17,770 matches
-
asociației. Asociația este o legătură stabilită între procese sau stări psihice, în așa fel încât producerea uneia din ele atrage după sine, imediat, apariția celorlalte. Principala condiție a formării asociațiilor o constituie contiguitatea în timp (cu alte cuvinte coincidența sau succesiunea lor imediată). De exemplu, pe când mă plimb pe o stradă periferică, se oprește un automobil nou, luxos și din el coboară zâmbind un cunoscut de al meu pe care nu-l văzusem de multă vreme. Dacă peste câtva timp zăresc
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
încă de la începutul școlarității, se descurcă din ce în ce mai ușor, pe măsură ce parcurg anii de liceu, pe când cei ce memorează superficial întâmpină din ce în ce mai multe dificultăți. Este necesară o atenție sporită în privința întocmirii orarelor. Pentru a evita interferența se recomandă asigurarea unei variații în succesiunea disciplinelor. După ora de matematică e bine venită o oră de desen sau de istorie, dar e nepotrivită programarea lecției de fizică, disciplină care, nefiind străină de matematică, poate antrena inhibiții reciproce. g. Ținând cont de ceea ce s-a precizat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
având însă un rol mult mai mic în artă (în pictură sau muzică, de exemplu). În știință este esențială „sensibilitatea la probleme”, care trezește spiritul investigator; dar în artă importantă este sensibilitatea, ecoul afectiv al evenimentelor care animă ideile și succesiunea imaginilor. Așadar, pe lângă factorii generali implicați în structura creativității există și unii specifici, distingând între ei creatorii. Ei diferențiază nu doar savanții de artiști, ci, mai mult, pe un fizician de un istoric, pe un muzician (sensibil la consonanțe) de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
neajungând la nici un rezultat, a abandonat-o. Într-o seară plecase la operă și, în momentul când a pus piciorul pe scara trăsurii, dintr-o dată i-a venit în minte soluția: o viziune de ansamblu asupra problemei, a organizării și succesiunii raționamentelor. Întors acasă, a transcris totul pe hârtie și și-a dat seama că rezolvarea e fără cusur. Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub această formă spectaculoasă; adesea ea are loc treptat, creatorului venindu-i câte o idee care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
fac cum trebuie, darămite să creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o petrecere. b. Blocajele metodologice sunt acelea ce rezultă din procedeele de gândire. Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori. Se numește algoritm o succesiune determinată de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de probleme (așa sunt formulele matematice, un algoritm este și „regula de trei simplă” etc.). Suntem obișnuiți să aplicăm într-o situație un anume algoritm și, deși nu pare a se potrivi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
procesul instructiv-educativtc "Gândirea. Dezvoltarea gândirii în procesul instructiv‑educativ" Andrei Cosmovicitc "Andrei Cosmovici" 1. Caracterizarea gândiriitc "1. Caracterizarea gândirii" Gândirea este un proces de mare complexitate. Mai firesc ar fi să o considerăm o activitate, fiindcă ea constă într-o succesiune de operații care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realității și la rezolvarea anumitor probleme. Când vorbim de probleme ne gândim la situații ce nu pot fi soluționate imediat pe baza experienței anterioare. În mod normal se subliniază că
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în realitate, nu va fi niciodată posibil să descoperim decât unele caracteristici generale și observabile ale similarităților indivizilor creativi. Reprezentarea dominantă a schimbării psihologice în teoria dezvoltării exprimă în mod regretabil o evoluție uniliniară, cumulativă, previzibilă și ireversibilă ce corespunde succesiunii standard specifice speciei. Totuși, pentru cercetătorii care abordează sistemele de dezvoltare, evoluția nu se limitează la o singură direcție, deoarece un sistem de dezvoltare nu se prezintă sub forma unei secvențe liniare de relații cauză-efect care înfățișează în fiecare etapă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
muncii din alte domenii în activitatea în curs; tehnicile învățate sau perfecționate, ori cunoștințele dobândite într-un domeniu de activitate pot fi aplicate la altul. Un alt mod de a privi astfel de interdependențe este de a le percepe ca succesiune de întreruperi și reluări, astfel încât inițierea unei acțiuni sau a unui proiect într-un domeniu de activitate presupune suspendarea altuia. Din acest punct de vedere, însăși suspendarea îl determină, într-un final, pe creator să se reîntoarcă la activitatea întreruptă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
justiției sociale, trebuie să recunoaștem că aceste trei principii oferă combinații destul de fericite de criterii restrictive, conservatoare și de criterii dinamice, progresiste, elementul dinamic fiind selecția pe baza performanței sau a meritului. Dacă selecția ar avea la bază exclusiv performanța, succesiunea elitelor ar deveni prea rapidă și ar avea loc în detrimentul continuității sociale, care pretinde „o lărgire lentă și treptată a influenței grupurilor dominante” (ibidem, p. 91). Pe de altă parte, ar fi o eroare să credem că civilizația occidentală a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
organizate, indiferente față de constrângerile legale ale unei ordini democratice. Ele întâmpină relativ puțină rezistență acolo unde elitele nu mai sunt în măsură să orienteze opinia (ibidem, pp. 87-88). Această dublă tendință remarcată de Mannheim (democratizare și diversificare) se grefează pe succesiunea a trei tipuri de orânduire socială: o solidaritate difuză (pe care Mannheim o califică drept „solidaritatea hoardei”), o stare de intensificare a competiției individuale și, în sfârșit, o situație de interdependență a unor grupuri cu preocupări distincte (ibidem, p. 68
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fiind reprezentat grafic printr-o curbă logistică în formă de S (Mendras și Forsé, 1983, cap. 3). De altfel, aspectul acestei curbe este acela care ne permite să concluzionăm că fenomenul este colectiv și că nu se reduce la o succesiune de decizii individuale fără influența contextului social. Dacă ar fi așa, curba s-ar reduce la o dreaptă cu înclinația variabilă; nici un mecanism de influențare difuză a mediului n-ar suscita curburi care să transforme dreapta într-o curbă logistică
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
drept efect încercarea de a inculca o supunere cvasiautomată față de normele stabilite și de autoritățile constituite. Este epoca omului așa-zis tradition-directed („cu determinare tradițională”). Conformitatea sa e dictată de relațiile de putere „ce există de secole și pe care succesiunea generațiilor nu le-a modificat deloc sau foarte puțin” (Riesman, 1964, p. 32). Odată cu instaurarea modernității, apar noi metode educative, ce antrenează interiorizarea controalelor și a noilor modalități de conformitate. Astfel, în secolul al XIX-lea, am remarcat apăriția individului
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dar - supremă artă a metodei... - las să se înțeleagă că știu dar nu spun nimic. Astfel, când fratele îi moare într-un accident de pelotă bască, toți caută peste tot lănțișorul lui de aur pentru a-l trece în inventarul succesiunii. Nu-l găsesc... Ca frate mai mare, Montaigne prezidează partajul. Cere să se deschidă sipetul soției sale: și, într-adevăr, lănțișorul e acolo. Antoinette, mama filosofului, își salvează nora pretinzând că ea a pus acolo bijuteria într-un moment de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de interviuri în evaluare sunt: interviul structurat și interviul în profunzime. Diferența între cele două tipuri rezidă în modalitatea în care este culeasă informația. În cazul interviului structurat, se lucrează cu un ghid de interviu cuprinzând întrebări precise, cu o succesiune prestabilită. Interviul în profunzime are o formă mult mai puțin rigidă, bazată pe abordarea unor teme de discuție, nu pe întrebări, și aprofundarea celor de interes. Preferința pentru un anume tip de interviu este, de regulă, legată de complexitatea temei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
redactarea unui document cu pretenția de plan decât parcurgerea procesului de planificare. Implicarea în planificare este, de asemenea, slab încurajată la nivel executiv. Însă planul strategic nu este un instrument managerial-minune care, odată elaborat, va indica foarte precis tipul și succesiunea activităților necesare atingerii obiectivelor sau a misiunii instituției. Pe de altă parte, trebuie să admitem că domeniul strategiei are un cadru teoretic în stadiu incipient de dezvoltare, în ciuda interesului major acordat, mai ales în domeniul managementului afacerilor. Mintzberg et al
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care se tinde, iar deciziile luate privesc schimbări pe termen mediu și lung (Mercer, 1991) și sunt subsumate atingerii obiectivelor generale. Această caracteristică face diferența netă dintre un program sau proiect și planul strategic. Activitățile nu sunt realizate într-o succesiune precisă, ci sunt definite opțiuni strategice care imprimă direcția implementării planului. De aceea, în luarea deciziilor în cadrul planurilor strategice, se aplică principiul flexibilității (Allen, 1994), potrivit căruia, pe termen mai lung, cu cât un plan este mai flexibil, cu atât
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din Chicago, teoreticieni ai ecologiei urbane (vezi structură urbană) cu o puternică orientare rasială (și etnică, specifică imigranților) caracteristică marilor orașe americane. Segregarea, conform teoriilor ecologice, este unul dintre cele mai importante procese urbane (alături de concentrare, disimilare, filtrare, invazie și succesiune), deoarece formarea și delimitarea spațială a diferitelor zone și sectoare duc la separarea populației. Aceasta este deci considerată ca un proces urban natural, datorită marii concentrări a populației și a eterogenității stilurilor de viață sau a modelelor culturale, fiind inevitabilă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o apreciază ca fiind vulnerabilă. Însă, ca o caracteristică generală, definițiile tind să accentueze un element sau altul al s.. S. este un plan general, formulat la nivel de scop, obiective generale și principii. Din această perspectivă, s. nu precizează succesiunea activităților și a obiectivelor intermediare necesare atingerii scopului sau a misiunii. Distincția este importantă pentru că, adesea, s. se confundă cu planul strategic. S. nu are un conținut structurat precum cel al planului strategic, accentul fiind pus pe definirea scopului, obiectivelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Acest lucru a constituit însă ulterior un stimul pentru regele Ludovic al XIV-lea, animat de dorința de a controla centrul Europei. Pacea de la Utrecht (1713) În urma semnării în 1713, la Utrecht, a păcii care a încheiat războiul spaniol de succesiune (1701-1713), sistemul internațional suferă din nou o serie de schimbări importante. Este vorba în primul rând de recunoașterea explicită a balanței puterii ca instrument al relațiilor internaționale. Începând din acest moment, balanța de putere devine un mijloc prin care este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
europene. Majoritatea confruntărilor din aceste două secole se desfășurau între monarhii diferitelor state, din rațiuni personale ce se confundau în acel moment cu cele naționale, și nu între statele respective. Marea parte a războaielor din această perioadă priveau dreptul de succesiune feudală (este aici cazul războaielor pentru succesiunea bavareză, spaniolă, austriacă). Deși Tratatele din Westfalia au consemnat în mod legal statul ca fiind unicul actor al relațiilor internaționale, totuși, în acele momente, statul există din punct de vedere teritorial și prin
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se desfășurau între monarhii diferitelor state, din rațiuni personale ce se confundau în acel moment cu cele naționale, și nu între statele respective. Marea parte a războaielor din această perioadă priveau dreptul de succesiune feudală (este aici cazul războaielor pentru succesiunea bavareză, spaniolă, austriacă). Deși Tratatele din Westfalia au consemnat în mod legal statul ca fiind unicul actor al relațiilor internaționale, totuși, în acele momente, statul există din punct de vedere teritorial și prin monarhul său - puterea se transmitea pe cale dinastică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sine poate câștiga un conflict internațional. În schimb, convingerea strategică generală consideră că este imposibilă câștigarea unui război în absența dominației navale. Puterea navală în sine nu este un scop - ea este dezvoltarea militară naturală a comerțului maritim. Există o succesiune naturală în construcția instrumentului militar naval: flota maritimo-militară trebuie să fie precedată de existența unei flote comerciale puternice. Stăpânirea lumii este dată de stăpânirea comerțului mondial, pentru că în lumea lui Mahan (și realitățile nu sunt atât de diferite la începutul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sprijinului instituțional din partea hegemonului sistemului internațional pornește de la premisa că istoria modernă a sistemului internațional de state începe într-o mare măsură cu apariția unor state ce se bazau pe schimburi comerciale, ale căror vaste succese mondiale au condus la succesiunea liderilor mondiali angajați în promovarea liberului-schimb și, tot mai accentuat, a practicilor politice democratice (Veneția sau Genova, Portugalia, Țările de Jos, iar apoi Marea Britanie și în prezent Statele Unite). În acest sens, susțin avocații pacifismului democratic, răspândirea democrației ar depinde de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
numai la procesul obiectiv de creștere a intercomunicării, dar și la conștientul și subiectivitatea individuală, la conștientizarea lumii ca spațiu unic. (Robert Robertson) Globalizare = colonizare; o versiune modernă a imperialismului cu aproximativ aceleași efecte. (Martin Khorten, 1995) Precizări noționale Proces - succesiune de operații, de stări etc., prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare, o evoluție, o dezvoltare economică. (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) Fenomen - formă de manifestare la nivelul societății a activităților economice care sunt și pot fi
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
socială, fără o pregătire de specialitate în domeniu. Se acreditează, în subtext, ideea că profesia cu înaltă calificare (asistența socială) sau alte profesii angajate în suportul specializat pentru cei în dificultate, mai ales pentru copil, pot fi realizate printr-o succesiune mai mult sau mai puțin întâmplătoare de teme mărunte, cursuri/conferințe, în cadrul unor întâlniri de lucru, susținute de persoane și organizații neprofesioniste, care au, de regulă, doar ceva experiență practică în domeniu și bune intenții. Prin formarea de tip „workshop
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]