3,131 matches
-
și pumnalul. Arena începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rupsese o bucată din tunică și îi bandaja cu ea umărul rănit. Strânse bine fașa și îi legă brațul de gât. Auziră zgomotul copitelor unui cal care se îndepărta. — Pe ăla l-am lăsat să scape... Titus era lac de sudoare. — Ar trebui să fie aici fratele tău, să te îngrijească. Din câte îmi dau seama, rana e gravă. Pierzi foarte mult sânge. — N-o să mor tocmai acum. Antonius se așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semn spre ușa bucătăriei. — Să mergem acolo. Valerius îl urmă. Se așezară pe jos, cu spatele sprijinit de perete, printre sacii de făină, ignorați de mulțimea care se îngrămădea în jurul gladiatorilor. În aerul greu, mirosul de mâncare și cel de sudoare se amestecau. Valerius îl privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe platformă, în întuneric, Valerius și alți douăzeci de gladiatori puteau vedea, sus de tot, doar un petic dreptunghiular de cer. Pe albastrul intens se vedeau plutind niște fulgi albi. Ninge? întrebă uimit tracul, arătând cu lancea spre deschizătura puțului. Sudoarea i se prelingea pe chip. — În octombrie, cu un cer așa de senin, ninge la Roma? E un semn nefast... O petală albă de trandafir căzu și se lipi pe fruntea asudată a tracului. Marcus îi dădu un ghiont. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând cu glas puternic legiunile din Pannonia, în special pe a treisprezecea: — Pe acest câmp veți putea șterge rușinea înfrângerii pe care ați suferit-o... Redobândiți-vă onoarea! — Antonius... Titus șterse sudoarea rece de pe fața lui Antonius, care îi îndepărtă cu un gest nesigur mâna, privind în fața sa cu ochii măriți. Voi, cei din Maesia, care ați pornit revolta... Nu puteți să vă temeți acum de dușman! Și voi, cei din Syria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de adevărații comuniști, cum cred alții.” Tot pe ntru cei care nu știu să aprecieze corect lucrurile, adaugă: „produsele realizate de muncitorii din unitățile dorohoiene, blocurile, drumurile și podurile, trotuarele ce au apărut în acei ani au consumat tone de sudoare.” Deci, „frumusețea Dorohoiului, ca a oricărei alte localități, se întreține și cu obiectivele care s-au realizat în acei ani” - ne spune încă odată autorul, iar ca nu cumva cineva să uite aceasta, ne repetă vorbele lui Seneca: „ Ce g
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din toată puterea Să nu pierzi recunoștința Ș-apoi, să te prindă vremea Pus la punct cu conștiința. Echilibrul act organic Când se împlinește viața Chiar de unde crezi că-i trainic De-acolo se rupe ața. Am trudit stors de sudoare Și de oboseală frânt Drept răsplată la plecare Primești țărnă pe mormânt. După ce-ai băut otravă Și-ai rămas spuzit pe gură, Mori, că n-ai trăit degeaba, Ai lăsat în urmă dâră. Iași, 23 IV 1983 Și tot
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ciopîrți cu cuțitul pentru bizoni pe sîrbii care Îi omorîseră iubita sîrboaică dar care ținea cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te sug”. Și asta de două mii de ani. Vezi ungurii, care tot vor să ne sugă Ardealul, butelia, pupezele și pasta din pix. Ne atrage atenția președintele Ku-Klux-Klanului Mare: „Oamenii care fac istoria țării cu palmele lor, cu lacrimile și sudoarea lor, ne-au trimis cîte-o pîine din Ardeal, cu panglica Tricoloră”. Patrioții mănîncă pîine goală, cu panglică. Și au vise ciudate. În decembrie ’89, mărturisește Vadim, „eram liberi, Înaripați”. Legenda spune că Vadim și Barbu erau atît de Înaripați Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are. Cel mai trist articol din Săptămîna se cheamă „Vata noastră unde e?” De la Nistru pîn’ la Tisa, vata noastră dusu-ni-s-a. În Socialistul cetim ceva În sfîrșit mai altfel din punct de vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastră dusu-ni-s-a. În Socialistul cetim ceva În sfîrșit mai altfel din punct de vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de căpușă. Pe de altă parte, acarianul transmite o boală numită piroplasmoza vitelor cornute. Și, după cum se vede, o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick Adams Îi mirosi cînd trecură pe lîngă ei și simți sudoarea cailor. Transpiră și el din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea apă. — Ei erau, Piticot? — Da. — Trage-te mai În spate. Se tîrÎ și el mai spre mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cu brațul stîng Înfășurat În jurul gîtului, a Început să dea lovituri repetate, aplecîndu-se și făcÎnd eschive. A tăiat o dată, de două, de trei, de patru, de cinci, de șase ori. Apoi s-a Îndreptat. Fața Îi era lac de sudoare - Închise briciul și-l băgĂ În buzunar. — Îndemînarea necesară. Și În mîna stîngă e preferabil să ai o pernă. Se așeză și se șterse pe față. Își scoase chipiul și-i șterse banda interioară din piele. Apoi se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu o privire fioroasă, de te vâra în friguri la ce întâi căutătură”. Și trebuie să mai știi că în timpul exercitării atribuțiilor purta o manta roșie, de unde și numele străzii din Iași, Manta Roșie. Ei! Acum, după ce te-au trecut sudorile, te-aș întreba, așa, ca între buni prieteni. Cum crezi că am putea încheia drumețiile făcute în această toamnă prin podgoriile de odinioară și de astăzi ale Iașilor? Află, vere, că gândul acesta îmi dă târcoale de ceva vreme... Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui, mângâindu-i fruntea brobonită de sudoare și murmurând vorbe de alint, ședea un...un înger alb! Da, da! Un înger alb! Cum auziți. Mă iartă, gospodarule, dar aici chiar că nu te cred. Ingerii sunt în ceruri, iar noi nu-i vedem. Cum să se întâmple
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru mine? Si, apoi, ce mare muncă îi să tragi din lulea? Dacă ar fi numai trasul din lulea nu ar fi nimic, dar trebuie s-o curăț, s-o umplu cu tiutiun și apoi s-o aprind...Mă trec sudorile nu alta - a îngroșat gluma Pâcu. Ia-ți un ajutor. Uite, Mitruță Ogaș abia așteaptă - a pus capac moș Dumitru. Stii că ai dreptate? Când ajungem la Crâșma din drum, facem o probă, să vedem dacă știe să dea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ajutor. Vă rog. — Te simți bine Bruce? — Da. Sigur că mă simt bine. Uite, poți spune că nu-i treaba mea... SÎnt ok... pe bune. Am trecut printr-o perioadă nasoală, Îi spunem noi, recăpătîndu-ne controlul asupra respirației pe cînd sudoarea ne picură de pe frunte. Dăm jos geamul de la portieră și o rafală Înghețată de aer pătrunde Înăuntru. Dacă vrei să vorbești despre asta... Își coboară ea vocea, adoptînd atitudinea-de-domnișoara-VÎnător-În-postura-de-polițai-cumsecade. Domnișoara Pizdător. Acum aș fute-o de i-ar sări ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deprimantă a eșecului lui, putoarea unui om pe care l-au ajuns din urmă propriile-i limite. E o duhoare cu care ne-am obișnuit În ultima vreme. Emană din fiece por bolnav al trupului meu, la fel de veritabilă ca și sudoarea stătută de whisky ce o Însoțește. După ce noi, eu, noi plecăm din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
radiologice - avea de clarificat unele diagnostice. A lucrat intens, reușind pentru scurte intervale de timp să scape de teroarea Întrebării: “Ce se va Întâmpla mâine?” Ora prânzului l-a prins Încă În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de vorbe mestecate cu ură: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!”... Directorul a zdrobit și el o Înjurătură Între dinți, Înjurătură care ținea loc de „La revedere”... ... Profesorul Hliboceanu, Împreună cu doctorul Vatră și cu doctorul Gruia, cu broboane de sudoare pe frunte, se luptau cu hemoragia ce invadase toracele accidentatului... ―Depărtător, pensă hemostatică, compresă... curgeau comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
observație, minoră... Când apendicele a fost extirpat și totul era pregătit pentru sutura plăgii, Despina - cu un ultim efort - a ordonat: ― Suturați plaga, domnule profesor. Comandă la care a adăugat un „tati” șoptit... Când și-au scos masca, printre șirurile sudorii de pe chip au mijit două zâmbete calde. ― Îți mulțumesc, tati. Întâi, fiindcă ai avut Încredere În mine și apoi pentru felul cum mi ai condus manevrele... Din priviri! ― Să nu crezi, draga mea, că eu nu am avut emoții. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să sondeze profund În bagajul cunoștințelor sale acumulate până atunci... ― Te văd și te simt obosit, dar... ― ???... ― Este o vorbă cazonă, care spune un adevăr incontestabil. Am să-ți redau mai degrabă spiritul ei. Cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă... ― Și dumneavoastră ați reușit să-mi stoarceți sudoarea care, sper că Își va spune cuvântul În confruntarea care mă așteaptă. ― Sunt sigur de asta... Acum, Încearcă să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care spune un adevăr incontestabil. Am să-ți redau mai degrabă spiritul ei. Cu cât va curge mai multă sudoare pe câmpul de instrucție, cu atât mai puțin sânge pe câmpul de luptă... ― Și dumneavoastră ați reușit să-mi stoarceți sudoarea care, sper că Își va spune cuvântul În confruntarea care mă așteaptă. ― Sunt sigur de asta... Acum, Încearcă să-ți refaci potențialul. ― Nu prea știu cum, domnule profesor. ― O iei la picior pe ulița Sărăriei și cobori În Țicău, loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]