mi lăsau răgazul să le vizualizez, să-mi dau seama de unde vin, dacă-s amintiri ale unor vise, ale unor momente reale sau ale unei vieți anterioare (o pictură de Claude Lorraine înfățișînd o radă în care pătrunde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
supergrea cu prichindei rapizi ca țânțarii. Ba, și mai ciudat, că un boxer e pus să lupte în ring cu un spadasin, cu un jucător de ping-pong sau cu un șahist. Situația pare fantezistă și din altă lume. Doar în străvechile arene romane mai întîlneai luptând gladiatori ce se bazau pe arme dintre cele mai eteroclite. Dar situația din poezia actuală e și mai spectaculoasă. Sau să ne-nchipuim că se organizează un festival muzical la care participă un cuartet de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]