2,970 matches
-
sinceră să fiu, nu prea înțeleg deloc cum vine treaba asta. — Și când ziceai că trebuie să naști? întreb, uitându-mă la burta ei. De azi în patru săptămâni! — Deci... o să crească și mai mare? — A, da! Suze își mângâie tandru pântecul. O să mai crească ceva. Aha, spun cu glas stins, în timp ce chelnerul îmi pune în față ceașca de ciocolată caldă. Bravo. Și... Tarquin ce face? — Foarte bine! zice Suze. În clipa asta e plecat la Craie. Știi insula asta scoțiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își înfoaie tandră gîndurile peste noi. Bine-ai venit, Ada! Cristina Bâzu Ada n-a vorbit cu mine aproape 365 de zile, pentru că i-am spus, nervoasă fiind: „Ești trăiristă!” - în urma unui mic accident din timpul unui spectacol. Nu mi-am putut imagina
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Capitală (pe mama, socotită intelectuala familiei, pe Cleo, considerată cam excentrică, dar și pe frumoasa Olimpia, sora cea mai mică și singura rămasă azi În viață). Erau momente de sărbătoare, pe care le așteptam cu nerăbdare. Mama putea să fie tandră și afectuoasă, dar și ușor influențabilă și nesigură pe ea, În ciuda Îndrăznelii și Încăpățânării grecești. Tata era mult mai autoritar, mai stăpân pe el (era capabil de accese de duritate chiar exagerate uneori, de Înțeles pentru cineva educat În spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anului 1903, nașterea vieții conștiente. Ființa care mă ținea de mâna stângă și ființa care mă ținea de mâna dreaptă fuseseră poate amândouă prezente, și mai Înainte, În vaga mea lume de copil mic, dar ele purtau atunci masca unui tandru incognito; acum vestimentația tatei, superba uniformă a Cavaleriei, cu acea platoșă bombată, netedă și aurie, care-i sclipea pe piept și pe spate, ieșea În evidență, ca un soare, și mulți ani după aceea m-a preocupat intens vârsta părinților
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă licăresc În depărtare. Cât de străine de frământările nopții erau palpitantele dimineți ale St. Petersburg-ului, când primăvara acrită, cruntă și tandră, umedă și fermecătoare, expedia gheața fărâmată pe Neva strălucitoare ca marea! Acoperișurile sclipeau. Zloata de pe stradă căpăta o nuanță bogată de albastru-purpuriu pe care n-am mai văzut-o nicăieri de atunci. În acele zile magnifice on allait se promener
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
auzit-o pe mama pufnind. M-am oprit imediat din recitat și mi-am ridicat privirea spre ea. Zâmbea fericită printre lacrimile ce-i picurau pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un țânțar ghiftuit, prin gestul inconștient de a-mi propti obrazul de pumn. Dar am văzut mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avea un fel al ei, cuceritor, de a-și dilata nările, pufnind amuzată. Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau să formeze un văl sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
glumind, cu simpatie și sincer respect, motanului cel mare. * Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă „prostesc” în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. * Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi „răspunde”, iar când mă revede, după un interval de absență, mă „salută”. * Marea lui dragoste este însă, indiscutabil, Doina. Și nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și Ana, părinții Fecioarei, în fața templului. Sunt îmbrățișați, de profil, față în față, ea cu mâinile pe umerii lui, cu față ridicată spre el, privindu-l cu supunere și dăruire ; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină ? Întrebare fără rost. Și s-ar putea obiecta că nu fac deosebire între eros și agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
îți spun atât de des că te iubesc. În lipsa cristalului atât de clar, o frază pe care tu o vei pune la gâtul tău.” Je t’aime, René. Stockholm, 13 noiembrie 1974 Iubirea asta Atât de violentă Și fragilă Și tandră Și disperată Dragostea asta Frumoasă ca ziua Și rea ca timpul Când timpul e rău... (Jacques Prévert) Mon amour, în câteva clipe îți voi telefona ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dădea principala atenție, cum obișnuiește orice cântăreț, doar emisiei vocale statice în stil concertistic. Supunând-o la exerciții chinuitoare, repetate și iar repetate până la plictis, a căpătat deprinderea să se exprime și prin gesturi ale brațelor, cochetarea și cu priviri tandre, un mers precipitat ce exprimă furie sau panică. Atitudini pe care temperamentul ei mai domol nu le poseda, însă știam că îi vor fi de folos în toată cariera. Meritul ei este că a fost receptivă și și-a însușit
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
norocul să o citească și meritul să reflecteze asupra ei, rescriind-o. * M-au impresionat, încă din copilărie, copacii. Am simțit de atunci că suprema biruință a poeziei copacului, a frunzelor, a codrului, a lumii vegetale este acceptarea relațiilor de tandră intimitate cu universul uman. "Codrule, codruțule..." nu-i un simplu refren formal, este consfințirea acestei simbioze. Copacul ("citirea" lui) a deschis în mine un univers. * Acum, când scriu aceste însemnări, nu prea mai am loc, în psihologia mea, pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
realizate în timpul lucrărilor practice. Mă bucur că am reușit să o cunosc cu adevărat mai ales prin intermediul soțului său, regretatul și eminentul entomolog Constantin Filipescu. Astfel am reușit să descopăr că, sub fondul rigidității se ascundea un suflet sensibil și tandru. Pot spune că am avut unele afinități și ne-am respectat reciproc. Lucrările practice de Zoologia nevertebratelor le-am făcut cu domnul șef de lucrări Hugo Suciu. Puțin adus de spate, cu ochelari mari, ca niște lentile și totdeauna nins
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
s-a glumit prea mult pe seama unui așa-zis antisemitism al criticului. Cotidianul, 14-15 iulie 2001 Laurențiu Ulici Nu numai pentru că Laurențiu Ulici a scris despre el, adică despre Pigeon vole (Porumbelul zboară), i-a păstrat Ed Pastenague o amintire tandră și recunoscătoare. Ce-i drept, articolul acela îl recitim și azi cu plăcere. Trebuie spus că lui Ulici, excelent jucător de șah, îi era mai ușor decât altor critici să înțeleagă și să scrie cu justețe despre această carte pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
adevărat vârful, piscul trăirilor mele întru eros ce își revendică acum dreptul la expresie sonoră. Nu am programat erupția lor în cuvânt, nu le-am impus o dată pentru exteriorizarea fonetică. Dragostea mea a pășit de la sine în sunetul ce alunecă tandru spre ființa iubită. Aici rostirea te iubesc relevă din plin dragostea evocată fiind parte din aceasta. Și totuși, senzația ce mă întâmpină acum este că mărturisirea de-zăgăzuită din mine sublim și deplin-revelator nu răzbate atât de repede cum mi-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
gheizeri, plante albastre de cobalt, ploi de pietre prețioase: Plouă, plouă, plouă, A-nnoptat și plouă. Orele trec repezi Când privești visând Plouă și pe case Nu știu cine cântă Un adagiu trist, Nu știu cine cântă Versuri prin burlane, Versuri de argint. O poemă tandră De-aiurări bolnave Plânge sub ferestre Un necunoscut. Plouă briliante Lacrime de rouă Și-ametiste negre; Ploaia spune versuri; Iar necunoscutul Plânge aiurind. Legăturile lui Al. T. Stamatiad cu simbolismul, din care împrumută numerele mistice (șapte balcoane, șapte cupole) și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Stănescu, „un copil mai nepământesc și mai necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici aici cadențele de baladă, pe tema ubi sunt. Dar poetul e mai egal cu el însuși abia în cărțile maturității. Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., compusă din Era muzicii lejere (1996), Poeme supărate rău (1996) și Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic (1998), subsumează bună parte din creația acestor ani. Tentat de dorința corijării vieții sociale și cultural-morale a României postrevoluționare
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
Manolescu, cu ilustrații de Sabin Bălașa, Craiova, 1980; Cântec pentru Țara-Om, București, 1981; Cartea Clara, București, 1986; Prețul tăcerii, București, 1986; Anuar, București, 1989; De ținut minte. Cartea necuprinsului, București, 1994; Cartea cu iubiri secrete, București, 1995; Trilogia T.N.T. Tandră... Naivă... Tristă..., vol. I: Era muzicii lejere, București, 1996, vol. II: Poeme supărate rău, Timișoara, 1996, vol. III: Legiada... Ghid artistic și turistic, pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu sunt povestea unei zile..., București, 1997; Un abecedar bizar... (de purtat
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
erou-țăran din romanele lui Ț., care continuă și aprofundează schița caracterologică a bătrânului tată din scrierea autobiografică Jurnal de toamnă (1991). Conectat la spiritul vremurilor, Ț. are acum „o scriitură de excelență, o construcție riguroasă, «fragmentaristă», un grotesc tragic și tandru, o ritmică punctată de tăcerile sau respirația fiecărui personaj” (Maria-Luiza Cristescu). Nu scapă prilejul de a trata o temă precum evenimentele din decembrie 1989. Într-o notă de pesimism profund, în romanul Evanghelia după Satan (1993), editat postum, evocă destinul
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
schimbul de sonete bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet (1938), oferind, indirect, secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
comparată cu cea din amintiri, e dezolantă: buruieni, fire de mătură și de lobodă înalte, „ca-n timpul evacuării...” însă mătușa continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de pildă, gestul tandru al unei Cortușance, soție de magistrat, care, odată, i-a cerut voie să mîngîie o floare ce-o iubise în tinerețea ei și pe care n-o mai avea. Coborînd de pe gang, am trecut încet către cealaltă parte de ogradă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și voi păreri!” Pe unii vorbele astea îi vor fi pălmuit, alții vor fi crezut că e o glumă, cum de altfel și pare. * Încercînd une action de charme, respectiv să fac un compliment „de o nuanță mai duioasă”, mai tandru unei femei, m-am auzit și, dintr-odată, mi-am apărut mie însumi caraghios. Hotărît lucru, după o anumită vîrstă nu se mai poate spune, voluntar și dezinvolt, ceva de genul „te iubesc”, căci imediat se mobilizează instanțele „conștiinței”. Vorba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor. *„Bunica” ne-a condus pînă la poartă și ne-a însoțit cu o privire lungă și tandră. „întoarce-te în casă!”, i-a spus Ani, dar n-a vrut. A stăruit să rămînă locului, poate ca să-și dovedească sieși că e capabilă s-o facă, sau poate ca s-o vadă vecinii că merge pe picioarele ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]