4,124 matches
-
amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte Peter von Streinitz. Un nou ofițer instructor proaspăt detașat regimentului lor. Amănunt care, chiar dacă spus pe un ton politicos, trădează neîncrederea vădită a nemților în privința moralului trupelor române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrânică ce ține de mână un copilaș îmbrăcat cu o cămășuță largă, lungă până la glezne, întreabă cu glas șoptit un vecin mai tânăr, ascunzându-și gura cu un capăt al basmalei albe de pe cap: "Au venit americanii, maică?" Chiar când strivește sub talpa cizmei chiștocul țigării, un Volkswagen marcat cu însemnele LW81 oprește în fața clădirii. De ce se temuse, de aia nu scăpase. "Ăștia au un glob de cristal? Cum mă-sa au aflat așa repede?" Într-o elegantă uniformă gri-bleu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un adversar curajos, inteligent și cu sânge rece. Este cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urechile albe, lăsate pe spate. Instinctiv, încearcă să-l evite, dar roțile suprasolicitate nu rezistă la manevră și derapează. Caută să redreseze, dar trăgând prea tare de volan, automobilul se dezechilibrează, oprindu-se cu laterala dreaptă în zgomot de fiare strivite într-un stâlp de pe marginea trotuarului. Imediat, un fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-său, docher în portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost strivit între peretele cheiului și chila vasului. Dărnicia financiară a importatorului a făcut ca ancheta autorităților să concluzioneze simplu că accidentul s-a datorat exclusiv neatenției mortului, prin urmare nu exista temeiul unei compensații financiare familiei. Rămas pe drumuri și orfan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căpitan, eu am venit să lupt, nu să fac mâncare, a răspuns el atunci cu voce subțire, dar hotărâtă ca a unui general în fața armatei, încât toți cei prezenți au început să râdă în hohote. În timpul nenumăratelor și epuizantelor marșuri strivea praful sau mocirla drumurilor cu bocancii cazoni mult prea mari, cocoșat sub povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scări ce urcă la etaj, un uriaș brad împodobit aduce aminte că un an tocmai se sfârșise și începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe șira spinării. Aprinde o țigară urmărindu-și imaginea în fereastră. Afară încă nu se întunecase cu toate că este trecut de cinci după amiaza, iar în această perioadă a anului soarele apune deja. Privește cerul. Apăsător și plumburiu, pare că îl strivește. Deschide fereastra. Inspiră din aerul rece al amurgului care îl mai limpezește puțin, pentru moment. Participase cu adevărat Rommel la conspirație? Ciudat, dar niciodată nu se gândise la asta până acum. Și dacă se alăturase complotiștilor, de ce oare nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vă spun. Schultz trage un fum adânc din țigară, scutură scrumul, apoi privește vârful incandescent al acesteia. Păcat, spune el încet, Lucky Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mitralierele grele din turele toacă întreg perimetrul. Se aud strigătele și vaietele celor loviți. Unii dintre cei rămași în viață aleargă bezmetici, alții se târăsc greoi, pete întunecate perfect vizibile pe albul zăpezii. Cu toții ajung să cadă sub gloanțe sau striviți sub tonele uriașelor mașinării blindate. Iovuț dispare spulberat într-un nor uriaș de flăcări și fum. Din trapele deschise, comandanții râd mulțumiți. Nimeni nu pare să mai fie în viață. Peste tot, doar cadavre. Motoarele Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uriașelor mașinării blindate. Iovuț dispare spulberat într-un nor uriaș de flăcări și fum. Din trapele deschise, comandanții râd mulțumiți. Nimeni nu pare să mai fie în viață. Peste tot, doar cadavre. Motoarele Maybach urlă asurzitor în timp ce șenilele sfarmă ziduri, strivesc mormane de moloz, distrug tot ceea ce poate fi socotit un adăpost cât de mic pentru eventualii supraviețuitori. Marius privește nemișcat cum unul dintre mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge nuci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Când se căsătorise cu Liviu, vila lui era terminată, dar Liviu insistase să-i construiască și un atelier, cu o parte de tavan din sticlă, ca să aibă o lumină optimă în atelier, așa că și bruma de iarbă din curte fusese strivită și murise sub grămezile de moloz. De amenajarea curții se ocupase în întregime Armanca, și primul lucru pe care îl făcuse era că împărțise curtea în două zone, cea din față, o adevărată grădină, în care plantase mulțime de flori
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mișcărilor. Carnea mi s-a încrâncenat. Am simțit gâtul încordându-se, brațele ridicându-se și urmând niște traiectorii cunoscute parcă dinainte. Eram ca un robot, sau ca un om în interiorul unei mașini, care contemplă fascinat mișcarea. Buzele ni s-au strivit într-un sărut fierbinte, în care gemetele noastre păreau vălătucii de fum iscați de un incendiu. Am aruncat-o pe pat, alături, și m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost deloc așa. Am ajuns aproape să sufăr fizic, mi se dereglase capul, mi-era groază de camera mea, pe care o părăseam cât de des puteam, spațiul ei prea mic mă prindea ca o gură cu mii de dinți, strivindu-mă cu răbdare. Ar fi fost o bună idee să ascult Korn - și chiar am ascultat Korn, după mine muzica ultimilor oameni, ceva ce nu făcusem niciodată. Gemete și trosnituri și suferințe de limbaj - astea mă mângâiau, dar vorbesc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând să le strivească fericirea. Dacă n-aș fi fost orbit de dragoste, își spunea Samuel după ce răul deja se petrecuse, cu siguranță aș fi observat la timp malfuncția gravă a programului. Poate aș fi putut să împiedic ce a urmat. Dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
una-alta. Și bătrânelul, departe de a fi surd, îmi capta fiecare cuvințel și se oftica, lua martori pentru nesimțirea mea (dar asta după ce se așeza, nu-i mai ajungea nici gestul meu de a mă ridica, voia să mă strivească de tot, căci nu e destul să fii bătrân și să ai loc în autobuz, trebuie să fii și respectat, un bătrân nerespectat e un bătrân mort sau nu e un bătrân). Ce-i venise și lui Cornel ăsta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
procedee de toate felurile. Am învățat chiar să gătesc. Într-o zi mi-am luxat piciorul, rostogolindu-mă de pe o pantă înclinată. Am avut noroc că nu mi-am rupt gâtul; alături de mine am văzut un chițcan pe care îl strivisem în cădere. Dar acum se întâmplau prea multe lucruri. De peste tot veneau oameni și animale. Oamenii veneau în pelerinaj, înfruntând o vreme capricioasă, și au adus cu ei mici gândaci care mișunau peste tot. Am descoperit în iarbă sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede, abia înghițindu-și saliva, că a terminat ecuațiile și că vrea să le rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai mare laș, pentru că abdică de la un război care nu va dura la nesfârșit. El și familia lui nu vor mai pune vreodată piciorul în Whipie. Vor fi excluși din comunitate. Vor fi niște căpușe pe care merită să le strivești. Au dispărut atâția dintre ai noștri, frații mei, încât am pierdut șirul. Câți dintre voi n-au rude ucise de oamenii lui Jo, sau ai lui Humphrey, sau ai ticălosului de Frank Sun? Vreți ca ei să fi murit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nervii se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui. Uitase de borcanul tradițional, absorbit cum era de noua descoperire. L-am luat și m-am uitat la băieți. Se plimbau în sus și-n jos. Am desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură deasupra, îi strivea pieptul mort! În jurul marmurii grele, câteva fire de iarbă... De atunci, senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de o stranie luciditate, pământul, lutul, piatra, toată materia asta inertă, idioată, inamică, și mila pentru tot ce trăiește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aplaudă uneori din drum, din ce în ce mai puțin discret.) Începe o bucată, o lasă, se-ntoarce spre noi, râde, începe alta, și tot așa, până ce se oprește asupra uneia. Și atunci, uneori parcă alintă pianul, de cele mai multe ori parcă vrea să-l strivească. Azi, rugată, a venit la piano doamna M... A cântat sentimental serenada lui Schubert. Când a isprăvit, Adela a sărit, a îmbră-țișat-o, a sărutat-o pe amândoi obrajii cu o afectuoasă indulgență pentru sentimentalismul mamei sale. Uneori jucăm cărți, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]