2,851 matches
-
și-au alcătuit din nou constelațiile. Calea Lactee s-a îmbibat cu fosfor. Iar dintr-un colț al balconului nostru, printre tulpinile încâlcite de măzăriche, bacanta detronată ne trimitea zâmbetul ei de piatră. Charlotte s-a oprit în prag și a suspinat ușor: - Știți, de fapt, La Marseillaise era un marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu înfricoșa pe nimeni pe vremea aceea... A intrat în încăpare și de acolo am auzit venind versetele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om. Atunci, din gâtlejul ei pornea un urlet de lup. Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
drum care străbătea nemărginirea deșertului. Iar soarele începea să se legene în ochii Charlottei, obrajii ei se învăpăiau de la arsura nisipului și cerul răsuna de nechezaturi... Scena căreia nu îi înțelegeam sensul, dar căreia îi percepeam densitatea fizică, pierea. Adulții suspinau, schimbau vorba, își turnau încă un pahar de votcă. Am sfârșit prin a ghici că întâmplarea petrecută în nisipurile Asiei Centrale marcase pentru totdeauna, într-un mod misterios și foarte intim, istoria familiei noastre. Am remarcat și că nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat?” Charlotte mi-a aruncat o privire rapidă, colorată de un surâs. Apoi a închis cartea pe care o ținea pe genunchi și, suspinând ușor, a privit în depărtare, spre orizont, unde cu un an în urmă văzusem ivindu-se Atlantida. - La câțiva ani după vizita lui Nicolae al II-lea la Paris, Președintele a murit... A urmat o scurtă ezitare, o pauză involuntară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile întregi... - Dar unde zboară toate așa? a suspinat fata, deschizându-și larg ochii grei de somn. Charlotte i-a luat pe amândoi de după umăr. - Mergeți la culcare! Trebuie să fie manevrele armatei. Știți, frontiera e foarte aproape. Manevre sau, poate, un antrenament pentru o paradă aviatică... Băiatul a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-am dat seama de cele două singurătăți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era acolo, și-a amintit de propriul lui fiu, rămas în sat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noastre, o făceam constrâns de un motiv serios. Poate că s-a gândit la toate conversațiile noastre fără noimă din ultimele săptămâni, la tradiția poveștilor noastre de la asfințitul soarelui, ritual trădat în vara aceea. După un minut de tăcere, a suspinat cu un surâs ușor în colțul gurii: - Dar ce pot eu să-ți povestesc? Știi acum totul... Stai, mai degrabă am să-ți citesc un poem... Și aveam să trăiesc cel mai extraordinar început de noapte din viața mea. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele și, câteva secunde, am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui toată ranchiuna mea. Aux quatre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Milescu, „Realitatea”, 8 mai 1993, p. 2 36 Primăvară culturală bucureșteană - „Adevărul”, 4 mai, 1993, p. 4 37 Gala primăverii - „Libertatea”, 4 mai 1993 38 „Un copac cu flori” - Ion Segărceanu, „Dimineața”, 11 iulie, 1993 39 Flacără dintr-o culoare „suspinată” - Gloria Lăcătușu, „Opinia”, 16 iunie, 1994 40 „Saloanele Moldovei” - „Opinia”, 9 mai 1994 41 Salonul de vară al artiștilor plastici independenți - „Opinia”, 18 iulie, 1994 42 Poetul „sfârșitului continuu” (Bacovia), Galeriile Alfa Bacău - Angela Calapod, „Tribuna”, 22 dec., 1994, p.
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
excentricitatea. Limbajul acesta apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un motiv din afară, cînd suspină, posomorîți și îngîndurați, cînd cad în niște închipuiri absurde. Ben Jonson, în prologul la comedia Every man out of his humour, dă următoarea explicație: "Cînd o singură însușire predomină într-un om în așa măsură încît îndreaptă toate gîndurile și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
propria stăpînire de sine. Stoicul se situează în fața spectacolului vieții ca un privitor rece, care urmărește atent desfășurarea jocului, ferindu-se însă să se lase antrenat de el. Mai mult de cît de orice se teme să fie obligat "să suspine în sinea sa". Sanctuarul intim trebuie să rămînă absolut neatins de evenimentele lumii. Humorul este, ca atare, un sentiment din concepția grecească despre viață. Stoicismul caută într-adevăr să reprime și să excludă tocmai acele elemente prin a căror reunire
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gentleman! KENT: Of Albany's and Cornwall's powers you heard not? Că perle din diamante picurînd. Pe scurt, Durerea-ar fi o raritate-iubită, Daca le-ar stă la toți. KENT: N-a întrebat nimic? CURTEANUL: O dat', de două-ori suspinat-a "tata", Gemînd de parca inima-i strîngea; Strigă: "Surori! Surori! Rușine! Voi! Kent, tata! Ce? -n furtună, -n noapte? Nu mai e milă." Atunci revarsă Ea sfîntă apă din cereștii-i ochi Și vaietu-i udă; apoi pleca, Să fie doar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
au pornit alte discuții: bine, poemul e bun el, dar unde sunt poeziile mici, concentrate, adevărate, picături de apă care să oglindească imensitatea oceanelor? Câteva strofe frumoase, lirice, pornind de la o idee, de la o imagine. Da, da, au început să suspine unii, poezia vieții, poezia de dragoste, pastelul, meditația... Și iată că apele s-au întors pornind pe alte albii. Au apărut poantele care încheie poezia de două-trei strofe. De cele mai multe ori poeziile de acest fel sugerează aruncarea ciocanului pe stadioanele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
umbră, și vin noaptea pe furiș cu spionii prin tufiș. Vin pe noapte făr de lună rău mai cobesc prin comună. „Avioane-n cinci coloane, foc și bombe-americane. Lagăr, temniță și fiare! Moarte și spânzurătoare!” Strigă mamele cu dor „Ce suspini tu, puișor?” Stați voi mame-n bună pace! Lăsați pruncii să se joace! Să se joace și să râdă nimeni n-o să vi-i ucidă. Și-ar trimite Tito câinii La-nceputul săptămânii la-nceput și la gătat, peste graniță
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este legat de unii etimologi de latinescul aurum. Asemenea legătură nu poate fi total exclusă, deoarece, în vechime, inelele puteau fi purtate și pe acest deget, precum apare în poezia eminesciană: Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Și inelul scump îl scoate de pe degetul cel mic. Denumirea de auricular trebuie legată, în primul rând, de auricula/ureche”, datorită faptului că acest deget servea la destuparea dopurilor de ceară din urechi. Gestul nu a trecut neobservat de cei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot ce atâta vreme-am căutat Și pentru care-atât am suspinat, Încât credeam ades că mă voi frânge. O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună, Plăcut repaos, dulce liniștire, Dă-mi visul meu de fiecare noapte. Când inima, iubindu-te, nu poate În adevăr să afle fericire, Tu cel puțin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește ca civilizația creștină să dispară de pe pământ și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tron însângerat, Nu cu moartea sfântă pe moarte ai călcat? N-ai lăsat tu lumii lege ce nu piere? După orice moarte naște înviere! Frate, om vremelnic, aruncat în moarte, Nu mai cânta morții cântece deșarte! Lasă tânguirea, nu mai suspina, Căci numai prin moarte iar te vei afla! (autorul, Inimi zăvorâte) Suntem pe linia Bisericii și am cântat moartea cea nemuritoare, moartea întru Hristos pentru Cruce și Neam. Călăii noștri, ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de iertarea cerului. Sunt vinovat! Atât! Domnul Dumnezeul părinților noștri va hotărî acolo sus, în cer. Până atunci, suspină în sufletele noastre infern tulburător, scrâșniri de lanțuri, gemete din adâncuri. Șiroaie de sânge și horcăiri de moarte, iubiri jertfite s-au stins acolo în nopți plumburii, luminând cerul celor rămași, care nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
comparaison entre la version qu'il donne à un poème à prosodie fixe et la traduction du même poème proposée par Jean Poncet : Oraș vechi Ville ancienne Ville ancienne Noapte. Unirea orelor se-mplinește fără îndemn. Taci, arătătoare se-opresc suspinând pe ultimul semn. Nuit. La longue marche des heures s'accomplit sans aucun allant, Tais-toi, leș aguilles soupirent sur le dernier signe du cadran. Nuit. La marche des heures s'accomplit sans élan. Tais-toi, leș aiguilles suspendent leur soupir au
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă"288. Ilustrarea câtorva versuri din poemul "Luceafărul" apare într-un alt număr al Adevărului literar și artistic, însoțită, de asemenea, de versuri: Iar ea vorbind cu el în somn, / Oftând din greu suspină:/"O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o făptură, desigur, malefică. Există o percepție a acestor practici care nu ajung la oamenii Încă tineri, cum e mama. Bunica este păstrătoarea acestor practici, „o ști vrun leac ea doară”, pe când „mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina.” Dincolo de aceste date elemntare, Heliade vede o relație a omului cu universul, cu forțele supranaturale În fața cărora reacția lui stă sub semnul neputinței. Cea de a doua secvență poetică e un pastel rustic al Înserării, se pare că unul din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Luceafărul n-ar fi o metaforă a aspirației lumii veșnice către lumea pământeană? 3. Chiar somnul fetei este o metaforă, dacă se admite că somnul e o presimțire a morții: „Iar ea vorbind cu el În somn, Oftând din greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu lumea de dincolo de moarte. 4.În strofa: „Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]