7,731 matches
-
naționalizarea poporului" (p. 6), proces prin care conceptul de "popor", anterior împovărat cu semnificații periorative a fost reșapat semantic și încărcat cu valențe pozitive. De la ideea de popor înțeles ca "prostime" s-a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității și sursă a legitimității. Prin această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub aceeași lege și sunt reprezentați în același organ legislativ" formularea îi aparține abatelui Sieyès (Kedourie, 1961, p. 15). De subliniat absența etnicului care nu e de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestor noțiuni în spațiul cultural românesc. Pe parcursul secolului al XVIII-lea s-a produs tranziția de la sensul III, națiunea ca elită reprezentativă pe plan eclezial, politic și socio-cultural, la o formă embrionară a sensului IV, națiunea ca popor purtător al suveranității. Analiza conținutului petițiilor semnate de Inocențiu Micu-Klein indică faptul că episcopul unit a operat cu două accepțiuni diferite ale termenului de "națiune". K. Hitchins (1987) reperează o tranziție de la semantica lui natio ca elită eclezială înspre o înțelegere mai inclusivistă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Naum Râmniceanu a avansat ideea Dacia redivivus, i.e., resuscitarea în actualitate a vechiului stat dacic. Programul de unire a celor trei principate românești a fost rezemat pe o nouă concepție a națiunii, înțeleasă în sensul modern, ca popor purtător de suveranitate. Moise Nicoară exprimă sugestiv această nouă semantică a națiunii atunci când, în 1815, afirmă că națiunea română se întinde "de la Tisa pân' la Marea Neagră, de la Dunăre la Nistru" (Georgescu, 1991, p. 117). Ideea unirii întregii românini a apărut și printre transilvăneni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nedrepte", "Răutate ocrotită", "Despotism înformă", "Necazuri suferite cu voia noastră" (p. 15). Propaganda ideologică este deja manifestă, chiar și în aceste construcții propoziționale primitive. Însă mesajul didactic devine în scurt timp și mai radical, introducând o idee frizantă cu principiul suveranității populare în propoziția " După nedreptatea prințului, norodul se scoală asupra lui" (p. 18), care concentrează într-o formă brută ceea ce J. Locke a dezvoltat în Two Treatises of Government sub forma principiului "dreptului la revoluție" al guvernaților în situația în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru unirea tuturor țărilor românești sub același sceptru al autorității politice. Pentru început, Aaron afirmă că "un patriotism înfocat [...] nu se poate găsi decât în republici adevărate, așezate pe principii populare" (p. 29). Aceasta deoarece doar în societățile în care suveranitatea politică aparține poporului, organizată sub formă republicană, cetățenii își pot aduce contribuția la binele public. Doar în republicile populare, care solicită participația activă și civismul fiecărui cetățean care este considerat constitutiv corpului politic, indivizii își pot exprima patriotismul prin contribuirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o virtute civică temperată de moralitatea legii creștine, devine astfel echivalentul unei "religii civile", ale cărei "dogme privesc morala, precum și îndatoririle pe care cel care le profesează este obligat să le îndeplinească față de ceilalți" (Rousseau, 1957, p. 283). Ideea de suveranitate populară (de inspirație rousseauiană) este doar prima inovație cu tente revoluționare pe care o avansează Aaron. Potrivit acesteia, "sistema reprezentativă, după care cetățenii iau parte mijlocită sau nemijlocită la treburile și interesele publice, este un izvor neprețuit de patriotism; și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patrie, pentru că ei sunt încredințați că tot ce au, de la patrie au; și că ei nu dăruiesc patriei, ci plătesc o datorie către dânsa, și aceasta este una din cele mai dintâi datorii (p. 23). Adițional promovării ideilor referitoare la suveranitatea populară și democrația reprezentativă, Aaron își încheia lucrarea lansând din condei o altă idee revoluționară: unirea mădularelor etnice ale românilor într-un singur organism politic. Pasajul de final al lucrării merită reprodus in extenso. După ce menționează că focul patriotismului poate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tot mai evidente a societății feudale bazată pe ranguri și stări și prefacerea acesteia într-o societate clasială, un proces însoțit în paralel de înlocuirea monarhiilor absolutiste fundamentate pe dreptul divin al regelui cu politii ce se legitimau în baza suveranității populare, s-a conturat o nouă matrice a echilibrului geopolitic european sub forma sistemului interstatal. În cadrul acestui sistem interstatal, statele-națiune constituiau noii actorii colectivi, fiecare revendicându-și legitimitatea în fondul suveranității populare și justificându-și acțiunile în numele interesului național. Noua
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al regelui cu politii ce se legitimau în baza suveranității populare, s-a conturat o nouă matrice a echilibrului geopolitic european sub forma sistemului interstatal. În cadrul acestui sistem interstatal, statele-națiune constituiau noii actorii colectivi, fiecare revendicându-și legitimitatea în fondul suveranității populare și justificându-și acțiunile în numele interesului național. Noua matrice definită structural de sistemul interstatal a constituit, așadar, cadrul de referință geopolitic în interiorul căruia actorii statali au fost puși într-o situație competițională, în termeni teritoriali, economici și, nu în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revoluționară a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, a Partidului Comunist Român, a hotărîrii de a contribui la dezvoltarea economică și socială a țarii, de a apară cu orice sacrificiu cuceririle revoluționare ale poporului, independența și suveranitatea patriei" (1978, art. 12, lit. d). Cu toate că nu este definit pe criterii etnice, autoritățile statale propagă un naționalism socialist impregnat chiar cu o tematică sacrificială. Contorsiunea identitară de la antinaționalismul din prima fază a comunismului stalinist la asumarea ideii naționale în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezultă un misionarism național-comunist: " În îndeplinirea misiunii sale istorice, a rolului său politic conducător în societate, Partidul Comunist Român va asigura condiții optime pentru dezvoltarea pe o treaptă superioară a națiunii, pentru întărirea continuă a statului național, a independenței și suveranității sale" (Programul PCR, 1975, p. 145). Dacă în faza inițială a socialismului postbelic, naționalismul era o doctrină retrogradă, un alt fel de opiu cu care burghezia narcotiza masele, prevenindu-le astfel să conștientizeze adevăratele lor interese de clasă, precum și o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al Treilea Reich [...] (cf. Maier, 1988, pp. 17-18). Argumentul "revizioniștilor"36 a fost că cultura germană în general și memoria colectivă în special manifestă o obsesie față de Holocaust care trebuie depășită. Încă din 1981 cancelarul Helmut Schmidt a afirmat că "suveranitatea Germaniei nu mai trebuie să fie prizoniera Auschwitz-ului" (Olick, 1998, p. 550). Același Nolte a punctat forța sufocativă asupra prezentului pe care fixarea obsesivă a conștiinței contemporane pe păcatele trecutului nazist o poate avea: "[Holocaustul] pare să devină din ce în ce mai viu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
azi: între ideologie și fantasme politice", publicat în Sfera Politicii (nr. 150, 2010), 55-60. 51 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică (București: Editura All, 1995), 15, unde gânditorul britanic intenționează să evidențieze că, dacă forma tehnică a cunoașterii pune accentul pe suveranitatea rațiunii, forma sa practică se întemeiază pe supremația tradiției sau a experienței. Cu alte cuvinte, primul tip de cunoaștere este vizibil peste tot acolo unde raportarea la lumea înconjurătoare, deci implicit la lumea socio-politică, urmează anumite prescripții fixe, de natură
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
numită Ceasornicul Domnilor care cuprinde în mai multe volume atât înfățișări din viața trecutului cât și norme de virtute și înțelepciune. Era grea în adevăr sarcina unui Domn în zilele vechi, care împreuna în el adeseori toată răspunderea și toată suveranitatea națională, și ei erau prea buni creștini și prea buni patrioți pentru ca mărimea misiunii lor pe pământ să nu le atingă sufletul într-un chip dureros. Astăzi națiunile și-au reluat suveranitatea, demosul cu clasele lui diferite, cu grupurile lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
împreuna în el adeseori toată răspunderea și toată suveranitatea națională, și ei erau prea buni creștini și prea buni patrioți pentru ca mărimea misiunii lor pe pământ să nu le atingă sufletul într-un chip dureros. Astăzi națiunile și-au reluat suveranitatea, demosul cu clasele lui diferite, cu grupurile lui de interese determină viața publică; suveranul e mai mult un regulator al mecanismului statului, nu un suprem element de control. Demosul este însă adeseori un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezător; preocupațiuni zilnice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
turcești și grecești, azi supușii nimărui. Chiar d. Rosetti declară în scrisoarea către izraeliții din Capitală că luase pasport turcesc, se 'nțelege că în calitate de supus turcesc. Se știe că turcii dădeau bucuros asemenea paspoarte pentru că ele însemnau o contestare a suveranității României. Astfel d. C. A. Rosetti, pentr-un interes momentan, nu pregetă a opta pentru cetățenia turcească, lovind în față suveranitatea pretinsei sale patrii. Iată în adevăr unde am ajuns. De la români ardeleni ori macedoneni cerem împămîntenire. De la Flevas, Giani
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nțelege că în calitate de supus turcesc. Se știe că turcii dădeau bucuros asemenea paspoarte pentru că ele însemnau o contestare a suveranității României. Astfel d. C. A. Rosetti, pentr-un interes momentan, nu pregetă a opta pentru cetățenia turcească, lovind în față suveranitatea pretinsei sale patrii. Iată în adevăr unde am ajuns. De la români ardeleni ori macedoneni cerem împămîntenire. De la Flevas, Giani, Carada n-o cere nimenea. [17 - 18 august 1881] {EminescuOpXII 297} [""PESTHER LLOYD" POLEMIZEAZĂ... "] "Pesther Lloyd" polemizează cu "Neue freie Presse
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
abnegațiune au fost ei față cu noi. Cu mult înainte de-a fi vorba de emanciparea României, Austro-Ungaria, și anume sub conducerea unui bărbat de stat maghiar, a recunoscut dreptul Principatului de-a încheia tratate, l-a dezlipit astfel de suveranitatea Porții și l-au așezat pe bazele dreptului public al independenței. În Congresul de la Berlin, Austro-Ungaria a fost aceea care-a apărat interesele României în contra aliatului ei de la Grivița. În cestiunea evreilor și a Arabilor - tabiei diplomația austro-ungară a fost
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
austro - român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României. Nu pentru întîia dată auzim presa austriacă aruncând strigăte de alarmă față c-o afirmare a suveranității statelor balcanice. Discursul de tron al regelui României n-are desigur nimic amenințător pentru împărăția Habsburgilor. Dispozițiile pe cari le manifestă nu sunt o revelație și, la urma urmelor, cată să recunoaștem că, combătând preponderanța absolută a Austro-Ungariei pe țărmii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
citind foile acelea - neesceptînd pe "Romînul" - cari, pe față sau pieziș, acuză de trădare pe unii sau alții din membrii Adunării. Chiar azi, după atâta neadevăruri de-a rândul, " Romînul" atribuie de ex. d-lui Carp cuvintele: "Să renunțăm la suveranitatea pe Dunăre". Ei bine, această afirmare e un monstruos neadevăr. O afirmare ipotetică precum a fost aceea a d-lui Carp are totdeuna două părți; a lăsa partea întîia afară, condiția ipotezei, și a enunța numai pe [a] doua va să zică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe teritoriul meu. Iată dar modul cu totul condițional în care d. Carp înțelege a ceda colectivității puterilor europene, în schimbul declarării de neutralitate, garantată de aceeași colectivitate. "Romînul" schimbă această declarare ipotetică în una categorică, imperativă chiar: "Să renunțăm la suveranitate pe Dunăre! ". Aceasta n-a spus-o nimeni și e o invenție și neadevărată și intenționată, deci îndoit de culpabilă din partea organului guvernamental. Nu mai vorbim de alte foi, cari, înainte de-a fi ieșit discursul tipărit în "Monitor", l-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aibă dreptate, ci ca advocatul Stătescu să înduplece pe judecători în contra opiniunilor părții adverse. Astfel, pe când d. Vernescu sau alții din Cameră pun în discuție modul în care Europa își poate exercita dreptul de supravegheare pe Dunăre, fără a atinge suveranitatea statelor țărmurene, d. ministru de esterne, într-o pledoarie ce ocupă nouă coloane ale "Monitorului", dovedește că acest drept este direct și nici ne e permis a-l pune în discuție. Nu supraveghearea diplomatică o vrea d-sa, ci supraveghearea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
falsificat, niciodată adevărul nu se va obține fiindcă este adevărat. Candidații cari merită a fi aleși sunt reduși a uza de aceleași manopere șirete ca și candidații cari n-au nici un cuvânt a fi. Într-un cuvânt principiul superb al suveranității poporului dispare, nu rămâne decât bucătăria murdară a unei gaște de oameni fără căpătâi cari se serve de sugrajul universal pentru a-și împărți țara precum se servește cineva de un cuțit spre a spinteca un pui. [2 august 1881
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iar codurile și regulile lor se aflau în competiție și conflict. În timp ce Gita este recunoscut] pentru ingeniozitatea cu care ridic] o serie de probleme etice (de exemplu, „Ar trebui s]-mi ucid propria rud] pentru a-mi rec]p]ta suveranitatea de drept?”), judec]țile sale nu au fost satisf]c]toare pentru toat] lumea. Conflictul adânc între tradiții este rezolvat printr-o sintez] de ascetism și datorie, sub forma conceptului nishkama karma - altfel spus, acțiune dezinteresat]. Acest lucru implic] faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]