3,383 matches
-
păreau majore. Într-unul din ele, bunicu’ Vitalian figura ca „unchiul“ lui taică-meu; în celălalt, ca socrul lui. Cum, exceptând cazurile nefericite de eșec în transportul spațio-temporal din seriale ca Sliders, Star Trek sau Andromeda, nimeni, deci nici bietul taică-meu, nu putea fi, în același timp și cu-aceeași alcătuire moleculară, și nepot, și ginere, m-am decis să citesc mai cu atenție hârțoagele. Mă și vedeam inventat în fel și chip, răsucit în forme alternative ale minții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieșit cu buzunarele pline, în timp ce ălălalt ar fi rămas la masă, bombănind în fața unui pahar gol de vișinată. Și mai găseam ceva în neregulă. Undeva, se pomenea de-un anume Manolescu sau Manoilescu, zice-se numele de naștere al lui taică-meu. Nu numai că n-am auzit de-așa o trăznaie (toată lumea știa că pe taică-meu îl cheamă Robe, iar pe taică-su tot la fel), dar nici n-a existat vreo hârtie prin casă din care să rezulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de vișinată. Și mai găseam ceva în neregulă. Undeva, se pomenea de-un anume Manolescu sau Manoilescu, zice-se numele de naștere al lui taică-meu. Nu numai că n-am auzit de-așa o trăznaie (toată lumea știa că pe taică-meu îl cheamă Robe, iar pe taică-su tot la fel), dar nici n-a existat vreo hârtie prin casă din care să rezulte povestea asta. Și, credeți-mă, încă de când purtam pantalonași cu bretele, aveam mania scotocelii. Așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neregulă. Undeva, se pomenea de-un anume Manolescu sau Manoilescu, zice-se numele de naștere al lui taică-meu. Nu numai că n-am auzit de-așa o trăznaie (toată lumea știa că pe taică-meu îl cheamă Robe, iar pe taică-su tot la fel), dar nici n-a existat vreo hârtie prin casă din care să rezulte povestea asta. Și, credeți-mă, încă de când purtam pantalonași cu bretele, aveam mania scotocelii. Așa am descoperit, printre altele, steriletul maică-mii (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
episodul nemțesc am trecut cu toții, poposind îndelung în baie la paginile de lenjerie intimă). Singurele cuvinte care mișcau un clopoțel prin căsuțele cu amintiri erau Leon-Vodă, dar nu pentru că aș fi învățat istorie la școală. Auzeam câteodată numele pronunțat de taică-meu, și, în timp ce plutea din aerul rece al dormitorului spre mintea mea de copil, se transforma într-o creatură ciudată și înspăimântătoare: Leu în Vodă. În rest, scrisoarea nu-mi spunea nimic. Nu știu cine scornise treaba cu numele, dar parcă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Acolo se discutau chestiunile importante, în încăperile antifonate se luau adevăratele decizii, cele care contau și meritau ascultate, consemnate și arhivate. Poate că și felia de identitate pe care o căutam trecuse odată prin camera încuiată de la etajul 3. Dacă taică-meu fusese filat de Securitate, așa cum reieșea din actele găsite acasă, probabil că și facultatea noastră făcea obiectul unei „acțiuni operative“. Cine știe ce direcție specială, dotată cu echipamente sofisticate de detecție și interceptare, mă spionase de la naștere și până-n prezent, vârând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mecanicii abia își începeau rondul de noapte. Cât despre portar, cine știe cât putea să moțăie în cabina lui călduță. Am mai scanat o dată încăperea, apoi am pornit-o spre ieșire. Nu obținusem mare lucru: certificatul meu de naștere lipsea, al lui taică-meu zăcea probabil prin alt dosar, iar pe tipul ăla, Manolescu sau Manoilescu, nu apucasem să-l verific. Sincer să fiu, nici nu-mi aminteam să fi lucrat vreodată aici. Am descuiat prima ușă, apoi pe-a doua. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Facultății de Arhitectură, „Intercontinentalul“ sclipea ca un far de ceață. Iubeam hotelul ăsta, îl număram printre puținele clădiri acceptabile, cu tăietura lui înaltă, dar curbă și potolită. Îmi inspira calm și siguranță, poate și pentru că nu fusesem niciodată înăuntru. Doar taică-meu intrase acolo, prin 70 și ceva. Era pe vremea când nu mai găseai fărâmă de carne prin oraș, doar oase și măruntaie. Se rugase de-un fost coleg de armată, ajuns ospătar, să-i scoată un antricot de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că se ia curentul. Privirea bătea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cu ocazia asta, i-am studiat și mâinile: micuțe, curate, cu inele de plastic bleu. Unghiile erau tăiate scurt, în carne, ca ale lui Cezar. După mâini, nu după față, puteai judeca un om. Și după pantofi, așa mă învățase taică-meu (dar acum nu era cazul). „S-aveți poftă!“, ne-a urat ea, uitându-se chiorâș la cipsuri. După care a extras telecomanda din buzunar (ospătarii au întotdeauna un milion de buzunare) și-a apăsat pe primul buton. „Citește-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
iarna, pe-Antipa), mănuși de șofat, de munte, de zăpadă (astea arătau altfel decât cele de munte, nu trebuia să se ude când ne bulgăream în Herăstrău), mănușile maică-mii (ceaușiste, negre, din piele de porc), mănușile de-armată ale lui taică-meu (kaki, cu un deget, făcute-n ’53; insistase să le păstrez), mănușile bunicii Aneta (alea crem, pe care le-am ciuruit la fotbal). Zăceau toate pe cuier, aranjate pe schimburi și categorii. În fiecare an, îmi completam colecția, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Să fim serioși...“ „Deci omul pompa date tehnice de la nemți și le turna mai departe englezilor...“ „Până când nemții au devenit suspicioși și Fast a trebuit extras de la Berlin. Așa-zisa răpire. A dispărut în același an când s-a născut taică-tu. Curios, nu? Și tot în același an în care e pictat tabloul ăla care îți place atât de mult: Garoafe albe și roșii. Și mai curios! Dar nici măcar el nu știa cât de multe informații fuseseră deja pierdute, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o să mi-i las și în fața ta o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-a omorât în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Siberia! Ei încă mai cred că-s bolnav, continuă Rogojin să-i spună prințului, însă eu, fără să suflu o vorbă, tiptil, încă neînzdrăvenit, m-am suit în vagon și iată că mă întorc; descuie poarta, frățioare Semion Semionâci! Lui taică-meu, răposatul, m-a ponegrit destul, știu eu. Însă, ce-i drept, atunci l-am necăjit pe părintele meu din pricina Nastasiei Filippovna, n-am să mint. Numai eu am fost de vină. M-a împins păcatul. — Din pricina Nastasiei Filippovna? repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea mult incidentul; dar așa li se întâmplă întotdeauna oamenilor vanitoși. În decursul acestor două luni apucase să-și bată capul destul și își dăduse cuvântul față de sine însuși ca, orice-ar fi, să-l pună cumva pe liber pe taică-su, măcar pentru un timp, să-l facă chiar să dispară din Petersburg, dacă va fi posibil, cu sau fără voia mamei. Acum zece minute, când intrase Nastasia Filippovna, fusese atât de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
migrenă, febră, delirează; urc și plec. La ora cinci eram deja la hanul din Ekșaisk; am așteptat până s-a luminat de ziuă, nici o clipă mai mult; la ora șapte mă prezint la Trepalov. „Uite-așa și-așa, aveți camelii? Taică, scumpule, ajută-mă, scapă-mă de nenorocire, mă-nchin în fața ta pân’ la pământ!“ Văd că bătrânul e înalt, cărunt, aspru, un bătrân cumplit. „Nici gând! N-am de dat!“ Eu, buf! la picioarele lui. „Ce-i, omule, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de când stai cu mine și toată ura îmi trece și îmi ești drag ca altădată. Mai stai cu mine... Când sunt cu tine, mă crezi, iar când nu sunt, imediat încetezi să mai ai încredere și mă bănuiești. Semeni cu taică-tu! îi răspunse prințul surâzând prietenește și încercând să-și ascundă sentimentul care îl stăpânea. Cred în vocea ta când stau cu tine. Doar pricep și eu că nu suntem deopotrivă, eu și tu... — De ce ai adăugat vorbele astea? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine. Că o iubești atât de tare? E drept, numai că... Am auzit că există oameni care caută tocmai o asemenea dragoste... numai... Prințul se opri și căzu pe gânduri. — De ce ai râs din nou uitându-te la portretul lui taică-meu? întrebă Rogojin, care urmărea extrem de atent fiecare schimbare, fiecare expresie fugară de pe chipul prințului. — De ce am râs? Pentru că mi-a venit ideea că, dacă nu ți s-ar fi întâmplat această pacoste, dacă n-ar fi dat peste tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acela locuia în aceeași casă cu mama lui, și el și-a înfășurat briciul în mătase ca să reteze un gâtlej. Tot timpul cât am stat în casa lor mi s-a părut că undeva, sub dușumea, ascuns poate încă de taică-su, zace un mort învelit în mușama, ca și cel de la Moscova, având, ca și acela, puse de jur împrejur flacoane cu lichidul lui Jdanov 59; aș putea chiar să vă arăt ungherul. El tace tot timpul; dar știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
răspândește repede; narațiunea consemnează și reacția unei instituții neoficiale, gura satului: se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă! zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele Își găsesc noroacele. Copila, deșteaptă, cum Îi dedese soarta să fie, ajunge În trei luni de zile să se poarte de parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
el, nici ea nu reprezintă nimic, se prezintă doar pe ei înșiși. Morala lor este îndoielnică, dar nu la nivelul marilor concepte - Ani se încurcă cu un inginer din Târgoviște și îl compromite, Nelu vinde dinții de aur ai lui taică-su ca să-i facă ei rost de bani. În Probă de microfon nu apare nici un secretar de partid. Nici nu se rostesc cuvintele „partid” sau „comunist”. Filmul nu conține nici o „șopârlă” la adresa regimului sau a lui Ceaușescu. Drept pentru care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: - Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? - Am venit să-mi iau frățiorul acasă. - De ce n-a venit taică-tu? De ce nu aștepți până se externează maică-ta și ți-l aduce ea? - Tata o pregătește pe mama să plece la Doamne-Doamne. - Și cine o să-l îngrijească pe frățiorul tău? - Eu și cu tăticu. Și păpușile mi le îngrijesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
slănină, da’ să nu-i spunem mamei, să fie secretul nostru! Bine? Așa au rămas înțeleși. Orele s-au scurs lent, fiecare văzându-și de ale lui. Alina să se joace și să-l solicite din minut în minut pe taică-su cu fel de fel de probleme, Horia încercând, cu disperare, să mai reducă din numărul mare de capitole pe care le avea programate pentru ziua respectivă. Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
urmări în continuare posibilitățile combinatorii ale semiadverbelor restrictive numai și doar. 3.1. Semiadverbul numai modifică grupuri sintactice având drept centru elemente din diferite clase morfologice. Poate avea ca suport: * un grup nominal căruia îi este antepus sau postpus: numai [TAIcă-meu] s-a ridicat săracu. (CORV) Numai [tristețea]11 este discretă, numai [durerea] are oroare de public. (Ana Blandiana, Calitatea de martor) au venit ca unguri și-au deveNIT prin cultura și civilizația lor numai [populație dă limbă și dă
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
el poate protesta oricât de tare, dar în sinea lui va recunoaște cu tristețe acest lucru. „Dacă mama spune așa ceva, sigur știe ea despre ce vorbește!! Ce nu trebuie să facem Nu faceți comparații, acestea demoralizează copilul. Exemplu: „Ești ca taică-tău” sau „De nu poți fi și tu cuminte și deștept ca sora ta mai mare?” Nu discutați niciodată cu alte persoane despre copilul dumneavoastră atunci când acesta este prin apropiere și vă poate auzi, decât dacă doriți să îl lăudați
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]