5,950 matches
-
Boroianu , publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. Sub bruma durerii de Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017 Aceeași toamnă cade peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Citește mai mult Sub bruma dureriide Gabriela Mimi Boroianu 21.01.2017Aceeași toamnă cade peste noiCu brațe reci de ceață timpurieUn ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie.Au dezertat din viață frunzeleAleargă pe alei îngălbenite,Pe fruntea unui deal cu buzelePecete pun brumele despletite.Doar ție nu îți pasă... unde eștiNu-s toamne, vânt și nu e supărare!Amară-i clipa din care
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mândră, colo sus la vie, Se arată toamna bună, Împletindu-și cu mândrie, Spicul de grâu în cunună. Vântul fuge pe cărare Din drum să sufle frunzele, Căci făcut-au zarvă mare Și s-au certat cu gâzele. Privesc triste, ofilite De prin grădini și florile, Că de soare-s văduvite, Și le-au pierit culorile. De la marea sărbătoare, Drăgaica le-a luat parfumul. Nu mai
A VENIT TOAMNA... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374746_a_376075]
-
la distanți de câțiva metri unul de altul, ne puseseră cu fața la zid și cu mâinile în sus. Un rus, căruia îi auzeam doar vocea, striga tare: “Cel care ne-a trădat să spună, scăpați de moarte!” Nimeni însă n-a suflat o vorbă, probabil că și ceilalți erau nevinovați și nu aveau ce spune. Au adus apoi o grupă de soldați, cam șapte-opt, după zgomotul pașilor, am auzit comanda foc, apoi am zărit ca prin ceață pe cei doi țărani prăvălindu
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
vremea contemporană, bietul neam românesc a avut mereu a face cu cei fără curățenie morală care nu păzesc de lupi țara aceasta de mioare! Răul înaintează necontenit, ca apa, rupându-și vadul de-a curmezișul conștiinței unora, spintecând nădejdea altora, suflând în ultima lumânare agonizantă, cu ceara pe sfârșite! Însă, oricât de oțeliți sunt cei intrați în morișca mărunțelirii cu întrebări servite de către Răzvan Dumitrescu, nu scapă nerași de spoială și neînfățișați telespectatorilor în toată naturalețea biografie lor! Pe mâinile lui
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față Și mi-au uscat seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare, Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare... Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi,Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi,Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună,Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n fațăși mi-au uscat seva cea plină de viață,Iar dac-au reușit de-atâtea ori să mă doboare,Am renăscut mai viu, bând elixirul din izvoare...Atâtea viscole mi-au troienit pe suflet, Poteca vieții mi-a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ianuarie 2016. VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Citește mai mult VISCOL...Din cuib aș vrea să părăsesc căldura,Să-ngheț odată cu natura,Să-mi simt suflarea transformată-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să vă privesc
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ne-ngropăm, firesc, unii pe alții Și-apoi... dansăm voioși pe la distracții. Prin cimitire plângem la morminte Pe cei ce ne-au crescut și-s oseminte, Apoi... plimbăm prin parcuri nepoței Și, inocenti, mai gângurim cu ei. Prin suflete ne suflă vijelii Și ne pândesc, pe după colt, primejdii, Dar... mai găsim puterea să zâmbim Și-n noi seninătate găzduim. Când prin noroi ne-a terfelit furtuna Și cu nimicul ne-a făcut totuna, Din mâl... am încoltit și am crescut Și-
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
plină de nevoi,Noi ne-ngropăm, firesc, unii pe alțiiși-apoi... dansăm voioși pe la distracții.Prin cimitire plângem la mormintePe cei ce ne-au crescut și-s oseminte,Apoi... plimbăm prin parcuri nepoțeiși, inocenti, mai gângurim cu ei.Prin suflete ne suflă vijeliiși ne pândesc, pe după colt, primejdii,Dar... mai găsim puterea să zâmbimși-n noi seninătate găzduim.Când prin noroi ne-a terfelit furtunași cu nimicul ne-a făcut totuna,Din mâl... am încoltit și am crescutși-angoasele, pe toate, le-am pierdut
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
știrbească momentul lui de glorie, vestea împlinirii atâtor ani, a traversării multor primăveri umbrite de dureri și luminate de speranță, dar pe care este bucuros să le anunțe, să le împărtășească cu cei aflați acum în jurul lui. În curând va sufla în cele două lumânări jumătate bleu jumătate albe ce îi confirmă vârsta împlinită, noul prag pe care l-a trecut și unde probabil se va opri, viitorul deschizându-i alte porți și îndrumându-l spre zări nebănuite, spre alte primăveri
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
Acasa > Literatura > Proza > LEGENDELE PRIMĂVERII Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului În natură umblă vorba că primăvara a pornit la drum lung în trăsura ei aurită, împodobită cu fluturi cântători ce suflă peste văi și coline pulbere de stele în culorile curcubeului, trasă de telegarii pătimași ai vântului. Socotind zilele ca un bătrânel neîncrezător și încăpățânat, urecheatul meticulos și tenace confirmă tovarășilor adunați în crângul auster și rece, că zvonul ar putea
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
sărățele Se preling, pălind bujorul... S-a împuns în degețele Într-un spin... plivind răzorul! Două boabe, stropi de rouă Vin la vale-ncetișor Pe sub genele-amândouă Picurând pe obrăjor... Zău, că inima îmi rupe Când mă-ntreabă suspinând: -Unde-i mama, ca să sufle? -Vine... vine în curând! Două boabe cristaline Din ochii îngândurați Lasă dâre, urme fine Pe obrajii-mbujorați... Referință Bibliografică: DOUĂ BOABE / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2302, Anul VII, 20 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DOUĂ BOABE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375706_a_377035]
-
-i părul, îl convinse și o trase către sine cu un gest agresiv și posesiv. -Îmi placi, îi șopti ea insinuant la ureche. Într-o altă circumstanță am fi putut deveni prieteni! Dar prietenii tăi nu vor permite să le sufli prada de sub nas. Păcat! Ești atât de diferit! Cum de ai nimerit într-o asemenea tovărășie? - Vorbești serios? Chiar îți place de mine? - Mult de tot! murmură Alexandra, plimbându-și sinuos degetele prin părul slinos, reprimându-și cu greu un
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
Mariana , publicat în Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015. Afară ninge-ntruna, pe geamuri, flori de gheață, în noapte-apar castele pe munți ascunși în ceață. În albe blănuri Iarna s-a-nveșmântat sfioasă, în juru-i roiesc fulgii, facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n plete și fața îi dezmiardă, crăiasă a zăpezii, tronând în noaptea albă. Ce peisaj feeric, iată-l pe Moș Crăciun, cu sacul plin de daruri pornește iar la drum. Copii cuminți visează, dorințe se-mplinesc, sub bradul plin de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
de globuri cadouri strălucesc. Ce cald e în odaie, ... Citește mai mult Afară ninge-ntruna,pe geamuri, flori de gheață,în noapte-apar castelepe munți ascunși în ceață.În albe blănuri Iarnas-a-nveșmântat sfioasă,în juru-i roiesc fulgii,facând-o mai frumoasă. Îi suflă vântu-n pleteși fața îi dezmiardă,crăiasă a zăpezii,tronând în noaptea albă.Ce peisaj feeric,iată-l pe Moș Crăciun,cu sacul plin de daruripornește iar la drum.Copii cuminți visează,dorințe se-mplinesc,sub bradul plin de globuricadouri strălucesc
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge alături de ei și
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri.Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge alături de ei și
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
sau Miluiri”. Simplu toată atenția îmi este îndreptată asupra celor ce fac iar Dumnezeu mă miluiește cu ajutorul său. Asta se datorează, tot simplu, faptului că în mine se află Duhul Sfânt ca și în toți cei din jur. Dumnezeu a suflat asupra lui Adam dând-ui viață. Asupra Evei nu a trebuit să mai sufle deoarece viața, sufletul, Duhul Sfânt se află în oricare părticică din corpul nud, deci și în coasta din care a zămislit-o pe Eva. Astfel toți oamenii
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
Dumnezeu mă miluiește cu ajutorul său. Asta se datorează, tot simplu, faptului că în mine se află Duhul Sfânt ca și în toți cei din jur. Dumnezeu a suflat asupra lui Adam dând-ui viață. Asupra Evei nu a trebuit să mai sufle deoarece viața, sufletul, Duhul Sfânt se află în oricare părticică din corpul nud, deci și în coasta din care a zămislit-o pe Eva. Astfel toți oamenii formează Duhul Sfânt de pe pământ, concretizat și în Biserică (comunitatea de credincioși condusă
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
că, în noaptea de Crăciun, dobitoacele vorbesc. Bunicul Marin ne povestea o întâmplare din bătrâni, când, un „solomonar” , un inițiat care înțelegea limba dobitoacelor, a auzit boii vorbind despre Iisus, cel născut de Maica Domnului într-o iesle, unde vitele suflau asupra lui, pentru a-l încălzi. La câteva săptămâni după venirea lui Moș Nicolae, care făcea pârtie sărbătorile de iarnă, începeau colindele. Natura se bucura deopotrivă, alături de oameni și animale, la aflarea veștii Nașterii Domnului: „Florile dalbe“, „Flori de măr
IERNILE COPILĂRIEI MELE...PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375738_a_377067]
-
de tot așteptând momentul când mierea va curge în butoiul de la centrifuga de scos mierea din faguri, bunicul pusese masca pe figură și se duse la primul stup, cel din capăt. Deschise stupul, dădu podișca de scânduri la o parte, suflă cu foșcăitoarea de fum de iască câteva rafale peste albinele încă amorțite de somn, și începu să scoată rame grele de faguri de miere, măturând în stup albinele așezate ciorchine pe faguri, neconvinse să cedeze așa de ușor bunăstarea lor
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
avut copii, ar fi fost și mai greu pentru el, copiii sunt o mare responsabilitate. - Îmi pare rău pentru el, dar mă bucur din toată inima pentru Angela, este o veste super! Sora mea este o mare secretoasă, nu a suflat un cuvințel, mereu era ocupată, acum îmi dau seama de ce. În sfârșit, Dumnezeu a avut grijă de toate, soarele ne va zâmbi și nouă! Soneria începu să târăie, sigur venise Gabi. Mama Ioana deschise repede ușa, era intr-adevăr el
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
iute și o rupse la fugă ca un apucat până-n fundul grădinii. Inima-i bătea să-i spargă pieptul. Se piti printre ierburi, la rădăcina unui salcâm. În casă, moș Ion se mai liniștise, dar stările de sufocare mai persistau. Sufla în continuare ca înecatul. Simți că sufletul său dă să iasă. Își aminti că Mihai îi zise: „cu dinții, bă, cu dinții!” Încercă să strângă din dinți, dar...nu putea...Căsca gura și gâjâia:„â...â...â...” Își aminti că
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]