3,733 matches
-
din octombrie, apoi l-am auzit pe Lee strigând: — N-o să înțelegi niciodată, așa că lasă-mă dracului în pace! Lee o luă la fugă, ocoli aleea și se îndreptă spre garaj, cu Kay după el. Eu am rămas pe verandă, surprins să văd cât de slab era înăuntrul său cel mai dur gagiu pe care-l cunoscusem vreodată. L-am auzit pornind motocicleta și peste câteva secunde a demarat și a virat la dreapta în scrâșnet de roți. Fără îndoială, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pantaloni de casă și jerseu roz, s-a dus la colțul străzii ca să pună o scrisoare la cutie. Când s-a întors, am remarcat că mi-a văzut mașina, iar farurile autovehiculelor care treceau pe acolo i-au luminat fața surprinsă. Am așteptat până a intrat grăbită în fortăreața în stil Tudor, apoi am pornit spre casă, cu vocea ironică a lui Jane Chambers răsunându-mi în urechi: „Voyeurule!, - Voyeurule!“ Ajuns acasă, am auzit dușul curgând în baie. Ușa de la dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la alta. — Mă așteptam să veniți în ’47. După ce caporalul Dulange a făcut aceea mărturisire jalnică, mă așteptam să năvăliți pe ușa cabinetului meu dintr-o secundă într-alta. Acum, la doi ani și jumătate de la întâmplare, sunt totuși ușor surprins. Mă luă cu furnicături. Mă simțeam de parcă niște insecte s-ar fi pregătit să mă mănânce la micul dejun. — Nu există termen de prescriere când e vorba de crimă. Zâmbetul lui Roach dispăru, înlocuit de o căutătură serioasă, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
A fost găsit un cadavru carbonizat, imposibil de identificat“. — Îmi cer scuze pentru desenul pe care l-am făcut cu voi doi în seara aceea, când ai venit la cină, spuse Martha. I-am făcut semn spre ziar. — Nu pari surprinsă să mă vezi. — Bietul Georgie! Nu, nu sunt surprinsă. Tata mi-a zis că știi totul. M-au subestimat toată viața și am avut mereu impresia că Maddy și tata te subestimează și pe tine. Am ignorat complimentul. — Știi ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îmi cer scuze pentru desenul pe care l-am făcut cu voi doi în seara aceea, când ai venit la cină, spuse Martha. I-am făcut semn spre ziar. — Nu pari surprinsă să mă vezi. — Bietul Georgie! Nu, nu sunt surprinsă. Tata mi-a zis că știi totul. M-au subestimat toată viața și am avut mereu impresia că Maddy și tata te subestimează și pe tine. Am ignorat complimentul. — Știi ce-a făcut „bietul Georgie“? — Da. Încă de la început. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prima pagină era o fotografie mare de la conferința de presă. „EROUL POLIȚIEI GĂSEȘTE COPILUL DISPĂRUT“ era titlul scris cu litere mari, Îngroșate. — Ai găsit de unul singur copilașul ăla. Cum ai reușit? Logan scoase din pungă o plăcintă cu carne, surprins să descopere că Încă mai era caldă,. Mestecă aluatul pufos, acoperind ziarul cu firimituri, citind și mâncând În același timp. Trebuia să recunoască: articolul era bun. Nu erau prea multe fapte, dar Miller reușise să transforme ce era În ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Iar Zaleucos, jignit, îl întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aici nu mă poate acuza că m-am purtat nedrept cu el. Aș vrea s-o liniștesc și pe mama ta. Calpurnius Piso plecă, declarând că se îndreaptă spre Roma. A doua zi, Germanicus, în palatul regal din Epidafne, murmură, surprins, că se simțea rău. Veniră de îndată medicii, care rămaseră deconcertați de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Glasul îi era vioi și spontan, toți îi spuseseră asta; într-adevăr, răsună în întreaga sală. Bătrâna ridică puțin capul și-și mișcă buzele uscate: — Bine ai venit, spuse - și lui Gajus i se păru că toți cei prezenți erau surprinși -, în casa care a fost a divinului Octavianus Augustus și a mea. Apoi porunci: — Apropie-te. El se supuse; simți izul trupului ei bătrân. Părul prost periat părea prăfuit. Nu purta nici o bijuterie. Lâna șalului era grosolană. Zise: — Ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu poruncea, ci descria ceea ce vedea altundeva. — De jur-împrejurul lacului? repetă, pe jumătate surprins, pe jumătate plin de respect. — Și o vei pava cu marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă, Euthymius, pe apa asta vom pune corăbiile marelui rit isiac, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu poate să spună că știm sau să pretindă că e singurul care știe.“ Îl întrebă brusc pe Imhotep: — Crezi că ceea ce noi numim religie ne va ajuta într-o zi să vedem ceea ce astăzi nu cunoaștem? Imhotep îl privi surprins: — Ankh-ul nostru trebuie să întreprindă călătoria, spuse el, nesigur. E o călătorie în întuneric și rătăcire, dar ne duce pe celălalt mal... Asta înseamnă corabia zeiței. Dar poate că ideea e mai presus de ceea ce cuvintele noastre pot cuprinde. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu toții s-au înțeles și, cu cea mai mare grabă pe care le-o îngăduia procedura, l-au declarat vinovat. Unii au venit să se consulte cu Împăratul în legătură cu natura pedepsei; iar el spuse deodată: — Nu vreau morți. Senatorii rămaseră surprinși, amintindu-și cruzimea lui Tiberius, dar, din milă față de cel condamnat sau dintr-o complicitate ascunsă, se supuseră și hotărâră ca lui Arvilius să i se confiște toate averile, iar el să fie exilat într-una dintre Cyclades, în Aegeum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
eleganta galerie construită de Manlius, unde era expusă harta de piatră a imperiului, ca să ajungă la tinerii artiști. Cassius Chereas și Sabinus îi urmăriseră mișcările de la distanță. Văzură că se afla în cryptoporticus și că acolo lumina era slabă. Constatară surprinși că soldații germani nu mergeau alături de el. Împăratul era complet singur. Și pentru conjurați, aceea era ultima zi. — Acum e momentul, șuieră Chereas, acum! O clipă însă rămaseră nehotărâți, cu răsuflarea tăiată, gândindu-se la ce urmau să facă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea fină de corpusculi imateriali ce ne scălda dialogul nostru fără cuvinte, atât de evlavioasă și pătrunsă de stranietatea Întâmplării că existam amândoi pe aceeași lungime de undă, că parcă s-ar fi deschis o falie Între noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în jurul gâtului și mâinile prinse în cătușe. Ochii îi erau deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei, surprinzător de ferm. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă să se audă muzică pe fundal. Ce vrei să spui prin coincidență? Cu ochii în monitorul LCD poziționat în fața patului lui Rhyme, tânărul și pirpiriul ajutor, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stăteau trei monede: două de 10 cenți arătând cap, iar cealaltă, de 5, pajură. - Asta înseamnă că tu faci cinste. Capitolul VIII - Lincoln, ea e Kara. A fost avertizată, Rhyme își putu da seama, dar tânăra tot avea o mină surprinsă. Acea mină surprinsă pe care o cunoștea atât de bine, urmată de acel zâmbet. Era arhicunoscuta privire nu-te-uita-la-trupul-lui, urmată de arhicunoscutul zâmbet nici-nu-mi-am-dat-seama-că-ești-handicapat. Și Rhyme mai știa că ea abia așteaptă să plece odată din acel loc. Fata încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
două de 10 cenți arătând cap, iar cealaltă, de 5, pajură. - Asta înseamnă că tu faci cinste. Capitolul VIII - Lincoln, ea e Kara. A fost avertizată, Rhyme își putu da seama, dar tânăra tot avea o mină surprinsă. Acea mină surprinsă pe care o cunoștea atât de bine, urmată de acel zâmbet. Era arhicunoscuta privire nu-te-uita-la-trupul-lui, urmată de arhicunoscutul zâmbet nici-nu-mi-am-dat-seama-că-ești-handicapat. Și Rhyme mai știa că ea abia așteaptă să plece odată din acel loc. Fata încercă să prindă curaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat asta. Iată. E important? Îi înmână Ameliei Sachs un încărcător pentru arma Glock; aceasta se încruntă și verifică atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai dat greș. Dacă o singură persoană din public cască sau se uită la ceas, din nou ai dat greș. - Totuși, nu cred că poți face chiar totul fără nicio greșeală, se îndoi Sachs. - Dar așa trebuie, răspunse Kara, foarte surprinsă că cineva credea contrariul. În sfârșit, ajunseră la Cirque Fantastique, unde repetițiile pentru spectacolul din acea seară erau în toi. Puteai vedea zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
decât cele două la un loc: scuza mereu penibilă pe care toată lumea o folosea pentru a se reabilita. Ezită, vizibil stânjenită. Își luă inima în dinți și spuse: - M-am gândit ce iluzionist grozav ai putea fi. - Cine, eu? întrebă surprins Rhyme. - Da. Tocmai din cauza percepției asupra persoanei tale și a realității. Lumea s-ar uita la tine și ar sesiza doar că ești handicapat... Acesta e termenul? - Termenul corect din punct de vedere politic este dezavantajat din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ochii pe geantă și o ridică. Se rezemă de gardul de fier forjat care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în fine, la sud, în Piața Washington. În plus, suspectul fu ținut sub strictă supraveghere și, imediat ce fusese văzut scoțând arma din servietă și pornind spre mașină, fusese pus la pământ. Așteptându-se la un pastor fals, au fost foarte surprinși să afle că arestaseră unul adevărat, lucru confirmat de actele din portofelul lui Swensen. Asta în ciuda predicii imbecile din carnețel. Bell cântărea în mâini pistolul cu care fusese înarmat atacatorul. - Cam mare arma asta pentru un preot, spuse el. - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șoptea: „Închide palma! Va încerca să îți pună monedele la loc în mână. Fă-l de râs în fața întregii săli”. La fel de subit, iluzionistul de opri și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei să faci asta? - Eu..., începu băiatul foarte surprins. - Mai gândește-te o dată, spuse el și își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își privi la rândul său mâna întinsă. Văzu cu stupoare că bărbatul pusese într-adevăr ceva acolo, dar nu monedele, ci cinci lame de bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se gândi Luis. Văzuse multe fețe de criminali surprinși în toată viața lui, dar tipul ăsta îi depășise pe toți la un loc. Gemea, nu putea să vorbească. Dar Luis presupuse că nici cei doi polițiști nu erau mai puțin surprinși. - Cum dracu’ a intrat? întrebă Sellitto, încercând să-și recapete suflul. Bell se mulțumi să clatine uimit din cap. În timp ce Luis punea și a doua pereche de cătușe pe mâinile lui Weir, Sellitto se apropie de Weir. - Ești singur? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]