3,826 matches
-
Aceasta dădu din cap în semn de aprobare și privi afară pe fereastră către locul unde se afla Kara. Aceasta rămăsese singură în mașina lui Sellitto, chiar lângă Camaro-ul ei de culoare galbenă. Se vedea că nu îi trecuse supărarea că fusese constrânsă să rămână în mașină, dar Sachs se dovedise neînduplecată și nu îi lăsase nicio alternativă. Robert-Houdin a avut în arsenal trucuri mai consistente decât șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
teanc. Găsi câteva documente, nefiind nici acestea cele căutate și se apucă să le rearanjeze meticulos, apoi căută în al teanc. Of, tati, nu am crezut niciodată că se va merge până la capăt cu suspendarea. Apoi, în ea se cristalizară supărarea și dezamăgirea. Se gândi: Bine, deci așa au de gând să joace? Poate că eu mă duc în jos, dar ei au să sufere. Ramos și toți ticăloșii ca el au să își lingă rănile. E timpul să cobor milităria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață. Fir-ar să fie, era amuzant când Renee Zellweger juca rolul unei tipe drăguțe și durdulii care se îmbată rău de supărare, dar parcă nu era atât de amuzant când erai tu tipa aia drăguță și durdulie — în fine, slăbănoagă și nu la fel de atrăgătoare — iar viața ta tocmai s-a transformat într-o melodramă. Cinci ani pe apa sâmbetei. De la douăzeci și patru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
într-o buclă a timpului și— — Em, scumpo, te rog să nu mă înțelegi greșit, dar aș vrea să nu mai vorbești. Numai până când ajungem acolo, spuse Leigh. Emmy ridică o mână și clătină din cap. — Ai spus destul. Nicio supărare. Nici eu nu știu de ce sunt așa. Parcă din cauza oboselii simt nevoia să vorbesc întruna. Cu cât sunt mai obosită, cu atât mai vorbăreață— —Te rog. — Scuze. Îmi cer scuze. Telefonul lui Leigh începu să sune. Când văzu cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trezește din două în două ore. — Auuuu, făcu Emmy privindu-l pe Paul fără să-și ascundă admirația. Pare a fi adorabilă. — Da, așa că mai bine plec. Se opri și păru să se gândească la ceva. Uite, nu e nicio supărare dacă nu poți — știu că ești aici cu prietenele tale — dar ar fi nemaipomenit să-mi ții companie dacă — Emmy n-așteptă să termine. Mi-ar plăcea, îl întrerupse ea. Acum sunt expertă și văd că ai mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prizonieri de război de lîngă Shanghai. Escadrilele de B-29 apăreau din lumina difuză de peste Yangtze și traversau orezăriile goale, cu ușile pentru bombe deschise. Acum, cînd războiul se terminase, bombardierele americane păreau sătule să se mai concentreze asupra țintelor. Spre supărarea lui Tulloch și a locotenentului Price, Își aruncau Încărcătura În cîmp deschis, În jurul lagărului, Își strîngeau ușile și se Îndreptau lin spre bază, după ce Își făcuseră datoria cotidiană. CÎnd aveau oare să vină la Shanghai armata și marina americană? De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu o economie industrial-agrară puternic dezvoltată Într-un ritm Înalt și armonios. TU stai tăvălit pe spate În iarba Înaltă din vârful dealului armonios Îmbrățișat de păduri. O gâză Îți intră pe după guler. Puțin Îți pasă. Nu te surprinde această supărare egoistă. Nici fâșâitul coasei care se apropie. Susură În mintea ta mizeria de sunete a orașului. Ca o haită rătăcită În depărtări abstracte. Dincolo de ultimele depărtări, acolo unde se rup opincile de fier. Nu ai nici o teamă. Ești În concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu coada ochiului halatul albastru și Își dădu seama că lovise un doctor. El se Întoarse, vrând cu siguranță să vadă cine dăduse peste el. Ochii ei se Îndreptară spre fața lui, pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Luke, era dupa ora Închiderii. Ronnie și Chanel se aflau În micuța bucătărie a magazinului. În secunda În care le-a văzut pe cele două Împreună, a intrat În panică. După ce le-a salutat, s-a uitat după semne de supărare și apăsare pe fața lui Chanel, dar nu era nici unul. De fapt, arăta chiar foarte veselă. Mai mult, În timp ce Ronnie pleca, Chanel i-a dat un pupic și a Îmbrățisat-o călduros. —Mulțumesc atât de mult, i-a spus lui Ronnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
schimbării sensului planetei Saturn. Apoi se gândea la cei săraci și la cei care mureau de foame sau la bolnavii În faze terminale. Își amintea că-și găsise iubirea vieții ei și că n-avea nici un fel de motiv de supărare. Dar câteodată, nu-i era deloc ușor. Exact cum se temuse În ianuarie, nici una din băncile la care apelase nu era pregătită să-i Împrumute suma de bani care-i trebuia pentru a putea cumpăra partea Stellei din afacere așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Da, Augusto, fatalitatea ne-a adus aici. Nici..., nici tu, nici eu nu ne putem fi infideli, neloaiali față de noi înșine; nici tu nu poți apărea ca dornic să mă cumperi, așa cum ți-am spus într-o o clipă de supărare, nici eu nu pot apărea ca doritoare să fac din tine un înlocuitor, un secund, o haină de vreme rea, așa cum i-ai spus mătușii mele, și voind doar să-ți răsplătesc generozitatea... — Bine, dar ce ne pasă, Eugenia dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
după ce ne vom căsători, după ce copiii se vor naște, voi găsi o cale de a șterge urmele. Atunci nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
urcat câte două trepte odată și am năvălit în cameră. Fiul meu stătea pe spate în pătuț, mâinile și picioarele i se agitau în aer, pieptul îi părea cuprins de un mic cutremur, gura era deschisă pentru a da glas supărării lui. —Sst, am șoptit spre pătuț. Sst. Dar el continuă să plângă. Cu toții știau poveștile. Mama care punea o mână peste gura copilului pentru a înăbuși plânsetele ca să nu le audă ofițerii SS și simțea cum trupușorul devenea moale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rău alături de mine. Dar poate că soția mea știe ea ce știe. Oare ideea că Susannah încă mai simte ceva pentru mine nu este la fel de absurdă ca și aceea că îl găsise pe Dumnezeu în șase milioane de lințolii? Iar supărarea ei prefăcută e mai deplasată decât faptul că susține o suferință pe care nu a trăit-o niciodată, suferința unor oameni cu care nu a simțit nici o legătură până în ziua în care ei au murit? Nu mi-a displăcut expozeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
omoare pentru că Îi urăsc și e interzis să-ți urăști părinții. Cine i-a pus să mă nască? N-am cerut nici un fel de favoruri. Oricum nu e nimic de făcut aici. Orice faci se termină rău. Numai necazuri și supărare. Orice aș face, aduc numai necazuri și supărare. Tu ai fost cândva căsătorit cu mama mea, dar apoi n-ai mai vrut-o. Sau ea nu te-a mai vrut. Necazuri și supărare. Tata mi-a spus odată că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți urăști părinții. Cine i-a pus să mă nască? N-am cerut nici un fel de favoruri. Oricum nu e nimic de făcut aici. Orice faci se termină rău. Numai necazuri și supărare. Orice aș face, aduc numai necazuri și supărare. Tu ai fost cândva căsătorit cu mama mea, dar apoi n-ai mai vrut-o. Sau ea nu te-a mai vrut. Necazuri și supărare. Tata mi-a spus odată că asta s-a Întâmplat pentru că ești un bufon. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
faci se termină rău. Numai necazuri și supărare. Orice aș face, aduc numai necazuri și supărare. Tu ai fost cândva căsătorit cu mama mea, dar apoi n-ai mai vrut-o. Sau ea nu te-a mai vrut. Necazuri și supărare. Tata mi-a spus odată că asta s-a Întâmplat pentru că ești un bufon. Mi-a spus asta În engleză. Nici de mine nu au prea mare nevoie. Singurele lucruri de care au nevoie sunt să fie tot timpul liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de o fină linie fisurată. Își trecu mâna peste crăpătura aceea. Fața ei exprima supărare și vină. În capul ei propozițiile începeau atât de des cu: „hai să ne închipuim“ - și asta trebuia să facem, tata, fratele meu și cu mine zile în șir, având în vedere bufnetul. Cu alte cuvinte, să ne imaginăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-se spre mine. Purta o rochie de vară și nu știu care fusese motivul, apărut între timp, oricum ceva îmi scăpase, pentru că a spus o singură propoziție, pe care abia acum se simțea în stare s-o exprime, cu obrazul aprins de supărare, trădând o notă vizibilă de dispreț. Nici tu nu ești mai mult decât un H. Și eu am trecut cu palma peste pământul acela și peste pietre, am șters mormântul pe care îl confecționasem cu atâta minuție ore în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chiar în spatele ei și să-i faci semne cu farurile tot drumul de aici până la Glasgow și tot te-ar ignora. Ești șofer de taxi, ea e femeie la volan, la asta se și așteaptă de la tine. Șoferul își exprimă supărarea închizând geamul despărțitor. După ce m-a pedepsit cum știa el mai bine, a accelerat. Am fost recunoscătoare pentru acest moment de liniște pe care-l puteam folosi ca să mă gândesc la ceea ce făceam. În loc de asta, m-am pomenit uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și mi-era dor de ea în fiecare moment, când mâncam, când mă trezeam, chiar și când împingeam un cărucior în supermarket. Îmi venea să o răpesc de pe stradă și să o oblig să se împace cu mine. Cu toată supărarea cu boala socrului tău, e normal să revii la vechiul mod de viață. Îmi venea să-l pup pentru cât de înțelegător era. — Și touși, am greșit. Ar fi trebuit să-ți spun. Dar, cum ai spus și tu, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
participat în vreun fel la acest lucru, dar cu siguranță se pare că toată lumea s-a împăcat cu toată lumea. —Și Maria? Încă nu mi-ai spus cum a contribuit despărțirea noastră la despărțirea ei, dar sper că a trecut peste supărarea ei, oricare ar fi fost ea. —E bine. Știi doar cum e Maria. O sunasem cu o zi înainte și, după ce m-am asigurat că acum e instalată confortabil în relația cu Gary (nu Tony), i-am dat vestea împăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pământul. Colivia de oase a pieptului său, în care a bătut o inimă cu toate virtuțile și slăbiciunile omenești, azi e desigur plină cu pământ și un căluș de humă a luat locul limbii, care știa să blesteme cumplit la supărare și să clădească înțelept ideile la voie bună. Mă întreb câteodată, cu legitimă curiozitate, dacă în tinerețea lui bărbătească n-a ratat câțiva Ramseși de calibru meu, deși am doi frați, oameni aproape cumsecade. Unul din ei, caligraf la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După aceea îi pieri surâsul, deveni neliniștit, plescăi din limbă și începu să vorbească răstit, întunecat de o cumplită supărare: ...Și mai cu seamă dintr-o râie a obiceiului și de teama mizeriei care mă poate duce la mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat o lacrimă când te-ai Însurat. — Maman? spuse Du Maurier, vizibil amuzat de idee. Bătrâna n-avea sentimentalisme din astea. Știi, În timp ce eu mă Îmbolnăveam de neliniște și supărare din cauza logodnei prelungite, ea mă sfătuia să-mi iau o țiitoare - o mică grisette, sau echivalentul ei Cockney. — Adică... În loc de Însurătoare? Henry era stupefiat de această mărturisire. — Nu, până la Însurătoare, preciză Du Maurier, idee care lui Henry nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]